Știri
BNR confirmă criticile PSD: Deputatul Ion Samoilă acuză Guvernul Bolojan de măsuri de austeritate care împing România spre recesiune
Situația economică prezentată în această săptămână de Banca Națională a României ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru orice om politic. Creșterea accelerată a inflației, erodarea puterii de cumpărare și scăderea consumului sunt realități care afectează direct viața fiecărui român.
, milioane de pensionari sunt condamnați la o stagnare completă a pensiilor. În sectorul public, 
,
milioane de angajați rămân nu doar cu salariile înghețate, ci permanent amenințați cu tăieri de venituri, în timp ce prețurile cresc aproape de două ori mai repede decât în urmă cu câteva luni.
BNR avertizează explicit că toate aceste decizii conduc la o temperare severă a consumului, iar în 2026 venitul disponibil real al populației ar putea chiar să scadă. Este, de fapt, rețeta clasică pentru intrarea în recesiune: tăieri, austeritate, frânarea economiei și creșterea poverii pe umerii cetățenilor.
Nu este o surpriză că producția industrială pentru bunurile de consum se scumpește într-un ritm crescător, că energia a explodat în urma eliminării plafonării și că industria alimentară înregistrează creșteri constante de prețuri. Acestea sunt consecințe directe ale unor măsuri prost concepute, care lovesc simultan în ofertă și în cerere, fără a genera niciun efect benefic asupra echilibrelor bugetare.
Exact de aceea PSD a avertizat, încă de la început, că drumul ales de premierul Ilie Bolojan este greșit. O economie nu crește prin blocarea investițiilor, prin înghețarea veniturilor și prin sufocarea consumului intern. O economie crește prin stimularea producției, prin sprijinirea mediului de afaceri, prin crearea de locuri de muncă și prin măsuri care întăresc capacitatea industriilor românești de a performa.
Toate aceste lucruri se regăsesc în Planul de relansare economică elaborat de PSD, care are la bază câteva direcții de acțiune care pot schimba în profunzime dinamica economiei românești. În centrul acestui demers se află dezvoltarea industriilor strategice, prin investiții noi, capabile să creeze valoare adăugată și să consolideze poziția României în economia europeană. Un alt element cheie îl reprezintă stimulentele fiscale dedicate companiilor care creează locuri de muncă și investesc în producție. Mecanismele de credit fiscal pot transforma investiția în forța de muncă autohtonă într-un avantaj real pentru firme și într-un câștig pentru societate. Pentru IMM-uri, PSD propune un set de instrumente de finanțare, garanții de stat și facilități de acces la capital, menite să le ofere stabilitate și resurse într-o perioadă economică marcată de incertitudine. Fără un sector al întreprinderilor mici și mijlocii puternic, nu poate exista inovație autentică și nici creștere durabilă.
Un alt pilon este accelerarea amortizării investițiilor și susținerea activităților de cercetare-dezvoltare, măsuri care pot impulsiona modernizarea tehnologică și creșterea productivității în întreprinderile românești. Progresul economic depinde de capacitatea firmelor de a adopta tehnologii noi și de a dezvolta soluții inovatoare.
Pe acest fundament solid se poate discuta serios despre un eventual „Pachet 3” de măsuri fiscale. Reforma nu poate veni prin tăieri și blocaje, ci prin încurajarea activității economice. Nicio un stat european dezvoltat nu a progresat reducând investițiile sau descurajând sectorul privat.
Raportul dat publicității de BNR nu face decât să confirme ceea ce avertizăm de luni de zile: austeritatea nu rezolvă problemele economiei, ci le agravează. Reducerea consumului nu consolidează bugetul, ci îl vulnerabilizează. Tăierea veniturilor nu stabilizează prețurile, ci amplifică dezechilibrele. România are nevoie de o guvernare care să înțeleagă faptul că dezvoltarea se bazează pe investiții și pe politici inteligente, nu pe experimentarea unor măsuri regresive care împing economia spre stagnare.Este momentul ca Guvernul să abandoneze acest drum periculos și să adopte soluții reale de creștere, așa cum propune PSD. România nu-și poate permite o nouă eră a austerității. Are nevoie de o strategie de dezvoltare care să protejeze populația, să stabilizeze economia și să redea încrederea în viitor. Doar investițiile pot pune economia românească pe traiectoria corectă.Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Accident rutier între Dichiseni și Satnoieni: mamă și copil de 7 ani, transportați la spital
Cinteza de aur – micuța comoară americană cu pene de catifea neagră și aurie
Când America a plănuit să detoneze o bombă nucleară pe Lună ca să sperie Uniunea Sovietică
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
