Recomandare de carte – „Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr

Anthony Doerr, câștigător al Premiului Pulitzer, împletește istorie, știință și poezie în Toată lumina pe care nu o putem vedea, un roman care explorează frumusețea și fragilitatea umanității în inima celui de-Al Doilea Război Mondial. Povestea, construită ca un mozaic de momente delicate și devastatoare, rămâne o meditație memorabilă despre curaj, conexiune și lumina ascunsă în întuneric.

Acțiunea alternă între două destine, Marie-Laure LeBlanc, o fată orbă din Franța, care evadează din Parisul ocupat de naziști împreună cu tatăl ei, purtând cu ea un misterios diamant legendar și Werner Pfennig, un orfan german cu un talent extraordinar pentru radio, recrutat într-o școală militară nazistă, unde lupta între conștiință și supunere devine cotidiană. Căile lor se intersectează în Saint-Malo, un oraș-fortăreață distrus de bombardierele Aliaților în 1944.

Doerr folosește o structură neliniară, cu capitole scurte și salturi temporale, creând un efect asemănător unui radio reglat fin, care captează fragmente de viață în haosul războiului. Undele invizibile ale radio-ului simbolizează conexiunile între oameni și speranța care supraviețuiește chiar și în cea mai mare întunecime.  Marie-Laure, în ciuda lipsei vederii, ea „vede” lumea prin sunete, texte în Braille și imaginație, devenind o metaforă a înțelepciunii interioare. Werner, pasionat de fizică și tehnologie, descoperă că progresul științific poate fi corupt de ideologii malefice, în timp ce tatăl Mariei-Laure, curator la Muzeul de Istorie Naturală, crede că știința trebuie să inspire minune, nu frică.

Războiul distruge orașe, dar și dezvăluie caracterul oamenilor: cruzimea unora, bunătatea altora.

Advertisement