Fapt Divers
Spitalul Poștelor și poveștile sale stranii
Spitalul Poștelor, aflat în Centrul Vechi al Bucureștiului, lângă Biserica Stavropoleos, e una dintre acele clădiri care par banale ziua, dar despre care se spun multe noaptea. Construit în secolul al XIX-lea, a fost inițial un spital pentru angajații Poștei Române și familiile lor. Astăzi, e mai degrabă o clădire administrativă, dar faima sa vine din legendele paranormale care circulă de zeci de ani, transformând-o într-un punct de interes pentru cei pasionați de povești cu fantome și fenomene inexplicabile.
Ce se spune, mai exact? În primul rând, localnicii zic că o aripă a clădirii, mai ales cea dinspre strada Smârdan, e bântuită. Se vorbește despre gemete și sunete de pași care se aud noaptea, când zona e pustie. Unii trecători, mai ales iarna, când străzile sunt învăluite în ceață, spun că au auzit plânsete venind dinspre clădire, deși ferestrele sunt închise și nu e nimeni înăuntru. Alții povestesc despre umbre care par să se miște în spatele geamurilor, chiar și în camere care sunt abandonate de ani buni.
De unde vin aceste legende? Se pare că istoria clădirii a hrănit imaginația. În anii 1800, Spitalul Poștelor era un loc unde ajungeau oameni cu boli grave – de la tuberculoză la infecții care astăzi s-ar trata ușor. Pe atunci, însă, lipsa tehnologiei medicale și condițiile precare însemnau că mulți pacienți nu plecau vii de aici. Unele povești merg mai departe și spun că în clădire s-ar fi întâmplat lucruri sinistre, cum ar fi furtul de organe sau experimente medicale dubioase. Nu există documente care să confirme așa ceva, dar zvonurile au prins rădăcini, mai ales că rata mare a deceselor din epocă dădea loc de speculații.
O altă poveste recurentă e despre un fost pacient, un lucrător al Poștei, care ar fi murit în chinuri într-una din camere. Se zice că spiritul lui n-a părăsit niciodată clădirea și că e responsabil pentru zgomotele ciudatele. Cei care au lucrat în clădire, mai ales paznicii de noapte, au raportat uneori că luminile pâlpâie fără motiv sau că simt o prezență rece în anumite zone, în special la etajele superioare.
Interesant este faptul că legendele nu se opresc doar la clădire. Străduțele din jur, care duc spre Teatrul de Comedie, sunt și ele considerate „ciudățele” de unii. Turiștii care fac tururi nocturne ale Centrului Vechi sunt avertizați să nu se apropie prea mult de Spitalul Poștelor, mai ales după miezul nopții, pentru că „ceva” ar putea să-i urmeze. Ghizii locali, care cunosc bine folclorul urban, spun că zona e un fel de „punct energetic” al Bucureștiului, unde spiritele celor care au murit în suferință ar rămâne captive.
Scepticii, desigur, au altă părere. Pentru ei, sunetele ciudate sunt doar scârțâiturile unei clădiri vechi, iar umbrele sunt doar jocuri de lumină de la felinare. Cât despre poveștile cu fantome, ei le pun pe seama imaginației și a dorinței oamenilor de a găsi mister în locurile vechi. Totuși, chiar și cei mai raționali admit că Spitalul Poștelor are o atmosferă apăsătoare, mai ales noaptea, când străzile sunt goale.
În ultimii ani, clădirea a atras atenția vânătorilor de fenomene paranormale. Unii au venit cu aparatură, încercând să înregistreze voci sau să detecteze schimbări de temperatură. Rezultatele sunt mixte: câțiva susțin că au captat sunete inexplicabile, dar nimic nu a fost considerat dovadă clară. Totuși, poveștile continuă să circule, alimentate de istoria locului și de fascinația pentru necunoscut.
Dacă treci prin Centrul Vechi și ajungi în fața Spitalului Poștelor, poate n-o să vezi sau auzi nimic ieșit din comun. Dar, când te uiți la ferestrele întunecate și simți vântul rece pe străduța pustie, e greu să nu te întrebi dacă nu cumva legendele au un sâmbure de adevăr. Până la urmă, într-un oraș ca Bucureștiul, cu atâtea straturi de istorie, cine știe ce umbre mai ascund clădirile vechi?
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
31 oct. – 6 nov. 2025 vine cu Lună Plină în Taur (31 oct.), Mercur în Scorpion și Venus în Săgetător – energie de claritate financiară, transformări relaționale și expansiune romantică.
Berbec (21 mar. – 19 apr.)
Tranzitul Lunii Pline în Taur activează sectorul financiar, aducând claritate în investiții. Marte, guvernatorul tău, în aspect armonios cu Jupiter, impulsionează acțiuni curajoase la muncă. Evită impulsurile în relații; weekendul favorizează reconcilieri.
Taur (20 apr. – 20 mai)
Lună Plină în zodia ta iluminează identitatea personală – moment de eliberare emoțională. Venus în Săgetător stimulează aventuri romantice. Stabilitate financiară prin negocieri; sănătatea cere odihnă joi-vineri.
Gemeni (21 mai – 20 iun.)
Mercur în Scorpion aprofundează gândirea, ideal pentru cercetări. Lună Plină în Taur revelează secrete din subconștient. Comunicare intensă la job; evită gossip-ul. Weekend relaxant cu prieteni.
Rac (21 iun. – 22 iul.)
Lună Plină în Taur energizează sectorul social – invitații și conexiuni noi. Venus în Săgetător aduce armonie în cuplu. Intuiție puternică marți; focus pe proiecte creative.
Leu (23 iul. – 22 aug.)
Aspecte solare cu Pluto transformă cariera – promovări posibile. Lună Plină în Taur stabilizează acasă. Creativitate explozivă; gestionează ego-ul în discuții de grup.
Fecioară (23 aug. – 22 sep.)
Mercur în Scorpion favorizează studii și călătorii scurte. Lună Plină în Taur aduce echilibru în filozofie de viață. Detalii financiare rezolvate joi; relații armonioase.
Balanță (23 sep. – 22 oct.)
Venus în Săgetător, guvernatoarea ta, expansionează dragostea și parteneriate. Lună Plină în Taur cere atenție la datorii comune. Negocieri reușite; echilibru emoțional weekend.
Scorpion (23 oct. – 21 nov.)
Mercur în zodia ta intensifică intuiția și comunicare profundă. Lună Plină în Taur transformă relațiile – clarificări esențiale. Putere personală maximă; evită controlul.
Săgetător (22 nov. – 21 dec.)
Venus în zodia ta atrage oportunități romantice și financiare. Lună Plină în Taur revelează rutine sănătoase. Aventuri la muncă; optimism joi-sâmbătă.
Capricorn (22 dec. – 19 ian.)
Lună Plină în Taur energizează creativitatea și copii. Saturn stabilizează cariera. Progrese lente dar sigure; relații profunde weekend.
Vărsător (20 ian. – 18 feb.)
Lună Plină în Taur iluminează acasă și familie – mutări sau renovări. Uranus retrograd aduce inovații. Idei geniale marți; socializare intensă.
Pești (19 feb. – 20 mar.)
Mercur în Scorpion aprofundează vise și spiritualitate. Lună Plină în Taur favorizează comunicare. Inspirație artistică; evită iluzii în finanțe.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În inima Scoției, ascuns sub apele întunecate și reci ale Loch Ness-ului, se țese una dintre cele mai persistente mistere ale lumii: legenda monstrului cunoscut sub numele de Nessie. Acest lac lung de aproximativ 37 de kilometri, cu adâncimi ce depășesc 230 de metri, a fost martorul unor relatări care datează din secolul al VI-lea. Prima mențiune documentată vine din biografia Sfântului Columba, scrisă în jurul anului 565 d.Hr. de către Adomnán. Potrivit textului, sfântul irlandez, în timp ce călătorea prin regiune, a întâlnit un “animal acvatic” care atacase un localnic. Columba a poruncit fiarei să se retragă, iar aceasta a ascultat, salvând viața omului. Deși descrierea este vagă – un “monstru al apei” – aceasta a plantat sămânța unei legende care avea să supraviețuiască mileniilor.
Secole mai târziu, în epoca modernă, Nessie a explodat în conștiința publică. Totul a început pe 2 mai 1933, când ziarul local Inverness Courier a publicat un articol despre o observație făcută de Alex Campbell, un reporter și păstrător de ape. El a descris o creatură masivă, cu un corp lung și gât alungit, care a ieșit la suprafață în timp ce el și soția sa, domnul și doamna John Mackay, conduceau de-a lungul lacului. Articolul, intitulat “Strange Spectacle in Loch Ness”, a atras atenția națională. Curând, au urmat alte mărturii: în decembrie 1933, Daily Mail a trimis un vânător de vânat mare, Marmaduke Wetherell, să investigheze. El a descoperit “urme” pe mal, care s-au dovedit a fi o farsă – amprente făcute cu o umbrelă de hipopotam uscată. Totuși, cea mai iconică dovadă a venit pe 12 aprilie 1934: fotografia “chirurgului” făcută de ginecologul londonez Robert Kenneth Wilson. Imaginea alb-negru arată un gât lung și o cap mic emergând din apă, asemănător unui plesiozaur preistoric. Publicată în Daily Mail, a devenit simbolul legendei, deși în 1994 s-a dezvăluit că era o farsă elaborată cu un submarin de jucărie și un cap sculptat.
Anii ’60 și ’70 au marcat apogeul investigațiilor științifice. În 1960, inginerul aeronautic Tim Dinsdale a filmat o secvență cu un obiect mare mișcându-se rapid pe lac, analizată de RAF ca fiind posibil un “organism viu”. Expediții majore au urmat: în 1972, Academia de Științe Aplicate din Boston a folosit sonar subacvatic, detectând obiecte mari în mișcare. În 1987, Operațiunea Deepscan, condusă de Adrian Shine, a implicat 24 de bărci cu sonar, captând ecouri de la entități de până la 6 metri lungime. Proiectul Loch Ness, inițiat de Shine în 1973 și continuat până azi, a colectat mii de observații, dar concluzia principală este că multe sunt explicate prin valuri, bușteni plutitori, foci sau sturioni mari – pești care pot atinge 3-4 metri și au un aspect preistoric.
Totuși, legenda persistă. Peste 1.000 de mărturii oficiale au fost înregistrate de-a lungul anilor, multe de la turiști și localnici de încredere. În 2003, o echipă BBC a scanat întreg lacul cu sonar avansat și nu a găsit dovezi de reptile mari, sugerând că orice “monstru” ar fi prea mic sau prea rar pentru a fi detectat constant. Teorii alternative includ supraviețuitori plesiozauri prinși în lac după ultima eră glaciară, iluzii optice cauzate de reflexii sau chiar experimente militare secrete. Turismul a explodat: Loch Ness atrage peste un milion de vizitatori anual, generând milioane de lire pentru economie.
Nessie nu este doar un mit; este o fuziune de folclor celtic, erori de percepție și dorința umană de mister. Deși știința nu a confirmat existența unui monstru, adâncurile lacului păstrează secrete – și poate, undeva în ceață, umbra lui Nessie încă pâlpâie, așteptând următorul observator.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În adâncurile pădurilor montane din nordul Anzilor, între 2.300 și 3.500 de metri altitudine, trăiește o pasăre greu de zărit, dar imposibil de uitat: Ocellated Tapaculo (Acropternis orthonyx). Membru al familiei Rhinocryptidae, această specie se distinge printr-un aspect spectaculos și un comportament discret, fiind o prezență rară în peisajul ornitologic sud-american.
Cu o lungime de aproximativ 21–22 cm și o greutate între 80 și 100 de grame, Ocellated Tapaculo este o pasăre robustă, cu corp compact și coadă scurtă. Penajul său este predominant negru, presărat cu pete albe rotunde, dispuse neregulat, ce creează un contrast vizual izbitor. Aceste semne albe, asemănătoare unor mici cercuri luminoase, dau impresia unui desen natural menit să atragă atenția sau să confere un camuflaj sofisticat. Fața și partea inferioară a spatelui sunt colorate într-un roșcat intens, oferind un contrast puternic cu restul corpului și accentuând aspectul său neobișnuit.
Această pasăre este cunoscută pentru ghearele sale posterioare lungi și ascuțite, folosite pentru a răscoli solul în căutarea insectelor, larvelor și altor nevertebrate. Hrănirea are loc aproape exclusiv la nivelul solului, în zone cu vegetație deasă, în special în desișuri de bambus și subarboret umed. Deși este o specie terestră, mobilitatea sa este remarcabilă, reușind să se strecoare cu agilitate printre rădăcini și frunziș.
Comportamentul său este dominat de prudență și izolare. Rareori este observat fără eforturi susținute, fiind mai des auzit decât văzut. Cântecul său este un fluierat descendent, puternic și penetrant, ce străbate liniștea pădurii montane. Acest semnal sonor este adesea singura dovadă a prezenței sale într-un teritoriu.
Deși este considerat o specie cu risc scăzut de dispariție, Ocellated Tapaculo rămâne vulnerabil la modificările habitatului, în special la defrișările din zonele montane. Conservarea pădurilor umede andine este esențială pentru menținerea populațiilor acestei păsări misterioase.
În ciuda discreției sale, Acropternis orthonyx fascinează prin contrastul dintre apariția sa izbitoare și comportamentul său ascuns. Este o emblemă a biodiversității andine, un simbol al echilibrului fragil dintre frumusețea naturală și nevoia de protecție.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Toamna bucuriei la Căminul „Sf. Antim Ivireanul” din Călărași
Recomandare de carte -„Crematoriul înghețat: Mărturie de la Auschwitz” – de Jozsef Debreczeni
Sprâncene albe în dansul pădurii: Povestea Robin-ului Australian
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
