În inima munților Anzi, unde aerul umed al pădurilor montane șoptește secrete străvechi, trăiește o pasăre care pare ieșită dintr-un vis tropical: Green-and-black Fruiteater (Pipreola riefferii). Această specie din familia Cotingidae, cunoscută și sub numele de cotinga verde-neagră, este un adevărat ambasador al biodiversității sud-americane. Cu o prezență discretă, dar captivantă, ea populează regiunile înalte din Columbia, Ecuador, Peru și Venezuela, la altitudini între 1.500 și 2.700 de metri.

Imaginează-ți un mascul splendid: corpul superior acoperit de un verde-oliv vibrant, care se transformă brusc în negru intens pe spate, aripioare și coadă, creând un contrast dramatic ce o face să pară o operă de artă naturală. Femela, mai discretă, este aproape integral verde, cu nuanțe subtile care se potrivesc perfect cu frunzișul dens al pădurilor. Ambele sexe împărtășesc un cioc roșu aprins și picioare de aceeași culoare, iar ochii lor închiși adaugă un aer misterios. Cu o lungime de circa 18-20 cm, această pasăre este suficient de mică încât să se strecoare nevăzută prin coronamentul copacilor, dar suficient de striking încât să atragă privirile oricărui observator norocos.

Habitatul său preferat sunt pădurile montane umede, subtropicale sau tropicale, adesea la marginea pădurilor sau în zonele de succesiune secundară, unde vegetația secundară oferă un echilibru perfect între adăpost și hrană. Aici, Green-and-black Fruiteater se comportă ca un paznic tăcut: stă nemișcat pe crengi în straturile medii ale copacilor, urmărind cu atenție stoluri mixte de păsări. Dieta sa este simplă, dar esențială pentru ecosistem – se bazează aproape exclusiv pe fructe, contribuind la dispersia semințelor și menținerea sănătății pădurilor. Vocile sale, un țipăt ascuțit și repetitiv, răsună ocazional prin ceață, anunțând prezența sa fără a dezvălui locația exactă.

Din păcate, această frumusețe andină nu este imună la amenințări. Deși populația sa este considerată stabilă și nu este clasificată ca specie amenințată, dependența sa ridicată de pădurile intacte o face vulnerabilă la defrișări. În ultimii ani, acoperirea arborilor din aria sa de distribuție a scăzut cu aproximativ 2,2%, subliniind importanța conservării acestor ecosisteme fragile. Proiecte de protecție în Parcurile Naționale din Anzi oferă speranță, permițând observatorilor de păsări să admire această specie în sălbăticie, fără a o deranja.

Advertisement

Green-and-black Fruiteater nu este doar o pasăre; este un simbol al echilibrului natural, amintindu-ne cât de prețioase sunt aceste colțuri de lume unde verdele se împletește cu negrul în armonie perfectă. Dacă visezi la o aventură în inima Andilor, ține ochii pe crengi – s-ar putea să zărești o umbră verde care îți va schimba perspectiva asupra naturii.

Un episod nou din istoria imobiliară a fostului președinte Klaus Iohannis a culminat miercuri cu executarea silită a unei case emblematice din centrul Sibiului. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a preluat imobilul situat pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29, după ce soții Iohannis au refuzat inițial să-l predea voluntar, forțând inspectorii să intervină direct la fața locului.

Potrivit surselor oficiale, familia Iohannis a semnat, sub supraveghere, un proces-verbal de predare-primire, cedând proprietatea către stat. Inspectorii ANAF s-au deplasat imediat la adresă, unde au obligat predarea cheilor, după ce ușa a fost forțată în absența cooperării imediate. Acțiunea vine la scurt timp după ce soții Carmen și Klaus Iohannis au fost notificați oficial să returneze imobilul, pierdut în instanță în urma unei lungi dispute legale privind achiziția sa din 1999.

Casa, pe care Iohannis a ocupat-o nelegal timp de peste un deceniu (până în 2015), fusese cumpărată de la Rodica Baștea, moștenitoarea inițială, dar a fost contestată de moștenitorii legali ai acesteia. “Este o decizie a justiției care nu poate fi contestată”, a declarat un reprezentant ANAF, subliniind că executarea silită vizează recuperarea unui drept de proprietate clar stabilit de instanțe. Valoarea imobilului, situat într-o zonă istorică premium, este estimată la sute de mii de euro, iar preluarea sa marchează un capitol amar pentru fostul lider de stat, care a locuit acolo în primii ani ai carierei sale politice.

Evenimentul ridică întrebări despre transparența averilor foștilor demnitari, mai ales în contextul mandatului încheiat recent al lui Iohannis. Purtătorul de cuvânt al familiei a evitat comentarii detaliate, invocând “confidențialitatea procedurilor judiciare”, dar a confirmat că nu vor fi apeluri suplimentare la decizia finală. La nivel național, cazul reaprinde dezbateri despre corupție imobiliară și eficiența ANAF în recuperarea activelor contestate.

Advertisement

Autoritățile fiscale subliniază că această acțiune nu are conotații politice, ci este strict o aplicare a legii. Pentru cei interesați de evoluții, ANAF promite actualizări pe site-ul oficial, iar dosarul complet poate fi consultat la instanțele din Sibiu. Un nou episod în saga siberiană a lui Iohannis – o lecție dură despre cum trecutul poate reveni să bată la ușă.

Povestea familiei Campari este o cronică a rafinamentului italian, a ambiției antreprenoriale și a transformării unei rețete secrete într-un simbol cultural global. Totul începe în secolul XIX, într-o Italie aflată în plină efervescență politică și artistică, când Gaspare Campari, un maestru al băuturilor spirtoase, deschide în 1860 Caffè Campari în centrul Milano-ului. Acest local devine rapid un punct de atracție pentru elitele culturale ale vremii – compozitori, scriitori, pictori și aristocrați – care se adună acolo nu doar pentru atmosfera elegantă, ci și pentru gustul inedit al unui bitter roșu, preparat după o formulă secretă, cu infuzii de plante aromatice, citrice și condimente exotice.

Gaspare nu era doar un creator de băuturi, ci și un vizionar. Într-o epocă în care Italia se unifica și identitatea națională se contura, el oferă o băutură care devine parte din stilul de viață urban, sofisticat și modern. După moartea sa, fiul său, Davide Campari, preia afacerea cu o viziune mult mai amplă. Davide nu se mulțumește să păstreze tradiția, ci o transformă. Mută producția într-o fabrică industrială, extinde distribuția în afara granițelor Italiei și investește masiv în publicitate artistică, colaborând cu ilustratori, designeri și regizori care transformă Campari într-un brand cu o estetică proprie.

Sub conducerea lui Davide, Campari devine mai mult decât o băutură – devine o declarație de stil. Afișele publicitare, realizate de artiști precum Leonetto Cappiello sau Fortunato Depero, nu doar promovează produsul, ci creează o mitologie vizuală în jurul lui. În paralel, Davide cultivă o rețea de distribuție internațională, iar Campari pătrunde în cafenelele și barurile din Paris, Londra, New York, devenind sinonim cu eleganța italiană.

Familia Campari rămâne la conducerea companiei până în a doua jumătate a secolului XX, când afacerea se transformă într-un grup internațional, extinzându-se prin achiziții strategice și diversificarea portofoliului. De la un bitter artizanal servit într-o cafenea milaneză, Campari ajunge să fie parte din cocktailuri celebre precum Negroni sau Americano, iar imaginea sa continuă să fie asociată cu arta, cinematografia și designul contemporan.

Advertisement

Povestea familiei Campari este, în esență, o poveste despre alchimie – nu doar cea a ingredientelor, ci și cea a viziunii, a gustului și a capacității de a transforma un produs într-un simbol. Este o istorie care reflectă evoluția Italiei moderne, în care tradiția se împletește cu inovația, iar rafinamentul devine limbaj universal.