Fapt Divers
Povestea lui Stubby, câinele sergent
În vara anului 1917, pe terenurile Universității Yale din New Haven, Connecticut, unde soldații Regimentului 102 Infanterie al armatei americane se antrenau pentru a pleca pe frontul Primului Război Mondial, un tânăr soldat pe nume John Robert Conroy a dat peste un pui de terrier vagabond. Mic, cu blana maronie și o coadă scurtă care părea să se miște constant, câinele părea să caute un prieten. Conroy, înduioșat de privirea sa isteață, l-a numit Stubby, datorită cozii sale tăiate, și l-a adoptat ca mascotă neoficială a regimentului. Nimeni nu bănuia atunci că acest câine umil va deveni un erou decorat al războiului.
Drumul spre front
Când Regimentul 102 a primit ordin să plece spre Franța, Conroy nu s-a putut despărți de Stubby. Într-un act de curaj și rebeliune tăcută, l-a ascuns pe câine sub mantaua sa și l-a urcat clandestin pe vasul care traversa Atlanticul. Descoperit de ofițeri, Stubby și-a câștigat rapid simpatia acestora cu un salut militar învățat de la Conroy – ridicându-și laba dreaptă la tâmplă. Ofițerii au închis ochii, iar Stubby a devenit oficial parte a unității, pregătit să înfrunte ororile Frontului de Vest.
Ajuns în tranșeele din Franța în 1918, Stubby s-a adaptat rapid la viața de soldat. Cu simțurile sale ascuțite, a învățat să recunoască pericolul înaintea oamenilor. Soldații au observat că Stubby se ghemuia la pământ cu câteva secunde înainte ca obuzele să lovească, dându-le timp să se adăpostească. În curând, a devenit un avertizor de încredere pentru atacurile cu gaz, lătrând furios când simțea mirosul chimicalelor mortale. Într-o noapte, Stubby a salvat un întreg pluton trezindu-i cu lătrături disperate, permițându-le să-și pună măștile de gaz înainte ca norul toxic să-i sufoce.
Eroul din tranșee
Stubby nu era doar un detector de pericole; era și un căutător de suflete. În haosul bătăliilor, rătăcea prin „Țara Nimănui” – zona devastată dintre tranșee – pentru a găsi soldații răniți. Cu botul său sensibil, localiza camarazii căzuți și lătra până când medicii ajungeau la ei. În bătălia de la Argonne, una dintre cele mai sângeroase ciocniri ale americanilor în război, Stubby a fost rănit de schije, dar a refuzat să se dea bătut. După o recuperare rapidă, s-a întors pe linia frontului, purtând o jachetă militară special croită pentru el, pe care soldații i-au cusut-o cu mândrie.
Momentul de glorie al lui Stubby a venit într-o noapte liniștită, când a simțit un intrus în tranșee. Un spion german se infiltrase în liniile aliate, dar Stubby l-a detectat imediat. Lătrând și mușcând de cizmele inamicului, câinele l-a imobilizat până când soldații americani l-au capturat. Pentru această faptă, Stubby a fost decorat și promovat la gradul de sergent – primul câine din istoria armatei americane care a primit un astfel de rang. Jacheta sa a fost împodobită cu medalia capturată de la spion, un trofeu pe care îl purta cu demnitate.
Moralul trupei și legenda vie
Pe lângă isprăvile sale de pe câmpul de luptă, Stubby era un maestru al ridicării moralului. În serile lungi și reci din tranșee, soldații se strângeau în jurul lui, râzând când imita marșul militar sau „fura” o țigară pentru a o ține în bot cu un aer comic. Pentru tinerii care se confruntau cu teroarea războiului, Stubby era o rază de speranță, un memento al vieții de dincolo de front. Chiar și generalul John Pershing, comandantul forțelor americane, l-a admirat, decorându-l personal cu o medalie de aur oferită de Societatea Umanitară Americană.
Stubby a participat la 17 bătălii majore, inclusiv la Chemin des Dames și St. Mihiel, supraviețuind bombardamentelor, gazelor și rănilor. Când războiul s-a încheiat în noiembrie 1918, a fost primit ca un erou în Franța, fiind decorat cu Crucea de Război franceză. Conroy l-a adus înapoi în SUA, unde Stubby a devenit o celebritate națională. A defilat în parade, a vizitat Casa Albă și a fost primit de trei președinți americani: Wilson, Harding și Coolidge. Universitatea Georgetown l-a adoptat ca mascotă, iar Stubby apărea la meciurile de fotbal, împingând mingea pe teren spre amuzamentul mulțimii.
Moștenirea lui Stubby
Stubby a trăit până în 1926, stingându-se liniștit în brațele lui Conroy. Moartea sa a fost deplânsă de mii de oameni, iar povestea sa a fost imortalizată în ziare și cărți. Corpul său a fost conservat și este expus astăzi la Muzeul Național de Istorie Americană al Institutului Smithsonian, alături de jacheta sa plină de medalii. Stubby nu a fost doar un câine; a fost un simbol al curajului, al loialității și al puterii spiritului, chiar și în cele mai întunecate vremuri.
Povestea lui Stubby continuă să inspire, amintindu-ne că eroii pot veni în cele mai neașteptate forme. Pentru soldații Regimentului 102, el a fost mai mult decât o mascotă – a fost un frate de arme, un sergent care a luptat alături de ei și le-a dat speranță când lumea părea să se prăbușească.
Fapt Divers
Vulpea zburătoare: gigantul din Asia
Aceste creaturi joacă un rol ecologic vital în regiunile din Asia de Sud, contribuind la polenizarea plantelor și la dispersarea semințelor, ajutând astfel la regenerarea și conservarea pădurilor tropicale. Vulpile zburătoare trăiesc în colonii mari, adesea formate din sute sau chiar mii de indivizi, care se odihnesc în timpul zilei, suspendate în copacii înalți, creând un spectacol vizual uimitor. Din păcate, habitatul lor este amenințat de defrișările masive și de vânătoarea excesivă, ceea ce face ca această specie să fie considerată vulnerabilă.
Eforturile de conservare sunt esențiale pentru protejarea vulpilor zburătoare și a ecosistemelor fragile din Asia de Sud-Est, unde aceste mamifere unice continuă să fie o parte integrantă a biodiversității. Prin conștientizarea importanței lor, putem contribui la salvarea celui mai mare liliac al planetei și la păstrarea echilibrului natural al regiunii.
Fapt Divers
Sultan Kösen, cel mai înalt om din lume
Sultan Kösen, născut pe 10 decembrie 1982 în Mardin, Turcia, este recunoscut de Guinness World Records drept cel mai înalt om din lume, măsurând 2,51 metri. Înălțimea sa extraordinară este cauzată de o afecțiune medicală rară, gigantismul, declanșată de o tumoare la glanda hipofiză, care a dus la o producție excesivă de hormon de creștere. În 2010, Sultan a fost supus unei intervenții chirurgicale în Statele Unite, urmată de un tratament care a oprit creșterea sa, îmbunătățindu-i semnificativ calitatea vieții.
De origine kurdă, Sultan trăiește o viață cât se poate de obișnuită în ciuda provocărilor aduse de statura sa. Locuiește cu familia sa, care are o înălțime normală, și lucrează cu jumătate de normă ca fermier. Înălțimea sa aduce avantaje, precum capacitatea de a vedea la distanță sau de a ajuta la sarcini casnice, cum ar fi schimbarea becurilor sau agățarea perdelelor. Totuși, întâmpină dificultăți majore: găsirea hainelor și a pantofilor potriviți (poartă mărimea 61 la încălțăminte) este o provocare, precum deplasarea în mașini obișnuite sau utilizarea lifturilor și a avioanelor, unde poate călători doar la clasa business sau întâi.
Sultan a transformat provocările în oportunități, devenind ambasador al Guinness World Records și participând la evenimente internaționale, inclusiv emisiuni TV precum „Chefi la cuțite” în România, în 2023. A călătorit în peste 100 de țări și a întâlnit personalități remarcabile, precum Chandra Bahadur Dangi, cel mai scund om din lume, în 2014, sau Jyoti Amge, cea mai scundă femeie, în 2018 și 2023. În 2013, s-a căsătorit cu Merve Dibo, o siriancă de 1,75 metri, dar cuplul a divorțat în 2021. Visul său rămâne să își găsească din nou dragostea și să întemeieze o familie.
Cu o poveste de viață marcată de optimism și reziliență, Sultan Kösen inspiră prin felul în care își acceptă unicitatea și depășește obstacolele, fiind un exemplu de curaj și determinare.
Fapt Divers
Vineri 13: superstiții și adevăruri
Vineri 13 este considerată de mulți o zi aducătoare de ghinion, o superstiție adânc înrădăcinată în cultura populară occidentală. Data de 13 iunie 2025 va fi o astfel de zi, iar în acest articol explorăm originile, simbolistica și realitatea din spatele acestei zile misterioase.
Originile superstiției
Superstiția legată de vineri 13 are rădăcini complexe, combinând influențe religioase, istorice și culturale. Numărul 13 este adesea considerat nenorocos în tradiția iudeo-creștină, parțial din cauza relatării biblice a Cinei celei de Taină, unde erau prezenți 13 oameni (Iisus și cei 12 apostoli), iar Iuda, al 13-lea, l-a trădat pe Iisus. Ziua de vineri a fost asociată cu evenimente negative, cum ar fi crucificarea lui Iisus, care, conform tradiției, ar fi avut loc într-o vineri.
O altă origine posibilă datează din 13 octombrie 1307, când regele Filip al IV-lea al Franței a ordonat arestarea în masă a cavalerilor templieri, un eveniment care a contribuit la asocierea zilei de vineri 13 cu nenorocul. Literatura și cultura populară, precum romanul „Friday the 13th” de Thomas W. Lawson (1907) sau seria de filme de groază cu același nume, au amplificat această teamă.
Simbolistica și impactul cultural
În numerologie, 13 este văzut ca un număr „rebel”, care sparge ordinea, spre deosebire de 12, considerat un număr al completitudinii (12 luni, 12 zodii, 12 apostoli). În multe culturi, 13 este evitat – de exemplu, unele clădiri nu au etajul 13, iar în aviație, anumite companii aeriene omit rândul 13 din avioane.
Psihologic, frica de vineri 13 poartă numele de paraskevidekatriafobie (din greacă: paraskevi – vineri, dekatreis – treisprezece, phobos – frică). Această anxietate poate influența comportamentul: studii estimează că în zilele de vineri 13, activitatea economică scade în unele țări, din cauza reticenței oamenilor de a călători, a semna contracte sau a lua decizii importante.
Realitatea din spatele mitului
Din punct de vedere statistic, nu există dovezi concrete că vineri 13 este mai ghinionistă decât alte zile. Un studiu publicat în British Medical Journal (1993) a analizat accidentele de circulație din Marea Britanie și nu a găsit o creștere semnificativă a incidentelor în aceste zile. Totuși, efectul placebo al superstiției poate face ca oamenii să fie mai atenți sau mai anxioși, ceea ce poate influența percepția evenimentelor.
Pe 13 iunie 2025, vineri, cerul va fi marcat de o Lună în scădere, în zodia Capricorn, ceea ce ar putea amplifica pentru unii o senzație de seriozitate sau introspecție, conform astrologiei. Totuși, aceste influențe sunt interpretative și nu au o bază științifică solidă.
Cum să abordezi vineri 13
În loc să te lași pradă superstițiilor, vineri 13 poate fi o zi ca oricare alta, perfectă pentru a-ți urma planurile. Dacă te simți influențat de mit, iată câteva sfaturi:
-
Concentrează-te pe pozitiv: Fă ceva ce îți aduce bucurie, fie că e o plimbare, o activitate creativă sau timp cu prietenii.
-
Râde de superstiții: Transformă ziua într-o ocazie de amuzament – urmărește un film de groază sau glumește despre „ghinion”.
-
Fii pragmatic: Planifică-ți ziua ca de obicei, fără să lași frica să îți dicteze deciziile.
Vineri, 13 iunie 2025, poate fi o zi obișnuită sau una pe care o faci memorabilă prin atitudinea ta. Indiferent dacă crezi în superstiții sau nu, important este să îți păstrezi echilibrul și să te bucuri de moment.
VIDEO. Durerea care sfâșie o familie: “Copilul nostru se zbate în spitale, iar șoferul e liber și conduce mai departe!”
MotorFest 2025 a turat motoarele prieteniei! Mii de oameni au umplut Stadionul Ion Comșa pentru două zile de libertate, muzică și adrenalină
Cupa PSD Oltenița – o zi de pescuit, voie bună și comunitate, la ediția a IV-a
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
Strada Independenței din Călărași, complet reabilitată: Lucrările s-au încheiat oficial, investiție de peste 7 milioane lei
