Pentru ortodocşi este ziua Adormirii Maicii Domnului, iar pentru catolici a Înălţării Fecioarei Maria, când se celebrează „moartea” şi înaltarea ei cu trupul la cer. În calendarul popular, de Sânta Maria Mare se marchează trecerea de la vară la toamnă, iar marinarii sărbătoresc de ziua ocrotitoarei lor, Ziua Marinei. În 15 august este şi onomastica a 2,2 milioane de români.

Din anul 2009,  ziua de 15 august a devenit sărbătoare legală şi zi nelucrătoare la noi, la fel ca şi în alte zece ţări europene – Franţa, Belgia, Spania, Italia, Grecia, Luxemburg, Austria, Polonia, Portugalia sau în unele landuri din Germania.

Sărbătoarea creştină

Venerarea Fecioarei Mariei, mama lui Iisus din Nazaret, joacă un rol important în Bisericile ortodoxe, în cea Catolică şi cea Anglicană, care îi sărbătoresc Zămislirea, Naşterea, Sfântul Nume, Buna Vestire, Intrarea în Biserică, Neprihănita Zămislire, Adormirea, Înălţarea la Cer, Punerea în Raclă a veşmântului sau a Brâului, sau, în funcție de ţară şi tradiție, diverse apariţii sau icoane, iar un număr foarte mare de biserici şi catedrale, dar şi de femei şi bărbaţi, îi poartă numele.

Principala sărbătoare este la 15 august, Sfânta Maria Mare. Pentru orodocşi poartă denumirea de Adormirea Maicii Domnului, pentru ca în Biserica Orotdoxă „adormirea” este termenul folosit atunci când se vorbeşte de sfârşitul vieţii pământeşti şi pentru că nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, în timp ce în credinţa Bisericii Romano-Catolice sărbătoarea este denumită Înălţarea Fecioarei Maria, cu referire la ridicarea trupului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ.

Praznicului Adormirii Maicii Domnului, ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc ortodox, este pregatit printr-un post aspru de două săptămâni, iar în unele mănăstiri ortodoxe a fost introdusă, în ajun, o noua formă de venerare a Fecioarei Maria, slujba denumită Prohodul Maicii Domnului.

Despre sfârşitul vieţii pe pâmânt a Maicii Domnului nu sunt informaţii în Evanghelii, ci doar în scrierile a patru părinţi ai bisericii creştine: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin.

Cu trei zile înainte de sfârşitul său, Maica Domnului a fost anunţată de Arhanghelul Gavriil, care i-a anunţat şi naşterea lui Iisus Hristos, de trecerea la cele veşnice, iar Maria s-a bucurat şi s-a rugat pe Muntele Măslinilor, iar copacii s-au aplecat în faţa ei, aşa după cum arată scrierile creştine. Au venit toţi apostolii răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia, cu excepţia Sfântului Toma care a ajuns cu câteva zile mai târziu, după ce Maria fusese înmormântată.

Pentru că a vrut să o vadă încă o dată, Toma i-a convins pe ceilalţi apostoli să deschidă mormântul Maicii Domnului şi aşa au descoperit că trupul nu mai era în mormânt. De aceea Biserica Romano-Catolică se referă la acest eveniment ca la Înălţarea Fecioarei,considerând că dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt se explică prin faptul că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer.

Mormântul Sfintei Fecioare se află în Grădina Ghetsimani din Ierusalim şi este vizitat zilnic de mii de credincioşi din toată lumea.

Hramul Adormirea Maicii Domnului este cel mai răspândit din Patriarhia Română şi în fiecare oraş există cel puţin o biserică, iar în fiecare Episcopie cel puţin o mânăstire, ocrotite de Maica Domnului.

sursa articolul complet, aici