În inima apelor tulburi ale Mării Negre, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un nume a devenit sinonim cu curajul și eficiența: NMS Delfinul, primul submarin militar al României. Construit cu ambiție și marcat de controverse, acest submersibil a scris pagini de istorie prin misiunile sale îndrăznețe împotriva flotei sovietice. Povestea sa este una despre perseverență, eroism și provocări tehnice, dar și despre moștenirea unui vas care a pus România pe harta puterilor maritime.

Planurile pentru construirea primului submarin românesc au fost conturate încă de la începutul secolului XX, însă Primul Război Mondial a amânat realizarea acestui vis. Abia în 1926, România a comandat construcția NMS Delfinul (Nava Majestății Sale Delfinul) la șantierul naval „Quarnero” din Fiume, pe atunci o bază navală italiană (azi Rijeka, Croația). Cu o lungime de 68 de metri, dotat cu șase torpile Whitehead de 533 mm și un tun naval Bofors de 101,6 mm, submarinul promitea să fie o armă redutabilă. Costul său, de peste 135 de milioane de lei, era o investiție uriașă pentru România interbelică, reflectând ambiția de a-și consolida prezența navală în Marea Neagră.

Cu toate acestea, construcția nu a fost lipsită de probleme. La primele probe din 1931, submarinul a dezvăluit defecte majore: prova a cedat, acumulatorul a explodat, iar vinciul s-a rupt. Autoritățile române au acuzat constructorii italieni de folosirea unor materiale de calitate inferioară, ceea ce a dus la rezilierea contractului și la un proces care a durat trei ani. În cele din urmă, după noi negocieri, submarinul a fost finalizat și livrat României în 1936, fiind inaugurat oficial pe 15 august, de Ziua Marinei.

„Delfinul” în al doilea Război Mondial: O forță de temut

Odată intrat în serviciul Marinei Române, NMS Delfinul a devenit un instrument esențial în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Între 1941 și 1942, sub comanda unor ofițeri precum Constantin Costăchescu și Corneliu Lungu, submarinul a efectuat nouă misiuni în Marea Neagră, provocând pagube semnificative flotei sovietice. Echipajul, format din 40 de oameni, inclusiv șase ofițeri, a operat în condiții extrem de dificile, confruntându-se cu atacuri intense din partea navelor și aviației inamice.

Advertisement

Una dintre celebrele acțiuni ale „Delfinului” a avut loc pe 5 noiembrie 1941, în largul Crimeei, lângă Yalta. Comandantul Costăchescu a observat un convoi sovietic escortat și a ales să atace o navă de transport de 12.000 de tone, suspectată a fi încărcată cu muniții. O torpilă lansată de la o distanță de 800 de metri a lovit ținta, provocând o explozie devastatoare care a rupt vasul în două. Convoiul sovietic s-a împrăștiat, iar navele de escortă au vânat „Delfinul” timp de opt ore, lansând aproximativ 80 de grenade antisubmarin. Submarinul a scăpat nevătămat, ajungând la o adâncime record de 80 de metri, demonstrând îndemânarea echipajului și rezistența vasului.

„Delfinul” a contribuit și la alte succese, inclusiv scufundarea distrugătorului sovietic Moscova și avarierea crucișătoarelor Harkov și Voroșilov, care atacau Constanța. Prezența sa în Marea Neagră a forțat flota sovietică, care dispunea de 47 de submarine, să aloce resurse considerabile pentru apărarea antisubmarin, limitându-i astfel capacitatea ofensivă.

Echipajul: Eroism și sacrificiu

Succesele „Delfinului” s-au datorat curajului și profesionalismului echipajului, condus de căpitanul Constantin Costăchescu, decorat în 1943 cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru „eroismul și sângele rece” demonstrate în misiuni. Echipajul a înfruntat condiții meteo extreme, atacuri constante și stresul operațiunilor subacvatice, fără a înregistra pierderi umane, deși submarinul a fost ținta a sute de bombe și grenade.

Declinul și moștenirea „Delfinului”

După 1942, „Delfinul” a suferit avarii serioase și a intrat în reparații până în august 1944, când România a trecut de partea Aliaților. Submarinul a fost confiscat de sovietici, care l-au folosit ca sursă de piese de schimb, returnându-l României în 1957 în stare de epavă. Deși Marina Română a încercat să-l refacă pentru uz civil, în anii ’70 a fost scos definitiv din uz. Unele componente, precum motorul diesel Krupp și manometrul de adâncime, sunt astăzi expuse la Muzeul Marinei din Constanța și la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” din București.

În 1985, România a primit un nou submarin, tot numit „Delfinul”, construit în URSS, parte a clasei Kilo. Acesta, însă, este nefuncțional din 1996 din cauza lipsei fondurilor pentru întreținere, marcând un contrast dureros cu gloria primului „Delfinul”.

Advertisement

Moștenirea unui simbol naval

NMS Delfinul rămâne un simbol al ambiției și curajului Marinei Române. Deși depășit tehnologic la intrarea în război, a demonstrat că strategia, curajul și devotamentul pot compensa limitările tehnice. Povestea sa, marcată de triumfuri și provocări, continuă să inspire, amintind de rolul crucial al României în teatrul naval al Mării Negre.

Cinteza gouldiană (Chloebia gouldiae), cunoscută și sub numele de cinteza curcubeu sau cinteza lui Gould, este una dintre cele mai colorate și fascinante păsări din lume. Endemică Australiei, această specie mică impresionează prin penajul său vibrant, care combină culori strălucitoare precum roșu, galben, verde și albastru, făcând-o să pară o adevărată operă de artă a naturii.

Caracteristici fizice

Cinteza gouldiană este renumită pentru coloritul său spectacular. Masculii și femelele prezintă o varietate de culori, dar masculii sunt, în general, mai viu colorați. Capul poate fi roșu, negru sau galben (polimorfism cromatic), pieptul este adesea violet, spatele verde strălucitor, iar abdomenul galben intens. Coada este albastră, cu pene lungi și subțiri. Pasărea are o lungime de aproximativ 13-15 cm și cântărește între 14 și 16 grame, fiind mică, dar extrem de atrăgătoare.

Femelele au culori mai puțin intense, ceea ce le ajută să se camufleze în timpul clocitului. Puii sunt de un cenușiu-oliv palid, cu ciocuri decorate cu perle sidefate, care dispar pe măsură ce cresc.

Habitat și distribuție

Cinteza gouldiană este nativă regiunilor nordice ale Australiei, în special în Kimberley, Teritoriul de Nord și Queensland. Preferă savanele deschise, pajiștile cu eucalipt și zonele din apropierea surselor de apă, unde se hrănește și se reproduce. Populațiile sălbatice au scăzut dramatic din cauza pierderii habitatului, a incendiilor și a capturării pentru comerțul cu păsări exotice, fiind acum considerate vulnerabile.

Advertisement

Comportament și reproducere

Cintezele gouldiene sunt păsări sociale, trăind în stoluri mari, mai ales în afara sezonului de reproducere. Sezonul de împerechere are loc în timpul sezonului ploios (decembrie-aprilie), când resursele de hrană sunt abundente. Acestea cuibăresc în scorburi de copaci, în special eucalipți, unde femelele depun 4-8 ouă. Ambii părinți participă la clocirea ouălor și hrănirea puilor, care devin independenți după aproximativ 40 de zile.

Masculii atrag femelele prin cântece melodioase și mișcări de dans, etalându-și culorile vibrante. Interesant, puii au marcaje fosforescente pe cioc, care ajută părinții să-i localizeze în cuiburile întunecate.

Dieta

Cinteza gouldiană este granivoră, hrănindu-se în principal cu semințe de ierburi, în special din genul Sorghum. În timpul sezonului ploios, poate consuma și insecte mici pentru a suplimenta aportul de proteine, mai ALEs pentru pui.

Conservare

Conform Listei Roșii IUCN, cinteza gouldiană este clasificată ca aproape amenințată (Near Threatened). Populațiile sălbatice au scăzut semnificativ, estimându-se că mai există doar câteva mii de indivizi. Principalele amenințări includ distrugerea habitatului, incendiile frecvente și concurența cu alte specii. Programele de conservare, cum ar fi protejarea savanelor și reintroducerea în zone sigure, sunt esențiale pentru supraviețuirea speciei. În captivitate, cinteza gouldiană este populară în avicultură datorită frumuseții sale, dar reproducerea controlată ajută la reducerea presiunii asupra populațiilor sălbatice.

Curiozități

• Polimorfismul cromatic al capului (roșu, negru sau galben) este determinat genetic și poate influența preferințele de împerechere.

• Cinteza gouldiană a fost numită după Elizabeth Gould, soția ornitologului britanic John Gould, care a descris specia în 1844.

• În captivitate, aceste păsări pot trăi până la 8-10 ani dacă sunt bine îngrijite.

Cinteza gouldiană este o adevărată minune a naturii, o pasăre care aduce culoare și viață în savanele australiene și care merită eforturi susținute pentru a fi protejată.

Advertisement

București – Rețele Electrice România a lansat pe platforma electronică de achiziții publice SEAP o licitație publică cu o valoare maximă de până la 465 milioane lei (fără TVA), pentru execuția de lucrări de modernizare și întreținere în instalațiile de medie și joasă tensiune din zona operațională Dobrogea, respectiv în județele Constanța, Călărași, Ialomița și Tulcea.

„Prin aceste lucrări de investiții și mentenanță, continuăm modernizarea și digitalizarea rețelei electrice, pentru a crea o infrastructură energetică rezilientă și robustă, având în vedere provocările aduse atât de tranziția energetică, cât și de schimbările climatice. Scopul este de a asigura clienților un serviciu de distribuție de calitate, atât pentru confortul casnic, cât și pentru susținerea și dezvoltarea activităților economice”, a declarat Mihai Pește, Director General al Rețele Electrice România.

Licitația are ca scop achiziția de lucrări la instalațiile de medie și joasă tensiune din zona Dobrogea, atât din categoria de mentenanță, cât și de modernizare a rețelelor și consolidare a infrastructurii electrice. Lucrările de mentenanță urmăresc realizarea reviziilor tehnice și remedierea potențialelor probleme cât mai rapid posibil.

Pentru lucrările de execuție și modernizare, se vor realiza: extinderi de rețele în instalațiile Rețele Electrice România, execuția de linii aeriene și subterane de medie și joasă tensiune, branșamente și posturi de transformare aeriene, precum și lucrări pe barele de medie tensiune ale stațiilor de transformare.

Advertisement

De asemenea, sunt prevăzute lucrări de modernizare a instalațiilor existente, securizare a grupurilor de măsură, îmbunătățirea nivelului de tensiune în rețelele existente, lucrări de întărire rețea.

Durata contractului este de 60 de luni, începând cu data semnării acordului cadru de către ambele părți.

Rețele Electrice România își asumă responsabilitatea față de protecția mediului prin aplicarea unui sistem de management certificat, care are ca obiectiv reducerea impactului activităților asupra mediului. Compania gestionează în mod responsabil deșeurile rezultate din activitatea de distribuție a energiei electrice, respectând legislația în vigoare și propriul sistem integrat, asigurând reutilizarea, valorificarea sau eliminarea acestora prin operatori economici autorizați.

Pe parcursul tuturor etapelor de execuție a lucrărilor atribuite în urma licitației, vor fi respectate cu strictețe cerințele legale și de reglementare aplicabile în domeniul protecției mediului, precum și standardele relevante în vigoare.

Compania Rețele Electrice România operează rețele cu o lungime totală de circa 134.000 de kilometri în trei zone importante ale țării: Muntenia Sud (inclusiv București), Banat și Dobrogea, acoperind o treime din piața locală de distribuție, și dezvoltă un program de investiții pentru îmbunătățirea calității serviciilor, siguranța și performanța rețelelor și implementarea locală a standardelor de mediu ale grupului PPC. Rețelele electrice operate de către Rețele Electrice România numără 289 de stații de transformare și peste 25.000 de posturi de transformare.

Advertisement