În cele ce urmează vom vorbi despre personalități
remarcabile. Ați cunoscut vreodată o persoană remarcabilă? Oamenii remarcabili provoacă
și inspiră, ne arată ce este posibil atunci când talentul se împletește cu
disciplina. Oameni cu adevărat remarcabili fac o impresie profundă și de
durată. Ei schimbă lumea, doar prin a fi ei înșiși. Pasiunea și energia lor se
derulează, chiar și în conversații casual, sunt ascultători și comunicatori
buni. Au o serie de interese și experiență care le permite să se conecteze cu o
mare varietate de oameni.
Cel mai important însă este faptul că oamenii remarcabili plasează o valoare ridicată asupra vieții umane, cred în demnitatea umană, iar viața, pentru ei, este cel mai prețios dar divin, iar iubirea semenilor tăi este la fel de importantă și prețioasă precum viața însăși.
În lumina celor
spuse mai sus, acum voi evoca două familii de români extraordinare. Oameni
excepționali, români extraordinari, care au lăsat moștenire vie semenilor săi
fructele minților lor grozave. Prin activitatea lor profesională cât și
familială au demonstrat că la o personalitate marcantă distincția dintre mintea
artistică și cea științifică nu înseamnă nimic. Umanul și realul merg mână în
mână, adică, uniunea dintre mintea științifică și sufletul artistic pot crea
lucruri sublime și mărețe, uimind o lume întreagă.
Voi începe prin a
spune că am avut norocul și onoarea totodată de a fi invitată de d-na director Eufrosina Amza la Concursul de Știință și Tehnică ”Florin Vasilescu”, care a avut loc
în luna mai a.c. la Colegiul Național
”Barbu Știrbei” Călărași. La acel eveniment am avut privilegiul să o cunosc
pe d-na Rodica Vasilescu-Jeantet, nepoata
renumitului matematician Florin
Vasilescu, născut la Călărași, și descendenta directă a intelectualilor
români al căror renume s-a răspândit în întreaga lume, a remarcabilelor familii
Vasilescu și Doicescu.
Mai jos, ve-ți citi
relatarea sub forma unui dialog a poveștii „din interior” a unei familii
marcate de talent, pasiuni, iubire și istorie. O familie cu o cultură umanistă,
dar în interesul căreia a existat loc pentru matematică, fizică, lingvistică,
economie, arte, etc.
În preajma d-nei
Rodica Vasilescu Jeantet, chiar și când nu spune nimic, transmite cine
este în sufletul tău. Și mai spun că dacă vrei să cunoști un om, fii
atent la el, fă liniște în interiorul tău ca să-l poți simți, nu cu mintea, ci
cu sufletul. Așa că, vă rog să citiți acest articol mai mult cu sufletul…
Mulțumesc!
Advertisement
În cele ce urmează, îmi
iau libertatea de a enumera în cele ce urmează vă prezint doar câțiva dintre
membri marcanți ai familiilor Doicescu și Vasilescu:
Unchiul, Octav Doicescu (n. 9 ianuarie 1902, Brăila – d. 10 mai 1981,
București) a fost un academician român, arhitect, membru titular (1974) al
Academiei Române. Cetățean de onoare al orașului New York, 1939, titlu acordat
lui Doicescu de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 – 1947). Numele său a
fost dat unei străzi din cartierul Progresul, din orașul său natal, Brăila. O
altă stradă cu numele de Octav Doicescu se află la Timișoara. Dar nu și la
București, orașul pe care a încercat să-l modernizeze scoțându-l din amprenta
stilului greoi, cel brâncovenesc.
Dintre proiectele importante pot fi amintite: Restaurantul Românesc de la Băneasa, în prezent
Restaurantul Casa Albă (1930), Casa de odihnă a Societăţii Gaz Electra de la
Snagov (1932), Yacht Club Snagov
(1933), Fântâna Zodiac din Parcul
Carol (1935), Restaurantul din Grădina Botanică (1936), planurile Halelor Obor, (după un conflict cu Primăria se retrage şi
Arh. Horia Creangă
construieşte Oborul), Uzinele IAR. Ministerul
Informaţiilor de pe Str. Oneşti (1937), Poşta de pe str. Banu Manta (1938),
Parcul Herăstrău ce include
cartierul Jianu din faţa parcului Bordei, cartierul
de vile din parcul Jianu (astăzi Primăverii),
amenajarea Parcului Herăstrău şi Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil,
Blocul din Calea Victoriei colţ cu Calea Griviţei (1946), cartierul de locuinţe
din Băneasa pentru personalul Aeroportului, Opera Română (1953).
Bunicul,Constantin Vasilescu, a fost
profesor de liceu, de limba română.
Tatăl, Grigore Vasilescu (Prof. Dr. Ing. 1894-1961) Conceptorul proiectului hidrocentralei
de la Porțile de Fier (1932), proiect
la care a contribuit la lucrările de realizare până la sfârșitul vieții, dar,
de asemenea fiind și conceptorul hidrocentralei de la Argeș, a proiectat si
realizat cu echipele de ingineri barajul de la Bicaz.
Membru permanent al Comisiei Europene și Expert Tehnic al Comisiei Internaționale
ale Dunării. Este autor a foarte numeroase
studii de specialitate în limbile româna, franceză și germană printre care:
“Canalisation du secteur des
Cataractes et des Portes de Fer: barrages, écluses-usines hydroélectriques”
(1932) – lucrare premiată de Academia Română; “Le Danube comme source d’énergie” (1953) tipărită la
Viena; “Transformarea brațului
Sulina în canal maritim” (1957)
În calitate de membru pe viață al Asociației Internaționale permanente a
Congreselor de Navigație a fost delegat în anul 1926 la Cairo pentru studierea
giganticelor lucrări hidrotehnice de acolo.
A fost timp de 26 de ani în învățământul superior, profesor la catedra de
navigație interioară și maritimă de la Institutul Politehnic București și
profesor definitiv la catedra de navigație interioară și maritimă la Institutul
de Construcții București;
Unchiul, Florin Vasilescu s-a născut la Călărași în 1897și a urmat
scoala primara la Buzău, cursul inferior de liceu la “Unirea” din Focșani,
iar cursul superior la liceul “Petru și Pavel” din Ploiești. În anul
1915 intră la Facultatea de matematici a Universității din București. Ca
licean, apoi ca student, a colaborat la “Gazeta matematica”, unde a
fost imediat remarcat. A participat la razboiul din 1916-1918 ca sublocotenent
într-o companie de aerostație creată de misiunea generalului francez Berthelot.
A urmat Facultatea de Matematici din cadrul Universității din București,
iar în 1918 ia licența în matematici la Universitatea din Iași, la care intră
ca asistent al profesoarei Vera Myller. Apoi studiază la Sorbona și alte
universități germane, elvețiene, dar se reîntoarce la Paris, unde dă teza de
doctorat cu lucrarea Studiu asupra
funcțiilor multiforme de variabile reale.
În anul 1926 a cîştigat la Paris prin concurs prestigioasa bursă Rockfeller la Universitatea Harvard.
A fost un remarcabil matematician român, teoretician al funcțiilor, care a
conceput studiul mișcărilor plane cu creștere independentă de teoria funcțiilor
cu variabile complexe. Are lucrări în domeniul analizei matematice (noțiunea de
capacitate a unei mulțimi și noțiunea de potențial), al mecanicii fluidelor, al
teoriei elasticității, al rezistenței materialelor: Noțiunea de punct neregulat în problema Dirichlet in 1938, Conceptul de
capacitate în 1937; Sur les singularités des fonctions harmoniques, lucrare
publicată în Journal de mathématiques pures et appliquées, în 1930. Studiu
asupra funcțiilor multiforme de variabile reale, 1925, teza sa de doctorat;Are 45 de memorii publicate, precum si monografii, lucrări didactice și
articole. Opera de frunte în care, pe timpul său nu a avut
rival științific, este aceea realizată în domeniul teoriei potențialului.
A fost profesor la Facultatea de științe a Universității din
Rennes și lector superior la
Facultatea de Științe din Montpellier. De la Montpellier a trecut la Universitatea din Lille, unde a fost însarcinat cu catedra de mecanică
raționala.
Advertisement
D-na Rodica Vasilescu-Jeantet, a ajuns la Călărași dintr-o întâmplare fericită afând că în luna mai 2019
avea loc Concursul de Știință și Tehnică
”Florin Vasilescu”, concurs care purta numele unchiului său, matematicianulFlorin Vasilescu. A simțit o bucurie extraordinară și totodată
sentimentul că trebuie să participe la acest eveniment, așa că a plecat din
Paris însoțită de soțul său Michel Jeantet spre Călărași, România pentru a
participa la acest concurs. La această manifestare a științei și tehnicii d-nei
Rodica Vasilescu-Jeantet i-a fost
decernat Trofeul ”Florin Vasilescu”
pentru că a onorat și înobilat prin participarea domniei sale la acest
eveniment, și că a evocat amintiri mai puțin știute despre unchiul său
matematicianul Florin Vasilescu și despre remarcabilele familii Vasilescu și Doicescu.
Cum o pot descrie pe d-na
Rodica Vasilescu Jeantet? Energie,
pozitivitate, chip senin și angelic, mâini tremurânde de emoție, un spirit care
emană iubire și respect pentru semenii săi, un bun povestitor și o abilitate
extraordinară de a mânui cuvintele, cuvinte care evocă faptele de viață ale
unei familii pline de dragoste. Am putut vedea cu ochii minții acei oameni
remarcabili care i-au influențat copilăria, adolescența, de fapt, viața
întreagă, sufletul și mintea. Am ascultat povestiri frumoase, care dăruiesc inimii
zâmbete, frumos, uimire și bucurie… povestiri de viață care au fost amintite
cu drag tocmai din cauza emoției, bucuriei și a mândriei apartenenței pe care
au lăsat-o în viața sa și au contribuit la devenirea sa ulterioară. Rodica
Vasilescu Jeantet este nu doar o femeie frumoasă, care zâmbește permanent și
este plină de o energie pozitivă molipsitoare, ci este acel om lângă care
timpul înremenește, iar percepţia noastră cea care ne dă impresia de
“trecere a timpului”, devine “este”, și fără să vrei nu
faci altceva decât să le descoperi, trăind. Așa este și d-na Rodica Jeantet,
trăiește fiecare clipă a vieții sale cu bucurie și recunoștință către
divinitate, pentru tot ceea ce i-a oferit.
O doamnă încântătoare de
74 de ani, mai mult decât adorabilă, un chip care oglindește sufletul minunat
de senin. O femeie încântătoare cu farmec aparte, o femeie excepțională și cu
carismă, căreia i se citește în priviri și în gesturi iubirea și fericirea
pentru soțul său…
Am privit-o cum emoția
momentului evenimentului o învăluia precum o aură divină, de pace, care scotea
parcă și mai mult în evidență recunoștința apartenenței și fericirea că purta
în suflet istoria unei familii minunate de intelectuali români… istoria unor
oameni care au trăit, respirat și simțit prin fiecare fibră a corpului
dragostea pentru știință, pentru arte, pentru obârșia lor de români, pentru
țara lor și semenii lor. Chipul domniei sale emana solaritate, iubire și emoție
infinită când vorbea despre familia sa, afișând sentimentul că nu există
fericire mai mare decât să fii iubit de semenii tăi și să simți că ai făcut
ceva pentru ei.
Rodica Vasilescu Jeantet este acea personalitate învăluită într-o aură
legendară, personaj principal în romanul celebrelor familii Doicescu și Vasilescu, un descendent
valoros ale cărui povestiri despre membrii familiei sale sunt relatate cu
dragoste și se înlănțuiesc pe fundalul unei epoci când oamenii valoroși ai
acestei țări puneau umărul la construcția temeliei unei națiuni. Doiceștii și
Vasileștii priviți prin ochii acestei doamne fermecătoare, ni se dezvăluie
plini de sentimentul datoriei față de țară și o capacitate extraordinară nu
doar intelectuală cât și umană, prin iubirea și recunoștința lor față de oameni.
Liliana Manea: Având un vedere mai multe observații personale, și anume că sunteți un om
cu o capacitate și lejeritate extraordinară în comunicare, în a vorbi. Și spun
asta pentru că v-am urmărit cu atenție în timpul discursului în fața
participanților la Concursul de Știință
și Tehnică ”Florin Vasilescu”. Ați
avut o copilărie și o adolescență înconjurate de mari intelectuali, oameni de
știință, cărți și artă care au contribuit la formarea d-voastră
ulterioară, dar ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți descendenta
unor generații de oameni care au lăsat urme marcante prin munca lor în istoria
și progresul omenirii. Cred
că este o bucurie, onoare dar este și o responsabilitate.
Advertisement
Rodica Vasilescu Jeantet: Sunt aici, azi, cu mare plăcere și simt o onoare
deosebită. Poate capul meu a uitat multe lucruri, dar inima mea a fost aici.
Liliana Manea: Nu cred că ați uitat nimic, dar sunt atât de multe lucruri de spus încât
vă este greu să alegeți doar ceva anume. Nu ați uitat nimic, sunt sigură!
Rodica Vasilescu Jeantet: Pentru mine a fost o mare fericire să mă nasc
Vasilescu, pentru că în familia Vasilescu era foarte multă iubire, era atât de
multă fericire de a trăi, era atât de multă înțelegere vis a vis de ceilalți.
Pentru mine a fost o binecuvântare, fost o binecuvântare de la Dumnezeu pentru familia
mea.
Bunica mea, născută
Doicescu, pentru că prin mamă sunt nepoata arhitectului Octav Doicescu care a
făcut multe realizări în București, dar printre toate edificiile se remarcă Opera
din București, care este cea mai importantă realizare. A devenit cetățean de
onoare al New York-ului și al Moscovei. Un mare, mare artist.
Liliana Manea: Remarc la d-voastră următorul fapt, cuvintele pe care le rostiți sunt în
perfectă concordanță cu ochii. D-voastră revedeți aceste lucruri cu ochii
minții și ai sufletului, iar ochii emană această viață fericită pe care ați
trăit-o. Sunteți un om care emană pozitivism, fericire, bucurie și mulțumire
prin toți porii, pentru viața pe care ați avut privilegiul să o trăiți.
Pentru că azi ași venit
să omagiați personalitatea unchiului d-voastră, matematicinul Florin Vasilescu,
prin prezența la acest concurs, ce îmi puteți spune despre el?
Advertisement
Rodica Vasilescu Jeantet: Ce să vă spun mai întâi despre unchiul meu Florin
Vasilescu? Tatăl meu mi-a povestit cât de fericiți erau, când erau toți patru
în jurul mesei. Când bunicul meu se întorcea acasă, era profesor la școală,
veselia și bucuria se instala în jurul mesei. Întotdeauna avea ceva interesant
de spus, întotdeauna ceva pasionant, în care implica și copiii și soția. Iar
eu, am avut la rândul meu, enorma fericire ca să cunosc aceeași situație când
mă așezam la masă în familia mea. Tatăl și mama mea erau oameni foarte
cultivați, ca și bunicul și bunica mea, erau foarte deschiși, foarte iubitori
față de ceilalți.
Liliana
Manea: Ați trăit în frumos, prin frumos, pentru că la baza familiei
d-voastră s-au aflat acele valori morale simple: a te bucura unul de celălalt,
să te bucuri de fiece clipă a vieții, să te bucuri de absolut tot ceea ce
Dumnezeu ne oferă. Iar lucrul acesta, permiteți-mi să spun că la foarte puțini
oameni le este dat să reușească. Și spun asta pentru că am văzut foarte mulți
oameni care au foarte mult și totuși au atât de puțin. Au foarte multe valori
materiale, dar lumina din ochi, cea care vine din suflet, este stinsă.
Revenind la unchiul d-voastră
Florin Vasilescu, care un om al științelor exacte, deși a fost fiind
matematician și are lucrări în domeniul analizei matematice, a fost totuși
căsătorit cu o solistă de operă și nu cineva din aria de interes a muncii sale.
Rodica Vasilescu Jeantet: S-a unit cu Madeleine, cu cineva care îi făcea
bine sufletului, pentru că ambii aveau un punct comun, iubirea față de artă, de
muzică, pentru că deși Florin Vasilescu avea o carieră în științele exacte,
educația de care beneficiase acasă era înclinată spre artă și frumosul care
face bine sufletului.
Ca fire, era un
om cu mult tact, politicos si manierat, un om deschis, amabil, totdeauna
ajutându-și pe toți cei care-i solicitau servicii. Avea o fire de artist, o
voce caldă de tenor.
Liliana Manea: Dumneavoastră, și de fapt, toți frații din familia Vasilescu au studiat și
au performat in domenii reale, dar în aceeași măsură au avut mare grijă de
latura sufletească, au știut că sufletul trebuie să fie în concordanță cu
creierul, pentru că dacă ar fi altfel nu reușești să faci nimic. Este corect?
Advertisement
Rodica Vasilescu Jeantet: Este absolut perfect! Și din familia mamei mele,
bunicii mei dinspre mamă, și din familia tatălui meu bunicii mei dinspre tată,
iar după aceea părinții, ne-au educat cu ideea că, nu trebuie să dai importanță
deosebită lucrurilor materiale, tot ceea ce este material poate dispărea de la
o zi la alta… o mică paranteză, aristocrații francezi ar avea ceva de
povestit când îi duceau în șaretă ca să le taie capul, când pierdeau castelul,
privilegiile, absolut tot… însă, ceea
ce pui în inimă și în cap nu va putea nimeni să îți ia, este agoniseala ta
pentru o viață întreagă. Așa am fost crescută!
Dacă dăm puțin timpul
înapoi, de-a lungul istoriei, majoritatea celor care au lăsat urme adânci în istorie
și în memoria celorlalți prin lucrurile remarcabile pe care le-au făcut, au
reușit tocmai datorită faptului că inima lor a fost în perfectă concordanță cu
creierul, iar acesta a rezonat perfect cu inima. Au știut să dăruiască, au fost
recunoscători pentru ceea ce au primit, dar mai ales au fost recunoscători
pentru harul lui Dumnezeu care s-a pogorât asupra lor.
Liliana Manea: Se vede. Științele exacte, cum sunt fizica, chimia, matematica, mereu am considerat
că sunt pentru niște oameni aplicați, dar totodată acești oameni au o deosebită
sensibilitate și atenție la tot ceea ce este în jurul lor, pentru că și în domeniul
științific tot de inteligența creativă este nevoie.
De fapt, se pare că
fraților Vasilescu le-a ieșit din plin această concordanță perfectă între cap
și suflet, pentru că toți au dăruit din prea plinul lor intelectual și
spiritual celorlalți, cu iubire. Nu doar Florin Vasilescu a lăsat în urma sa
lucruri remarcabile, dar și tatăl domniei voastre a lăsat lucruri de referință,
excepționale, poporului român. Întreaga d-voastră familie și-a pus amprenta în
cultura și știința românească, dar mai mult, au lăsat prin ceea ce mințile și
sufletele lor au creat moștenire peste generații acestui neam românesc. Cum
este să trăiești într-o asemenea familie de intelectuali remarcabili, de oameni
frumoși și inteligenți?
Rodica Vasilescu Jeantet: Am avut norocul grație familiei mele să trăiesc
într-o familie binecuvântată și fericită. Părinții mei s-au iubit, și pentru
mine a fost o binecuvântare cerească să trăiesc într-o familie de oameni care
se iubeau, care se stimau recipoc.
Bunica mea Agatia
Mihăilescu, căsătorită cu profesorul Constantin Vasilescu. Tatăl meu poartă
numele de Grigore pentru că a fost numit după istoricul Grigore Tocilescu, prietenul foarte bun al bunicului meu.
Advertisement
Liliana Manea: Mă uimiți în fiecare minut, prin evocarea atâtor personalități marcante
ale istoriei României, o adevărată lecție de istorie, dar nu o istorie citită,
ci una trăită.
Rodica Vasilescu Jeantet: Tatăl meu, Grigore
Vasilescu, a fost politician liberal, a fost deputat de Dolj și a făcut
politică împreună cu Ion Brătianu. A
fost teribil de persecutat la început, și dacă nu a fost închis în lagăr este
datorită ”confraților sovietici” care în 1946 -1948 care l-au solicitat, pentru
că îl vroiau pe profesorul inginer Grigore Vasilescu pentru crearea Canalului
Dunăre – Marea Neagră, lucru care i-a adus salvarea. Canalul Dunăre – Marea
Neagră a fost pornit de tatăl meu pus de sovietici. Tatăl meu nu vorbea limba
rusă, vorbea franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă.
Însă, sovieticii au
trimis o profesoară de la Moscova, bilingvă, care vorbea franceza și rusa,
pentru a-l învăța rusa. Această profesoară i-a adus tatălui meu o metodă de a
învăța limba rusă. În 3 luni de zile tatăl meu vorbea perfect limba rusă, fără
accent, lucru care i-a epatat pe ruși.
Când era tânăr inginer în
Anglia, pentru că tata a fost imediat cunoscut în lumea întreagă, pentru
studiile și proiectele pe care le-a făcut, a fost solicitat pentru Canalul de
Suez. A stat 3 ani de zile la Cairo și a lucrat pentru englezi la construirea
Canalului de Suez. Cât a stat la Cairo, în câteva luni a învățat araba. De
asemenea a fost solicitat și pentru barajul de la Asuan, și a locuit la
consulul britanic de la Cairo.
După ce s-a întors în
Franța a fost licențiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale, cu mențiunea
foarte bine, iar guvernul Franței i-a oferit să facă studii chiar în porturile
militare.Tatălui meu i s-au deschis ușile și aici am martor două scrisori de
recomandare.
Liliana Manea: Înseamnă că avea o lejeritate deosebită în a învăța limbi străine.
Advertisement
Rodica Vasilescu Jeantet: Toți frații Vasilescu au avut această
capacitate, acest talent pentru limbi. Toți au fost poligloți.
Toți Vasileștii, bunica,
bunicul și cei patru frați au fost extraordinar de înzestrați pentru limbile
străine, în franceză se spune ”avoir la
bosse des langues”, adică, a avea darul pentru limbi străine. Tatăl meu
vorbea opt limbi străine, și când eram mică îmi spunea: ”Să nu uiți niciodată, o limbă în plus este un suflet în plus”.
Liliana Manea: Foarte frumos spus și un mare adevăr totodată, printr-o limbă străină
cunoști sufletul altui popor.
Rodica Vasilescu Jeantet: Da, o limbă străină este o cheie care îți
deschide o nouă ușă, iar dacă nu ai cheia ușa rămâne închisă. Metoda prin care
tatăl meu a învăța limba rusă, o folosesc și eu la Paris, este o metodă care
poartă semnătura tatălui meu, prof. Grigore Vasilescu.
Liliana Manea: Revenind la motivul pentru care sunteți acum în România pentru acest
concurs. Având în vedere că aveți o moștenire importantă de la predecesorii
familiei d-voastră, cu siguranță aveți o opinie despre domeniul științific. Ce
părere aveți despre ceea ce ați văzut astăzi la acești tineri și despre
viitorul României? România are nevoie de tineri cu o puternică cultură
științifică, capabili să facă progresul cultural, social și economic pentru țară,
chiar dacă în societatea noastră nu vorbim suficient despre cercetarea
științifică, despre meseriile făcute datorită științei, despre munca omului de
știință.
Rodica Vasilescu Jeantet: Toate țările au mulți oameni de știință capabili
să descopere, să inventeze și să aplice lucruri noi, dar în România este un
potențial foarte mare. Am văzut azi lucruri extraordinare și am întâlnit oameni
minunați, frumoși. Acești tineri au demonstrat că știința rezolvă probleme,
chiar dacă, de departe știința pare, abstractă și nu pare să se refere la
lucruri concrete. Pe scurt, nu pare realistă sau atractivă. Dar, dacă ne uităm
în jur vedem, observăm cu ușurință că, începând cu profesorii, oameni care au
absolvit știința, nu este greu să vorbești cu ei, sunt oameni obișnuiți. În
realitate, știința nu este mai dificilă decât orice alt studiu universitar. Are un limbaj care este rodul secolelor și
secolelor de experiențe și idei, un limbaj universal care poate fi înțeles de
milioane de cercetători din întreaga lume.
Advertisement
Liliana Manea: Mulți spun că matematica este un subiect
plictisitor, greu și prea abstract.
Rodica Vasilescu Jeantet: Dar matematica este limba comună a lumii, ea există peste tot în lume. Putem
comunica cu oameni din întreaga lume utilizând matematica drept
“limbă”. Trebuie să încurajăm tinerii în a-și găsi modele și
rațiuni și o modalitate de a căuta răspunsuri care să construiască încredere
atunci când abordează provocările personale și sociale. Așa cum acest concurs urmărește
să stimuleze creativitatea în rândul tinerei generații și să promoveze
cercetarea științifică și tehnologică.
Liliana Manea: Clar, avem nevoie de mai multe oportunități ca
acestea pentru mințile tinere să se angajeze în educația prin invenție atât în
școală, cât și în afara acesteia. Eu cred în tineri, cred că se ridică o
generație excepțională de tineri care au potențialul de a se lupta și de a
rezolva probleme, de a crea sau de a experimenta pur și simplu și de a
îmbrățișa energia creativă a invenției. Cu siguranță ar trebui să investim
mai mult în tineri, mai les încredere, cultivându-i pe căile alese de ei. Rezultatul
final nu poate fi decât minunat și ne poate conduce către progresul social și
economic care ne aduce beneficii tuturor.
Rodica Vasilescu Jeantet: Cred că copiii de azi sunt mult mai inteligenți, va fi interesant să vedem
cum se dovedesc a fi în următorii 10 ani.Tinerii de astăzi sunt puternici,
practici, pasionați. Tinerii de astăzi cred în alegerea personală, iar
asta este foarte important.
Liliana Manea: Stimată doamnă, eu vă
mulțumesc din suflet pentru toate amintirile evocate azi împreună cu mine. Vă
mulțumesc că am putut vedea cu ochii minții extraordinara viață a familiei
d-voastră. Sunt onorată și deosebit de bucuroasă că am avut posibilitatea să cunosc
o doamnă extraordinară ș la fel de remarcabilă ca predecesorii dumneai. Vă
rămân profund recunoscătoare dacă îmi
promiteți că mă veți ajuta să facem cunoscute oamenilor faptele și realizările
familiei d-voastre.
Cuvânt de încheiere:
Advertisement
Azi, trăim o mare criză
de identitate: noi comunități aproape analfabeți și șomajul în creștere
sunt inamicii copiilor noștri. Păstrarea identității poporul nostru înseamnă
redobândirea unei educații conforme societății care se află în plină
transformare, a culturii și a istoriei, care sunt pe cale de a fi
pierdute.
Ce face ca oamenii să fie remarcabili? Fiecare persoană de pe pământ are capacitatea de a fi o persoană extrem de
remarcabilă. Oamenii remarcabili fac ceea ce iubesc. Nu lasă lumea să-și
dicteze viața. Își iau propia viață de coarne și fac ceea ce iubesc, care
îi face fericiți, și mai sănătoși sufletește, mental și trupește.
Nevoia de a
cunoaște determină umanitatea să-și depășească limitele, să treacă granițele. Bărbați și femei de-a lungul
istoriei noastre și-au părăsit casa sau țara pentru a studia și cerceta, s-au
exilat de dragul cunoașterii. Educația
este motorul principal al dezvoltării umanității. Poate că suntem niște pitici
pe umerii giganților și pentru asta putem vedea mai multe lucruri și mai departe, dar piticii care se vor ridica pe
umerii noștri vor trebui să vadă dincolo
de limitele lumii noastre… asta este gândirea care ne poate ajuta să
progresăm și să facem lucruri remarcabile din dragoste pentru cunoaștere,
studiu și mai ales din dragoste pentru ceilalți oameni.
Familii de intelectuali Vasilescu și Doicescu, românii
remarcabili care au uimit o lume întreagă și despre care am vorbit foarte
puțin în acest prim articol dedicat seriei de oameni importanți care au
contribuit la progresul națiunii române și nu numai, sunt exemple și modele pe
care trebuie să le readucem în secolul XXI.
Această nație
română are o inteligență nativă și recunoscută la nivel mondial, și de aceea
consider că trebuie să rememorăm nu doar durerile și greșelile trecutului, ci
trebuie să aducem în prim plan oamenii și proiectele lor remarcabile care au
contribuit la renumele poporului român și a ajutat la progresul și recunoșterea
României pe plan internațional.
O seară care trebuia să fie plină de voie bună și distracție s-a transformat într-un coșmar. Mai mulți tineri au fost implicați într-o altercație, iar unul dintre aceștia au fost înjunghiați.
Conform informațiilor preliminare, incidentul a avut loc în timpul unei petreceri. Pe fondul consumului de alcool, un conflict spontan a izbucnit între mai mulți tineri prezenți la petrecere. Situația a escaladat rapid, iar unul dintre tineri a scos un cuțit, înjunghiind grav un alt participant, în vârstă de 27 de ani.
Alertată de vecini, poliția a intervenit, împânzind zona imediat. Victima, grav rănită, a fost transportată de urgență la Unitatea de Primiri Urgențe din Călărași pentru îngrijiri medicale.
În prezent, polițiștii desfășoară cercetări la fața locului și audiază mai multe persoane pentru a stabili circumstanțele exacte ale atacului sângeros.
Asociația Culturală “Brâulețul Dunării” va organiza un spectacol în cinstea celui ce a fost Aurel Mailat. Evenimentul va vrea loc în comuna Grădiștea.
Vineri, 17 mai, ora 16:00, în cadrul evenimentului va avea loc inaugurarea Căminului Cultural al Comunei Grădiștea, dar și ceremonia de dezvelire a plăcii comemorative amplasată pe sediul acestuia, care cu acest prilej va purta denumirea de “Aurel Mailat”.
Spectacolul artistic va fi susținut de toate ansamblurile din județul Călărași unde Maestrul a creat coregrafii de excepție, dar și soliști cu care acesta a colaborat de-a lungul timpului.
La eveniment sunt invitați toți foștii colaboratori și cunoscuți ai Maestrului Coregraf Aurel Mailat!
DGASPC Călărași aduce bucurie în inimile copiilor de la Complexul de Servicii Făurei. Micuții au trăit o adevărată aventură în Parcul de Distracții din Comana
Marți, 30 aprilie, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Călărași a organizat o activitate specială pentru copiii rezidenți ai Complexului de Servicii Făurei. Parcul de Distracții din Comana, județul Giurgiu, a fost locul unde micuții și-au trăit o zi plină de voie bună și aventură alături de echipa DGASPC.
Plimbarea cu vaporașul pe lac a fost prima experiență din ziua plină de surprize. Cu sufletele pline de curiozitate și nerăbdare, micuții au îmbrățișat fiecare moment al acestei aventuri acvatice.
Dar emoțiile nu s-au oprit aici. Cu inimile bătând mai tare de entuziasm, copiii au avut parte de o experiență unică pe tiroliană. Cu zâmbete largi și ochii plini de bucurie, au simțit adrenalină și libertate, explorând noi înălțimi și descoperind că pot face orice își propun.
Și când ploaia a început să cadă, nimic nu a putut stinge entuziasmul lor. Plimbarea pe malul lacului, în mijlocul ploii, a fost ca o aventură. Picăturile de ploaie, dansând în jurul lor, au transformat simpla plimbare într-o experiență magică și memorabilă.
Finalul perfect pentru această zi plină de distracție a fost la restaurantul Comana, unde copiii au fost răsfățați cu un meniu special. Printre râsete și povești împărtășite, copii s-au bucurat de fiecare moment.
Această activitate organizată de DGASPC Călărași nu a fost doar o simplă plimbare în parc, ci o oportunitate pentru copii de a uita de griji și probleme și de a se bucura de fiecare clipă. Fiecare zâmbet și fiecare strigăt de bucurie au fost răsplata pentru eforturile depuse de echipa DGASPC pentru a aduce o rază de lumină și fericire în viețile copiilor din Complexul de Servicii Făurei.
„Activitate de socializare și recreere la Parcul de Distracții Comana jud. Giurgiu, organizată de DGASPC Călărași pentru rezidenții Complexului de Servicii Făurei. Copiii au beneficiat de plimbare cu vaporașul, experiență unică cu tiroliană, plimbare pe malul lacului prin ploaie. Activitatea s-a încheiat la restaurantul Comana cu meniu special pentru copii”, au transmis reprezentanții DGASPC, printr-o postare pe Facebook.