Povestea lui Cher Ami, porumbelul erou

În toamna anului 1918, pe frontul de la Verdun, în nord-estul Franței, Primul Război Mondial era la apogeu. Tranșeele erau pline de noroi, fum și disperare, iar soldații americani din Regimentul 77 Infanterie, parte a Diviziei 77, se aflau într-o situație disperată. Cunoscuți ulterior drept „Batalionul Pierdut”, acești oameni erau izolați în spatele liniilor germane, înconjurați de inamici și bombardați chiar de propriile forțe aliate, care nu știau poziția lor exactă. În mijlocul acestui infern, un porumbel mic, cu pene cenușii și ochi ageri, pe nume Cher Ami, a devenit singura lor speranță de salvare.

Un mesager cu pene

Cher Ami, al cărui nume înseamnă „prieten drag” în franceză, era unul dintre cei 600 de porumbei mesageri antrenați de armata americană pentru a transporta comunicații vitale pe front. Crescut în Anglia și donat forțelor aliate, acest porumbel era un veteran al tranșeelor, obișnuit să zboare prin ploaie de gloanțe și explozii. Înrolat în Serviciul de Semnal al SUA, Cher Ami purta un tub mic de aluminiu legat de picior, în care soldații introduceau mesaje scrise pe hârtie subțire. Misiunea sa era simplă, dar mortală: să ducă mesajul la destinație, indiferent de obstacole.

Pe 3 octombrie 1918, Batalionul Pierdut, condus de maiorul Charles Whittlesey, era prins într-o vale din pădurea Argonne. Fără hrană, apă sau muniție, cei peste 500 de soldați supraviețuiseră cinci zile sub asediu german, pierzând sute de camarazi. Bombardamentele aliate, lansate din neștiință, ucideau și mai mulți americani. Radio-urile nu funcționau, iar alergătorii umani trimisi cu mesaje fuseseră uciși. Singura cale de comunicare rămasă era prin porumbeii mesageri. Doi porumbei fuseseră deja trimiși, dar fuseseră doborâți de lunetiștii germani. Cher Ami era ultima speranță.

Zborul disperării

Maiorul Whittlesey a scris un mesaj scurt, dar disperat, pe o bucată de hârtie: „Suntem de-a lungul drumului paralel 276.4. Artileria noastră ne lovește. Pentru numele lui Dumnezeu, opriți!” Mesajul a fost introdus în tubul de la piciorul lui Cher Ami, iar porumbelul a fost eliberat în dimineața zilei de 4 octombrie. Cerul era plumburiu, iar aerul vibra de explozii și focuri de armă. Germanii, conștienți de importanța porumbeilor, au deschis focul imediat ce Cher Ami și-a luat zborul.

Advertisement

În câteva secunde, porumbelul a fost lovit. O rafală de gloanțe i-a străpuns pieptul, i-a orbit un ochi și i-a zdrobit piciorul drept, lăsând tubul cu mesajul atârnând doar de câteva tendoane. Soldații din tranșee, văzându-l prăbușindu-se, și-au pierdut speranța. Dar, printr-un miracol, Cher Ami s-a ridicat din nou. Cu aripile slăbite și corpul sângerând, a continuat să zboare, mânat de un instinct de neclintit.

Salvarea batalionului

După un zbor agonizant de 40 de kilometri, care a durat 25 de minute, Cher Ami a ajuns la cartierul general al Diviziei 77, la 25 de kilometri distanță. Când a aterizat, era aproape mort. Soldații care l-au găsit au fost șocați: pieptul îi era străpuns, un ochi lipsea, iar piciorul rănit abia mai ținea mesajul. Dar tubul era intact, iar mesajul a fost citit la timp. Bombardamentul aliat a fost oprit, iar forțele americane au lansat o misiune de salvare, eliberând supraviețuitorii Batalionului Pierdut. Datorită lui Cher Ami, peste 200 de soldați au fost salvați.

Medicii veterinari ai armatei au făcut tot posibilul pentru a-l salva pe micul erou. Deși piciorul său nu a mai putut fi salvat, i-au confecționat o proteză din lemn, iar rănile i-au fost tratate cu grijă. Cher Ami a supraviețuit și a devenit un simbol al sacrificiului. Armata franceză l-a decorat cu Crucea de Război, iar americanii l-au celebrat ca pe un erou național.

Moștenirea lui Cher Ami

După război, Cher Ami a fost adus în Statele Unite, unde a fost îngrijit cu dragoste. A murit pe 13 iunie 1919, din cauza rănilor suferite, dar moștenirea sa a rămas vie. Corpul său a fost conservat și este expus astăzi la Muzeul Național de Istorie Americană al Institutului Smithsonian, alături de tubul care a purtat mesajul salvator. Povestea sa a inspirat generații, fiind povestită în cărți, filme și memoriale.

Cher Ami nu a fost doar un porumbel; a fost un mesager al speranței, un erou care a sfidat moartea pentru a salva vieți. Pentru soldații Batalionului Pierdut, el a fost dovada că, chiar și în cele mai negre momente, o mică făptură poate schimba soarta unui război.

Advertisement