Connect with us

Evenimente

Călărași: Doi Moldoveni – exercițiu borgesian

Published

on

PROLOG (SAU DISCULPARE)

Ceea ce urmează nu are nicidecum o valoare documentară; desigur, îmi asum o obligație pasageră de cronicar, însă numai într-o mică măsură: fantezia romanțată și hiperbola îmi vor fi unelte cu mult mai folositoare, aproape indispensabile. Probabil că ce vreau să înfăptuiesc nu e atât o restituire ori imortalizare a mitologiei Călărașiului, cât o recompunere fantezistă a acesteia; cu alte cuvinte, un exercițiu borgesian, întrucât, cu riscul de a părea supra-reverențios, lipsa geniului, talentului ori vastei erudiții nu-mi îngăduie decât o palidă reflecție a stilului și tonului acestui mare scriitor: Jorge Luis Borges. 

Cartierul se revarsă până în spațiul precis delimitat al copilăriei și adolescenței mele; această tulburătoare vecinătate însă nu mi-a insuflat vreodată dorința de a explora infamul ghetou. Fauna umană mizerabilă, pasiunile electrizante, scandalurile între clanurile țigănești, cuțitele, săbiile, pistoalele, m-au făcut să-l asemăn cu acele favelas din America Latină: în loc de milonga, maneaua cu învolburatele efuziuni faux-sentimentale și paradele de orgoliu; în loc de volubilitatea hispanică, suspiciunea și neîncrederea balcanică; în loc de culorile tropicale, un invariabil gri orbitor de trist.

La intrarea în cartier, o anacronică biserică de lemn se profilează prevestitor pe fundalul dezolant, biserică strămutată, cu tot cu altar, cu picturile murale bizantine, cu turnul de clopote și crucea din vârf, dintr-un sătuc hunedorean. E interesant de observat cum strămutarea e un laitmotiv al cartierului, după cum vom vedea mai târziu: exodul moldovenilor, jos, spre Sudul înfloritor sub soarele comunismului. Ferestrele blocurilor dau spre cimitir; oamenii “se trezesc cu morții la geam”. Probabil că recurența înmormântărilor cu tânguirile lor tămâioase și polifonice au produs un soi de modificare obscură în ființa locatarilor, întovărășiți permanent cu moartea. Dincolo de cartier se întinde calea ferată.

Advertisement

Dar să părăsim prezentul. Tragica întâmplare pe care o am în vedere s-a petrecut în acea Românie încă umbrită de impenetrabila Cortină de Fier, întâmplare care a dat chiar numele cartierului: Doi Moldoveni. Poate că trebuie să precizez: a spune doi moldoveni e inexact; unul dintre ei, nefericita victimă, era de prin partea locului.

Omul intră, după cum îi era obiceiul fiecărei seri, în cârciuma sordidă. Își roti privirile în lumina anemică și gălbuie deasupra capetelor scuturate de râs și vălătucilor de fum gros ale țigărilor Carpați. “Daniele, vino mă-ncoa’”, se auzi dinspre capătul barului. Înclină capul în semn de salut și se îndreptă spre tovarășii lui, trei tineri muncitori, onorabili reprezentanți ai idealului comunist. Gândește: “Dacă munca înnobilează, ăștia trei îs pă puțin marchiji.”. Își trase un scaun și luă loc.

-Ați auzit, mă, ce-a fost la Turnu Severin?  Cică i-a arestat pă toți până la ultimu’ de la sindicatu’ ăla. Cum dracului îi zicea? SeLeOooo-…prelungi întrebător ultima vocală.

-SLOMR. Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, completă unul din ei, un vlăjgan oacheș și expansiv.

-Da, mă, și pă Cană, și pă Brașoveanu, și pă Paraschiv, pă toți i-a băgat la temniță. Vreo patruj’ dă mii cu toții. Zice tovarășu’ că au călcat jurământu’ dă credință, că s-au revoltat.

Advertisement

Cârciuma sărăcăcioasă mai că stă să cadă. Conversațiile se izbesc de pereții scorojiți, din radio curg aceleași și aceleași șlagăre, câte unul se mai dă în stambă, înfierbântat de alcool. Daniel mai comandă câteva beri. Apoi își aprinde o țigară, sprijinit cu scaunul de perete. Mușcă din filtru și trage adânc, slobozind indiferent rotocoalele de fum. Contemplă visător traiectoriile bezmetice ale muștelor credincioase localului.

-Mai am puțin și mă dă ăștia afară, zice. Că moldoveanu’ lucrează mai mult pă mai puțin, ‘tu-i gura mă-sii. Nu-i suport, bă frate, pă jegoșii ăștia. Bașca că ne fură locurile dă muncă, da’ nu le suport nici accentu’ ăla de te zgârie pă bibilică. Nu-i suport și pace!

Tovarășii încuviințară tacit poliloghia duhnind a alcool și ură neîmpăcată. La tejghea, un moldovean mătăhălos, aureolat de o faimă ce nu-i făcea deloc cinste – se spunea că ar fi ucis doi oameni – ședea liniștit, sorbind din bere. Daniel îl privi stăruitor. Îi cunoștea faima. Chiar și așa, nu dădu înapoi.

-Bă, moldovene, zise el.

Moldoveanul sugea impasibil din sticla de bere.

Advertisement

-N-auzi, bă? Băăă! Ăla de la tejghea! Cu tine vorbesc, mă! insistă.

Tăcerea într-o cârciumă nu e niciodată de bun augur. Doar zumzăitul muștelor mai mărturisea vreo prezență.

-Deci așa, mă ignori, lua-te-ar dracu’ să te ia. Ori mi-oi fi și surd, pă lângă moldovean împuțit.

Daniel se ridică brusc, trântind scaunul la pământ. Se îndreptă, amenințător și împleticit, spre tejghea. Briceagul îi tremură în pumnul încleștat. Își croiește drum printre mesele murdare, își croiește drum spre propria pierzanie, deși n-avea cum să conceapă ireversibila tragedie care îl privea. Ajunge lângă trupul mătăhălos.  Un taburet neocupat îi desparte. Daniel înfige briceagul în tejghea.

-Ia zi, mă auzi acuma, futu-te-n gură?! zise.

Advertisement

Un zgomot asurzitor se dispersă în toate colțurile barului: moldoveanul sparse sticla de bere de tejghea. Înainte ca ultimul ciob să cadă pe podea, moldoveanul descrie un semicerc fatal înspre gâtul lui Daniel cu jumătatea de sticlă rămasă. Daniel își duse mâna la gât; răsturnă, cu gâlgâituri disperate și clătineli, masa din apropiere. Se prăbuși la pământ. Nu-i veni să creadă: același sânge, și totuși nu același, globulele reînnoindu-se cu regularitate, același sânge, și totuși nu același, care a tresărit la prima iubire, același sânge, și totuși nu același, care s-a umflat la bucuria primului salariu, același sânge, și totuși nu același, care i-a circulat în artere, vene și capilare când a aflat că o să fie tată, același sânge, și totuși nu același, împrăștiat acum pe pardoseala rece. Apoi, nimic. Numai amețitoarea finalitate a morții.

Domnica Marius Cătălin

Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Evenimente

Exclusiv | Fostul șef al Arestului Poliției Capitalei vine la Călărași pentru a-și lansa autobiografia „Dincolo de Porțile Rușinii”. Dezvăluirile autorului Marian Tudor

Published

on

Sursă imagini: Facebook

Marian Tudor, fostul șef al Arestului Poliției din Capitală, își lansează la Călărași autobiografia despre „anii petrecuți de la fereastra biroului său, unde vedea mulțimea de reporteri care așteptau cu orele să prindă cadre cu cei încătușați, filmați în direct în dreptul Porților Rușinii„. Potrivit lui Cătălin Striblea, „Dincolo de Porțile Rușinii” descrie ce se întâmplă acolo unde accesul este restricționat publicului larg, despre oamenii care ajung închiși în Arestul Capitalei și despre cum funcționează instituțiile statului român: „greu, temător, viciat – și cum se bazează ele pe o mână de oameni care își fac treaba”. 

Marian Tudor a crescut în Oltenița, județul Călărași, și a terminat Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție, în București. A absolvit în 2000 și a fost repartizat în cartierul Pantelimon – Secția 9, pentru că „voia să vadă ce e dincolo de «blocurile gri» ale trupei BUG Mafia”. 

Ce a urmat a fost o carieră de 14 ani în Poliție, 12 dintre aceștia în Poliția Capitalei, unde a avut diverse funcții, și doi în Inspectoratul General al Poliției Române. În 2014, a considerat că trebuie să demisioneze. 

Zece ani mai târziu, Marian Tudor se întoarce în Călărași pentru a-și lansa prima carte, intitulată „Dincolo de Porțile Rușinii” –  o lectură despre viața deținuților și a polițiștilor, cu problemele, frustrările și emoțiile intense cu care se confruntă ambele tabere. Printre cei care au trecut dincolo de Porțile Rușinii se numără omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu sau prezentatorul Dan Diaconescu. 

Advertisement

Jurnalistul Cătălin Striblea spune despre „Dincolo de Porțile Rușinii” că este „o incursiune unică într-o lume pe care nu mulți o văd”, dar și „o carte pe care nu o mai pui jos și care-ți arată limpede o atmosferă tulbure. Pentru cei care urmăresc actualitatea românească, este o lectură obligatorie”.  

Marian Tudor (stânga), alături de Cristian Striblea (dreapta) la lansarea cărții

Mult așteptatul eveniment se va ține la Biblioteca Județeană Călărași și va avea loc în luna august. Lansări au mai avut loc și la Librăria Humanitas din Cișmigiu, București sau la Bookfest, Romexpo. Cartea se află deja în marile librării atât fizic, cât și online pe Cărturești, Libris, Bookzone sau pe site-ul editurii Curtea Veche.  

Continue Reading

Evenimente

Panică într-un bloc din Călărași, după ce o oală uitată pe foc a declanșat un incendiu! Pompierii au salvat un bărbat aflat în pericol

Published

on

By

Un incendiu izbucnit în această după-amiază pe strada Dunărea, în blocul M12 din Călărași, a pus pe jar locatarii și a mobilizat de urgență pompierii și echipajele SMURD. Incidentul a fost raportat în jurul orei 16:30, când locuitorii de pe scara blocului au observat fum ieșind de la un apartament situat la etajul 2 și au sunat imediat la 112.

Pompierii au ajuns la fața locului în doar câteva minute, intervenind cu două autospeciale de stingere și o unitate SMURD. Echipajele au întins furtunele până la ușa apartamentului, pregătindu-se pentru orice eventualitate. Însă, accesul în locuință s-a dovedit a fi mai complicat, deoarece vecinii nu au reușit să deschidă ușa din cauza fumului dens, conform surselor Călărași PRESS.

Cu ajutorul scării exterioare, pompierii au reușit să intre în apartament pe geam și să deschidă ușa din interior. Odată pătrunși în locuință, aceștia au localizat sursa fumului în bucătărie, unde o oală uitată pe foc ardea mocnit, degajând un fum gros.

În apartament, pompierii au găsit un bărbat de peste 40 de ani, în stare de inconștiență, dar fără urme vizibile de arsuri, conform sursei menționate. Acesta a fost preluat de echipajul SMURD și transportat de urgență la spital pentru îngrijiri medicale.

Advertisement

Vecina de la etajul 1 a declarat că a simțit miros de fum încă de la ora 13:30, însă nu și-a dat seama de unde provenea, exact, mirosul. După intervenție, pompierii au aerisit apartamentul pentru a elimina fumul toxic și au verificat să nu existe alte focare de incendiu. Din fericire, intervenția rapidă a prevenit extinderea incendiului și a limitat pagubele la bucătăria apartamentului.

Continue Reading

Evenimente

Ansamblul Folcloric Roseți Juniori a strălucit la Festivalul Național „Cupa de Argint”, organizat la București! Cu ce premii s-au întors acasă micii dansatori

Published

on

By

Biblioteca Roseți a împărtășit cu mândrie rezultatele remarcabile obținute de Ansamblul Folcloric Roseți Juniori la Festivalul Concurs Național „Cupa de Argint”, care a avut loc la Grand Arena Mall, din București, pe 29 iunie. Într-o postare pe Facebook, Biblioteca Roseți a felicitat copiii talentați care au participat, subliniind importanța promovării artei și culturii în rândul generațiilor tinere.

În imaginea principală a postării, trofeul Festivalului „Cupa de Argint” este expus alături de diploma care atestă câștigarea premiului I de către Ansamblul Folcloric Roseți Juniori. Aceasta este o dovadă clară a dedicării și talentului acestor copii, care au muncit din greu pentru a atinge acest nivel de excelență.

De asemenea, într-o altă fotografie se poate observa că micuții dansatori au mai venit cu un premiu acasă, semn că au fost cel mai apreciat ansamblu din concurs. Pe lângă premiu și diploma pentru locul I, aceștia au primit „Trofeul secțiunii”.

Restul pozelor atașate postării îi surprind pe copii îmbrăcați în costume tradiționale, ceea ce reflectă bogăția și diversitatea culturii românești. Aceste imagini nu sunt doar o mărturie a talentului lor artistic, ci și un omagiu adus tradițiilor și valorilor culturale pe care le păstrează și le promovează cu mândrie.

Advertisement

Primarul din Roseți, Nicolae Rîjnoveanu, a fost un susținător constant al Ansamblului Folcloric Roseți Juniori, contribuind semnificativ la succesul acestora. Prin sprijinul său necondiționat, primarul a asigurat resursele necesare pentru pregătirea și participarea tinerilor la competiții de anvergură națională. Continuitatea acestui sprijin garantează dezvoltarea și afirmarea noilor talente locale. Nicolae Rîjnoveanu rămâne un pilon de susținere pentru tinerii artiști, încurajându-i să își urmeze pasiunile și să ducă mai departe tradițiile culturale ale comunei Roseți.

De asemenea, comentariile la postarea bibliotecii sunt pline de felicitări și mesaje de încurajare din partea comunității. Oamenii au apreciat efortul și talentul copiilor și i-au lăudat pentru performanțele lor și pentru modul în care au reprezentat comuna Roseți la nivel național. Este evident că succesul lor a adus mândrie și bucurie în comunitate.

Continue Reading

Cele mai vizualizate