În inima Parisului, în anul 1925, s-a desfășurat una dintre cele mai îndrăznețe și ingenioase escrocherii din istorie, orchestrată de un maestru al înșelăciunii, Victor Lustig. Cu un zâmbet fermecător, o charismă irezistibilă și o minte sclipitoare, Lustig a realizat ceea ce părea imposibil: a „vândut” Turnul Eiffel, simbolul iconic al Franței, unui comerciant de fier vechi.
În anii 1920, Parisul era un oraș vibrant, dar și un teren fertil pentru escroci, datorită efervescenței economice și a influxului de oameni de afaceri. Victor Lustig, un escroc de origine cehă, cunoscut pentru abilitatea sa de a manipula și de a se reinventa, a citit într-un ziar despre dezbaterile privind costurile de întreținere ale Turnului Eiffel. Construit în 1889 pentru Expoziția Universală, turnul era considerat de unii parizieni o structură temporară, iar zvonurile despre posibila sa demolare circulau. Lustig a văzut în acest context oportunitatea perfectă.
El s-a prezentat drept un oficial guvernamental francez și a fabricat documente false care să-i susțină identitatea. Apoi, a contactat mai mulți comercianți de fier vechi, invitându-i la o întâlnire confidențială într-un hotel de lux din Paris. Printre aceștia se număra și André Poisson, un om de afaceri ambițios, dar naiv, care a devenit ținta principală a planului.
Lustig le-a spus comercianților că guvernul francez intenționa să demoleze Turnul Eiffel din cauza costurilor mari de întreținere și că dorea să vândă structura ca fier vechi, în secret, pentru a evita protestele publice. Pentru a face povestea credibilă, el a organizat o vizită la turn, escortându-i pe potențialii cumpărători ca un adevărat funcționar. Charisma sa și detaliile minuțioase ale poveștii au convins audiența, iar Poisson, dornic să-și crească prestigiul, a mușcat momeala.
Lustig a cerut o sumă considerabilă pentru „contractul” de vânzare, dar și un mic „comision” personal – un șpagă pentru a asigura afacerea. Poisson, crezând că face o investiție uriașă, a plătit atât suma cerută, cât și mita. După ce a primit banii, Lustig a dispărut rapid din Paris, lăsându-l pe Poisson să descopere, cu stupoare, că fusese păcălit.
Escrocheria lui Lustig a fost un succes datorită mai multor factori. În primul rând, el a exploatat credibilitatea contextului: ideea că Turnul Eiffel ar putea fi demolat nu era complet absurdă în epocă. În al doilea rând, Lustig a fost un maestru al psihologiei, alegându-și victima cu grijă – Poisson era nesigur și dornic să se afirme, ceea ce l-a făcut vulnerabil. În plus, documentele false și atenția la detalii au creat o iluzie perfectă.
În mod surprinzător, Poisson a fost prea rușinat să raporteze escrocheria autorităților, ceea ce i-a permis lui Lustig să scape fără consecințe imediate. Ba mai mult, încrezător în succesul său, Lustig a încercat să repete schema cu un alt comerciant, dar de data aceasta a fost nevoit să fugă din Paris când autoritățile au început să investigheze.
Victor Lustig a rămas în istorie drept „omul care a vândut Turnul Eiffel”. Escrocheria sa a devenit legendară, nu doar pentru îndrăzneala sa, ci și pentru că a demonstrat cât de departe poate merge puterea persuasiunii și a încrederii în sine
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
