Spitalul Poștelor și poveștile sale stranii

Spitalul Poștelor, aflat în Centrul Vechi al Bucureștiului, lângă Biserica Stavropoleos, e una dintre acele clădiri care par banale ziua, dar despre care se spun multe noaptea. Construit în secolul al XIX-lea, a fost inițial un spital pentru angajații Poștei Române și familiile lor. Astăzi, e mai degrabă o clădire administrativă, dar faima sa vine din legendele paranormale care circulă de zeci de ani, transformând-o într-un punct de interes pentru cei pasionați de povești cu fantome și fenomene inexplicabile.

Ce se spune, mai exact? În primul rând, localnicii zic că o aripă a clădirii, mai ales cea dinspre strada Smârdan, e bântuită. Se vorbește despre gemete și sunete de pași care se aud noaptea, când zona e pustie. Unii trecători, mai ales iarna, când străzile sunt învăluite în ceață, spun că au auzit plânsete venind dinspre clădire, deși ferestrele sunt închise și nu e nimeni înăuntru. Alții povestesc despre umbre care par să se miște în spatele geamurilor, chiar și în camere care sunt abandonate de ani buni.

De unde vin aceste legende? Se pare că istoria clădirii a hrănit imaginația. În anii 1800, Spitalul Poștelor era un loc unde ajungeau oameni cu boli grave – de la tuberculoză la infecții care astăzi s-ar trata ușor. Pe atunci, însă, lipsa tehnologiei medicale și condițiile precare însemnau că mulți pacienți nu plecau vii de aici. Unele povești merg mai departe și spun că în clădire s-ar fi întâmplat lucruri sinistre, cum ar fi furtul de organe sau experimente medicale dubioase. Nu există documente care să confirme așa ceva, dar zvonurile au prins rădăcini, mai ales că rata mare a deceselor din epocă dădea loc de speculații.

O altă poveste recurentă e despre un fost pacient, un lucrător al Poștei, care ar fi murit în chinuri într-una din camere. Se zice că spiritul lui n-a părăsit niciodată clădirea și că e responsabil pentru zgomotele ciudatele. Cei care au lucrat în clădire, mai ales paznicii de noapte, au raportat uneori că luminile pâlpâie fără motiv sau că simt o prezență rece în anumite zone, în special la etajele superioare.

Advertisement

Interesant este faptul că legendele nu se opresc doar la clădire. Străduțele din jur, care duc spre Teatrul de Comedie, sunt și ele considerate „ciudățele” de unii. Turiștii care fac tururi nocturne ale Centrului Vechi sunt avertizați să nu se apropie prea mult de Spitalul Poștelor, mai ales după miezul nopții, pentru că „ceva” ar putea să-i urmeze. Ghizii locali, care cunosc bine folclorul urban, spun că zona e un fel de „punct energetic” al Bucureștiului, unde spiritele celor care au murit în suferință ar rămâne captive.

Scepticii, desigur, au altă părere. Pentru ei, sunetele ciudate sunt doar scârțâiturile unei clădiri vechi, iar umbrele sunt doar jocuri de lumină de la felinare. Cât despre poveștile cu fantome, ei le pun pe seama imaginației și a dorinței oamenilor de a găsi mister în locurile vechi. Totuși, chiar și cei mai raționali admit că Spitalul Poștelor are o atmosferă apăsătoare, mai ales noaptea, când străzile sunt goale.

În ultimii ani, clădirea a atras atenția vânătorilor de fenomene paranormale. Unii au venit cu aparatură, încercând să înregistreze voci sau să detecteze schimbări de temperatură. Rezultatele sunt mixte: câțiva susțin că au captat sunete inexplicabile, dar nimic nu a fost considerat dovadă clară. Totuși, poveștile continuă să circule, alimentate de istoria locului și de fascinația pentru necunoscut.

Dacă treci prin Centrul Vechi și ajungi în fața Spitalului Poștelor, poate n-o să vezi sau auzi nimic ieșit din comun. Dar, când te uiți la ferestrele întunecate și simți vântul rece pe străduța pustie, e greu să nu te întrebi dacă nu cumva legendele au un sâmbure de adevăr. Până la urmă, într-un oraș ca Bucureștiul, cu atâtea straturi de istorie, cine știe ce umbre mai ascund clădirile vechi?

Advertisement