Povestea lui Ilie, vulturul care a cucerit Buzăul între 1924-1942

În inima Buzăului, unde gara veghea neobosită sosirea trenurilor, trăia Ilie, un vultur zăgan cu pene negre ca noaptea și ochii plini de taine nerostite. Nu era doar o pasăre, ci un suflet al orașului, un prieten care pășea mândru pe străzi, de parcă era păzitorul nevăzut al comunității.

Ilie apăruse într-o dimineață învăluită de ceață, coborând parcă din legendele Carpaților. Unii spuneau că fusese găsit rănit și îngrijit de un hangiu cu inimă mare, alții credeau că alesese Buzăul pentru că simțise chemarea locului. Dimineața, cutreiera piața, unde măcelarii și pescarii îi păstrau bucăți de carne sau pește, iar el le mulțumea cu o plecăciune demnă. La prânz, se urca pe turla gării, scrutând orizontul ca un străjer. Când sosea trenul de București, cobora pe peron, așteptând răbdător o delicatesă de la vagonul-restaurant.

Copiii îl adorau. Îl chemau la joacă, iar Ilie, cu o grație comică, lovea mingea cu ciocul, stârnind hohote de râs. Dar nu tolera să fie tras de pene, iar privirea lui tăioasă era un avertisment clar. Vara, pleca uneori spre munți, poate să-și viziteze frații sălbatici, dar se întorcea mereu, ca și cum Buzăul era singurul loc unde inima lui se simțea acasă.

Dar într-o zi întunecată din 1942, când umbrele războiului acopereau orașul, Ilie a zburat pentru ultima oară. Un soldat german, aflat în Buzăul sub ocupație nazistă, l-a împușcat pe peronul gării, dintr-un amestec de cruzime și amuzament. Se spune că soldatul, poate într-un pariu sau pentru a-și arăta îndemânarea, a curmat viața vulturului, fără să înțeleagă ce însemna Ilie pentru comunitate. Unele povești spun că Ilie s-ar fi apărat de un câine lup al soldatului, zdrobindu-i țeasta cu ciocul, ceea ce l-a înfuriat pe german. Indiferent de motiv, actul a fost unul inutil și brutal, care a sfâșiat inima buzoienilor. Oamenii, revoltați, aproape că l-au linșat pe soldat, iar copiii au așezat flori acolo unde căzuse prietenul lor înaripat.

Advertisement

Ilie a fost jelit ca un frate, înmormântat cu onoruri în Cimitirul Dumbrava, cu un cortegiu de oameni mari și mici. Deși mormântul său s-a pierdut în timp, gara păstrează o statuie mică, dar mândră, care spune povestea vulturului ce a învățat un oraș ce înseamnă loialitatea și libertatea. Când vântul suflă peste Buzău, parcă se aud bătăile aripilor lui Ilie, amintindu-ne că unele legende trăiesc veșnic.