Fapt Divers
Dealul Lunganilor – legende care stârnesc fiori.
Dealul Lunganilor, situat în județul Iași, între satele Lungani și Brăești, este învăluit într-o aură de mister și legende care stârnesc fiori. De aproape un secol, poveștile despre spirite neliniștite și fenomene inexplicabile au transformat acest loc într-un punct de atracție pentru pasionații de paranormal. Iată un text original despre aura supranaturală a Dealului Lunganilor, inspirat de legendele locale și contextul istoric, cu o notă de analiză critică.
În bezna nopții, pe drumul șerpuit ce leagă Lungani de Brăești, Dealul Lunganilor pare să ascundă mai mult decât umbrele copacilor. Localnicii povestesc, cu glasuri șoptite, despre umbrele soldaților pierduți în luptele crâncene ale celor două războaie mondiale. Se spune că, în 1917, peste o mie de ostași răpuși de tifos au fost îngropați în grabă, în gropi comune, fără slujbe religioase care să le aducă pacea. În al Doilea Război Mondial, dealul a devenit din nou un cimitir al haosului, unde cadavrele soldaților căzuți au fost lăsate sub pământul rece. Sufletele lor, zic bătrânii, nu și-au găsit odihna.
Noaptea, pe drumul dintre Sarca și intersecția spre Crucea, Goești și Lungani, călătorii jură că văd siluete albe, translucide, mărșăluind tăcute. Uneori apar lângă un iaz secat, alteori se risipesc ca fumul în apropierea morii lui Târziu din Goești. „Parcă sunt umbrele războiului, prinse între lumi”, spune o bătrână din sat, care își amintește cum, în tinerețe, a zărit o astfel de fantomă urmărind-o pe deal. Alții povestesc despre lumini ciudate ce plutesc deasupra crestelor sau despre vaiete care par să vină de nicăieri, purtate de vânt.
Dar nu doar spiritele soldaților bântuie dealul. Unii săteni vorbesc despre o prezență mai întunecată, pe care o numesc „Necuratul”. O legendă spune despre un om din Brăești care, în timp ce ajuta la ridicarea unei biserici, a fost hărțuit de spirite răuvoitoare. A auzit râsete batjocoritoare, a simțit pământul prăbușindu-se sub el și a rătăcit ore întregi, pierdut în beznă, până când un cioban l-a găsit la răsărit. Omul era convins că diavolul însuși voia să-l pedepsească.
Istoria locului dă greutate acestor povești. Dealul Lunganilor a fost martorul unor tragedii reale: epidemia de tifos din 1917 și bătăliile din al Doilea Război Mondial au lăsat în urmă morminte uitate. În perioada comunistă, lucrările agricole au scos la iveală oseminte, unele mutate în cimitirul din Goești, altele poate încă ascunse sub pământ. Totuși, fenomenele paranormale pot fi explicate și rațional. Izolarea zonei, vântul care şuieră prin văi și poveștile transmise din generație în generație pot amplifica imaginația, transformând umbrele în fantome.
Cu toate acestea, Dealul Lunganilor rămâne un loc unde realitatea și legenda se împletesc. Fie că e vorba de spirite neliniștite sau de ecoul durerii unui trecut sângeros, dealul continuă să ascundă taine care așteaptă să fie descifrate. Într-o noapte fără lună, cine știe ce umbre s-ar putea ivi pe crestele sale?
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Prohibiția, prin Amendamentul al 18-lea (1920-1933), interzicea producerea, vânzarea și transportul alcoolului în SUA, cu excepții medicale sau religioase. Motivată de reforme sociale pentru combaterea abuzului, legea a eșuat, creând o piață neagră masivă și infracțiuni organizate.
Consumul a continuat ilegal: bootleggers importau alcool din Canada sau Mexic, iar distilerii clandestine produceau băuturi toxice. Guvernul a denaturat alcoolul industrial cu otrăvuri precum kerosen, brucină (rudă a stricninei), gazolină, benzen, cadmium, iodină, cloroform, eter, nicotină, zinc, camfor, acid carbolic, chinină și acetonă, ducând la circa 10.000 de morți până în 1933. Speakeasies – baruri clandestine – au promovat jazz-ul și petrecerile secrete.
Mafia a prosperat: Al Capone a construit un imperiu cu venituri uriașe, mituind oficiali și declanșând războaie între bande, precum Masacrul de Sfântul Valentin (1929). Agenți ca Eliot Ness au luptat contra corupției, dar fără succes major.
Economic, a pierdut locuri de muncă, dar a stimulat băuturi răcoritoare. Social, a divizat urbanul de rural. Marea Depresiune a grăbit abrogarea prin Amendamentul al 21-lea.
Astăzi, e o lecție despre consecințele neașteptate ale interdicțiilor, influențând dezbateri despre droguri.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Găina de Guineea Vulturină (Acryllium vulturinum), cunoscută și sub numele de Guineea vulturină, este una dintre cele mai spectaculoase specii de păsări din familia Numididae, originară din savanele și tufișurile din estul Africii, în special din Kenya, Etiopia, Somalia și Tanzania. Numele său derivă din aspectul său distinct, cu un gât lung și golaș, de un căprui intens, care amintește de pielea vulturilor, și un penaj de un căprui vibrant, cu irizații de smarald și safir.
Caracteristici fizice remarcabile
Această pasăre, cu o lungime de aproximativ 60-70 cm, este cea mai mare dintre speciile de găini de Guineea. Penajul său este o combinație fascinantă de nuanțe: pieptul și spatele sunt împodobite cu pene de un căprui metalic, cu pete albe delicate, în timp ce gâtul golaș, de un roșu-cărămiziu, contrastează cu ciocul său robust și ochii pătrunzători. Coada lungă, cu pene în evantai, adaugă un aer regal, iar picioarele puternice sunt adaptate pentru a scormoni solul în căutarea hranei.
Habitat și comportament
Găina de Guineea Vulturină preferă zonele aride și semiaride, populate cu ierburi și arbuști, unde trăiește în grupuri sociale de 20-50 de indivizi. Aceste păsări sunt extrem de gregare, comunicând printr-o varietate de sunete, de la țipete stridente la chemări joase, care pot fi auzite de la distanță. Sunt diurne și petrec mare parte din zi căutând hrană – semințe, insecte, frunze și chiar mici vertebrate. Spre deosebire de alte găini de Guineea, specia vulturină este mai puțin domesticită și preferă libertatea sălbăticiei.
Reproducere și ecologie
Sezonul de reproducere coincide cu anotimpul ploios, când resursele sunt abundente. Femelele depun 4-8 ouă de culoare crem, pe care le clocesc în cuiburi ascunse în vegetație. Puii, numiți keets, sunt precoce și pot alerga la doar câteva ore după eclozare, dar rămân sub protecția grupului. Găina vulturină joacă un rol ecologic important, controlând populațiile de insecte și dispersând semințele plantelor din savană.
Amenințări și conservare
Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, găina de Guineea Vulturină se confruntă cu amenințări din cauza pierderii habitatului și a vânătorii ocazionale pentru penajul său. Conservarea zonelor de savană și educația comunităților locale sunt esențiale pentru protejarea acestei păsări magnifice.
Curiozități
-
Găina vulturină poate alerga cu până la 30 km/h pentru a scăpa de prădători precum șoimii sau hienele.
-
În ciuda aspectului său fragil, este o pasăre rezistentă, capabilă să supraviețuiască în condiții dure, cu acces limitat la apă.
-
Penajul său irizat este folosit în unele culturi africane pentru ornamente tradiționale.
Găina de Guineea Vulturină rămâne un simbol al frumuseții sălbatice a Africii, o pasăre care îmbină grația cu supraviețuirea într-un mod unic. Observarea ei în habitatul natural este o experiență de neuitat pentru orice iubitor al naturii.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cinteza pictată (Emblema pictum): O bijuterie a naturii
Cinteza pictată (Emblema pictum), cunoscută și sub denumirea de cinteza curcubeu, este una dintre cele mai spectaculoase păsări din lume, originară din Australia și insulele învecinate. Această pasăre mică, dar vibrant colorată, aparține familiei Estrildidae și este renumită pentru penajul său strălucitor, care combină nuanțe de roșu, albastru, verde, galben și negru, creând un efect vizual ce pare desprins dintr-o pictură. Masculii sunt, în general, viu colorați comparativ cu femelele, folosindu-și penajul pentru a atrage partenerele în timpul sezonului de împerechere.
Caracteristici și comportament
Cinteza pictată măsoară aproximativ 10-12 cm în lungime și cântărește între 10 și 15 grame. Penajul său multicolor este complet dezvoltat la maturitate, iar diferențele dintre sexe devin evidente în această perioadă. Masculii au obrajii roșii intens, pieptul albastru și abdomenul galben, în timp ce femelele prezintă culori mai estompate.
Aceste păsări sunt sociabile și trăiesc în stoluri mici, preferând zonele de savană, pășuni și regiunile cu vegetație joasă din nordul și estul Australiei. Se hrănesc în principal cu semințe de ierburi, dar ocazional consumă și insecte mici sau fructe. Cinteza pictată este o pasăre agilă, care zboară rapid și se deplasează cu mișcări energice, fiind adesea observată în grupuri care explorează solul în căutarea hranei.
Reproducere și habitat
Sezonul de reproducere al cintezei pictate variază în funcție de condițiile climatice, dar este de obicei corelat cu sezonul ploios, când hrana este abundentă. Cuiburile sunt construite din ierburi și fibre vegetale, ascunse în tufișuri sau ierburi înalte. Femela depune între 4 și 6 ouă, pe care ambii părinți le clocesc timp de aproximativ 13-14 zile. Puii părăsesc cuibul după circa trei săptămâni, dar rămân dependenți de părinți pentru hrană încă o perioadă.
Cinteza pictată preferă climatele calde și umede, dar se adaptează bine și în captivitate, fiind o pasăre populară în avicultură datorită frumuseții sale. Totuși, în sălbăticie, populațiile sale pot fi afectate de pierderea habitatului din cauza expansiunii agricole sau a schimbărilor climatice.
Importanța culturală și ecologică
În cultura aborigenă australiană, cinteza pictată este uneori asociată cu simboluri ale vitalității și diversității, datorită culorilor sale vibrante. Din punct de vedere ecologic, această pasăre joacă un rol important în dispersarea semințelor, contribuind la regenerarea vegetației în habitatele sale.
Conservare
Deși cinteza pictată nu este considerată o specie pe cale de dispariție, schimbările de mediu și fragmentarea habitatului pot pune presiune pe populațiile locale. Eforturile de conservare se concentrează pe protejarea zonelor de savană și a pășunilor care reprezintă casa acestei păsări.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Flăcări devastatoare în Pantelimon: zona Antefrig cuprinsă de un incendiu de proporții
Accident grav la Independența: băiat de 14 ani pe trotinetă electrică, lovit de o mașină condusă de o femeie
Băutura minune din țelină și lămâie: Topește grăsimea abdominală și îți protejează inima
VIDEO. PMC / Noua creșă din Cartier Tineri, inaugurată la Călărași
Călărași: Bărbat de 35 de ani intoxicat cu alcool metilic la Dragalina. Poliția și localnicii oferă versiuni diferite
