Când vine vorba despre sănătate, granițele nu sunt doar geografice, ci și sociale, economice și politice. În timp ce unii pacienți ajung la medic în 10 minute și pleacă tratați cu costuri minime, alții mor așteptând o ambulanță care nu mai vine. Studiile internaționale arată diferențe uriașe între sistemele medicale ale lumii, iar România, deși parte din Uniunea Europeană, încă se confruntă cu provocări majore.

Franța – modelul european al eficienței medicale

Conform raportului istoric publicat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în anul 2000 și confirmat ulterior de alte studii, Franța deține unul dintre cele mai eficiente și echitabile sisteme de sănătate din lume.

Ce face diferența?

• Sistemul este universal, toți cetățenii au acces garantat la servicii medicale.
• Cheltuielile sunt rambursate între 70% și 100% prin Securité Sociale (sistemul public de asigurări), în funcție de gravitatea afecțiunii.
• Pacienții pot merge la orice medic doresc, fără limitări teritoriale.
• Spitalele sunt bine dotate, medicii bine plătiți, iar prevenția este încurajată.

Pe lângă asta, majoritatea francezilor dețin și o asigurare complementară privată (numită mutuelle), care acoperă diferențele neplătite de stat, oferindu-le astfel protecție aproape completă.

Topul celor mai performante sisteme medicale

Pe lângă Franța, în majoritatea clasamentelor internaționale se regăsesc constant următoarele țări:

• Norvegia – Sistem complet finanțat de stat, acces gratuit și digitalizare avansată;
• Țările de Jos – Prevenția este prioritate națională, iar satisfacția pacienților este una dintre cele mai mari din lume;
• Australia – Investiții constante în infrastructură medicală și tehnologii moderne;
• Elveția – Performanță înaltă, dar cu costuri mai mari pentru pacient;
• Germania – Combinație solidă între sector public și privat, cu timp redus de așteptare și acces rapid la tratament.

Aceste țări au în comun: investiții constante, acces universal, digitalizare, prevenție și respect pentru pacient.

Cine suferă cel mai mult: cele mai slabe sisteme medicale

În cealaltă extremă, există țări în care viața unui pacient depinde de șansă, nu de medicină:

• Republica Centrafricană, Somalia, Yemen, Sudanul de Sud – conflictele armate, lipsa infrastructurii și sărăcia extremă fac ca speranța de viață să fie dramatic de mică.
• Haiti – lipsă de personal medical, spitale învechite, acces inegal;
• Chad și Afganistan – rate uriașe ale mortalității infantile și lipsa vaccinării de bază.

Aceste sisteme fie nu există în mod funcțional, fie sunt complet depășite de realitățile dure ale populației.

Caz special: Statele Unite – tehnologie de vârf, dar inechități majore

Deși SUA cheltuiește cel mai mult pe sănătate (peste 17% din PIB), sistemul american este adesea criticat pentru:

• lipsa unei asigurări universale;
• costuri medicale enorme;
• milioane de persoane neasigurate (peste 25 de milioane în 2023);
• discrepanțe uriașe între categoriile sociale.

Este un exemplu clasic de sistem performant tehnologic, dar ineficient social.

România – între promisiuni și realitate

România se află frecvent în a doua jumătate a clasamentelor europene privind sănătatea. În clasamentul Euro Health Consumer Index, România se plasează constant în ultimele 5 poziții, iar motivele sunt bine cunoscute:

• Finanțare scăzută – sub 6% din PIB, față de media UE de 9-10%;
• Exodul medicilor – peste 15.000 de cadre medicale au plecat în ultimii ani în Vest;
• Spitale învechite, dotări depășite, infecții nosocomiale neraportate;
• Corupție, lipsa digitalizării și lipsă de transparență.

Există însă și părți bune:

• sistemul de urgență (SMURD și 112) este printre cele mai eficiente din Europa de Est;
• pacienții au acces gratuit la consultații și tratamente de bază prin Casa de Asigurări de Sănătate;
• în anumite centre universitare (Cluj, Timișoara, București), actul medical atinge standarde europene.

Un sistem medical bun nu se construiește peste noapte. Dar experiența altor țări arată că:

• investițiile constante,
• educația sanitară,
• transparența și
• respectul față de pacient
• fac diferența între viață și moarte.