Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 6°C | Anul XI Nr. 541

Știri

VIDEO. Reprezentanții UNICEF și Salvați Copiii au vizitat laboratorul digital inteligent SmartLab al Bibliotecii Județene „Alexandru Odobescu”

Published

on

Membrii UNICEF, Salvați Copiii și INACO au vizitat laboratorul digital inteligent SmartLab, amplasat în cadrul Bibliotecii Județene „Alexandru Odobescu” din Călărași. În cadrul acestei vizite, Gabriel Vockel, directorul general adjunct UNICEF, împreună cu Gabriela Alexandrescu, președinta Salvați Copiii România și Andreea Paul, președinta INACO, au admirat echipamentul format din creioane, scannere și imprimante 3D, roboți educaționali, ochelari VR și o tablă inteligentă, puse la dispoziția elevilor.

https://youtu.be/9jzE73xx508

Întrebat despre scopul vizitei și primele impresii pe care acesta și le-a creat în privința laboratorului, Gabriel Vockel a declarat: „Scopul vizitei de astăzi este să vedem cu ochii noștri laboratorul SmartLab. Pentru UNICEF e important să fim conștienți de diferitele inițiative existente în România pentru a aduce zona educațională la un alt nivel. Din perspectiva educației, UNICEF este foarte interesat de dezvoltarea competențelor, dar și a abilităților socio-emoționale, de a vedea cum putem să aducem copiii împreună în astfel de medii care să sprijine creativitatea și interacțiune.” a spus acesta, după care a continuat:

„Noi la UNICEF am lucrat tot timpul pentru îmbunătățirea sistemului de educație la un alt nivel. E prima dată când venim și vizităm un astfel de laborator și este meritul Andreei (Andreea Paul – președinta INACO) pentru ce a reușit să realizeze aici. Credem foarte mult că este necesară investiția în dezvoltarea de competențe care să fie aliniate secolului XXI și că tehnologia are un rol foarte important de jucat în a dezvolta aceste competențe, în a conecta copiii și în a face educația accesibilă pentru toți copiii și pentru fiecare copil în parte, indiferent de mediul din care provine. În plus, pandemia a arătat cât de necesară este tehnologia și cum fiecare sistem de educație, fiecare școală, fiecare comunitate ar trebui să fie pregătită să integreze educația online sau educația la distanță dincolo de contextul pandemic”, a susținut directorul adjunct UNICEF, Gabriel Vockel.

Advertisement

Președinta INACO, Andreea Paul, care a contribuit, alături de Consiliul Județean, la implementarea celui de al cincilea laborator SmartLab din țară și primul amenajat în cadrul unei biblioteci naționale, anunță că până în 2026 vor fi introduse peste 25 de laboratoare de acest fel în România prin Programul Național de Redresare și Reziliență:  „Am o veste bună pentru călărășeni, în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) am introdus 1175 de laboratoare educaționale digitale inteligente pe prototipul celui existent în Călărași. Sigur că generațiile de copii vor avea de așteptat până în 2026, când se va finaliza implementarea acestei acțiuni, dar nu vom sta să dormim pe o ureche, ci vom continua cu efortul de parteneriate cu autoritățile publice locale, cu companiile private, pentru a ridica aceste SmartLab-uri în fiecare școală. Până în 2026 vom avea peste 25 de laboratoare finanțate prin PNRR, proiect deja agreat cu comisia europeană pe componenta educațională, dar nu este suficient. La nivel național, înseamnă doar 1 din 5 școli cu acces la un laborator digital inteligent. Pentru restul, suntem chemați noi, societatea civilă, ca de jos în sus, în parteneriat cu companiile private și autoritățile locale, să sprijinim accesul fiecărui copil din Călărași și din România la educația digitală inteligentă”, a precizat președinta și a continuat: „A doua veste pe care v-o dau este că următoarele două SmartLab-uri le pilotăm în mediul rural și la un liceu tehnologic, în țară, care vor fundamenta următoarele SmartLab-uri la nivel național. Acolo completăm cu două componente: cu un colț dedicat artelor și un perete dedicat agriculturii verticale. Acest SmartLab ni-l dorim nu doar digital, ci și verde, în care reușim să îmbinăm tehnologia cu artele”, a spus Andreea Paul.

Mai mult decât atât, președinta Salvați Copiii România, Gabriela Alexandrescu, și-a exprimat satisfacția față de tehnologia implementată în cadrul laboratorului cu scopul de a contribui la dezvoltarea copiilor: „În general, Salvați Copiii lucrează pentru copiii defavorizați, vulnerabili, dar trebuie să spun că astăzi am avut o revelație. Cred că ar trebui evaluat impactul acestui laborator inteligent asupra copiilor și sunt convinsă că trebuie să existe în fiecare școală. Trebuie să apropiem educația și inovația copiilor noștri de cea a copiilor din Vest. Cred că ce fac ei cu tehnologia de aici poate să îi ajute foarte mult. Suntem în 2021, copiii trebuie să învețe că prin tehnologie se poate face altfel agricultura, se poate mânca altfel, se pot produce anumite lucruri altfel. Trebuie să avem grijă de mediu, trebuie să incorporăm tot ce are știința mai nou în tot ceea ce facem și cred că e cel mai bun exemplu de activitate pentru copiii Români, la fel de deștepți sau poate chiar mai deștepți decât cei din Europa, pentru că învață cu resurse mai puține, dar învață atât de bine.”, a afirmat Gabriela Alexandrescu.

Laboratorul a fost inaugurat în luna noiembrie 2020 și pune la dispoziția tuturor elevilor din clasele I-XII tehnologie de ultimă generație: 30 de laptopuri cu licențe și programe de design grafic, o tablă inteligentă, 30 de ochelari pentru vizualizarea realității augmentate (VR), 2 roboți educaționali multifuncționali, 2 scannere 3D pentru recrearea digitală a obiectelor, 6 imprimante 3D și 30 de creioane 3D.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement
Advertisement

Știri

Leacul bunicii care te scapă rapid de tusea seacă: siropul magic făcut din bere și zahăr ars

Published

on

Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.

Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):

  • 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
  • 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
  • un borcan curat cu capac

Mod de preparare:

  1. Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
  2. Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
  3. Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
  4. Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
  5. Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.

Administrare:

  • Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
  • Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi

După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.

Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!

Advertisement
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri

Published

on

În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.

Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.

Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.

Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.

Advertisement

Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.

Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Omul care a murit strigând blesteme către cei care l-au trimis în cer

Published

on

În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.

Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.

Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.

Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.

Advertisement

Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.

A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.

Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.

A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.

Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading