Connect with us

Fapt Divers

Povestea lui Cher Ami, porumbelul erou

În toamna anului 1918, pe frontul de la Verdun, în nord-estul Franței, Primul Război Mondial era la apogeu. Tranșeele erau pline de noroi, fum și disperare, iar soldații americani din Regimentul 77 Infanterie, parte a Diviziei 77, se aflau într-o situație disperată. Cunoscuți ulterior drept „Batalionul Pierdut”, acești oameni erau izolați în spatele liniilor germane, înconjurați de inamici și bombardați chiar de propriile forțe aliate, care nu știau poziția lor exactă. În mijlocul acestui infern, un porumbel mic, cu pene cenușii și ochi ageri, pe nume Cher Ami, a devenit singura lor speranță de salvare.

Un mesager cu pene

Cher Ami, al cărui nume înseamnă „prieten drag” în franceză, era unul dintre cei 600 de porumbei mesageri antrenați de armata americană pentru a transporta comunicații vitale pe front. Crescut în Anglia și donat forțelor aliate, acest porumbel era un veteran al tranșeelor, obișnuit să zboare prin ploaie de gloanțe și explozii. Înrolat în Serviciul de Semnal al SUA, Cher Ami purta un tub mic de aluminiu legat de picior, în care soldații introduceau mesaje scrise pe hârtie subțire. Misiunea sa era simplă, dar mortală: să ducă mesajul la destinație, indiferent de obstacole.

Pe 3 octombrie 1918, Batalionul Pierdut, condus de maiorul Charles Whittlesey, era prins într-o vale din pădurea Argonne. Fără hrană, apă sau muniție, cei peste 500 de soldați supraviețuiseră cinci zile sub asediu german, pierzând sute de camarazi. Bombardamentele aliate, lansate din neștiință, ucideau și mai mulți americani. Radio-urile nu funcționau, iar alergătorii umani trimisi cu mesaje fuseseră uciși. Singura cale de comunicare rămasă era prin porumbeii mesageri. Doi porumbei fuseseră deja trimiși, dar fuseseră doborâți de lunetiștii germani. Cher Ami era ultima speranță.

Zborul disperării

Maiorul Whittlesey a scris un mesaj scurt, dar disperat, pe o bucată de hârtie: „Suntem de-a lungul drumului paralel 276.4. Artileria noastră ne lovește. Pentru numele lui Dumnezeu, opriți!” Mesajul a fost introdus în tubul de la piciorul lui Cher Ami, iar porumbelul a fost eliberat în dimineața zilei de 4 octombrie. Cerul era plumburiu, iar aerul vibra de explozii și focuri de armă. Germanii, conștienți de importanța porumbeilor, au deschis focul imediat ce Cher Ami și-a luat zborul.

Advertisement

În câteva secunde, porumbelul a fost lovit. O rafală de gloanțe i-a străpuns pieptul, i-a orbit un ochi și i-a zdrobit piciorul drept, lăsând tubul cu mesajul atârnând doar de câteva tendoane. Soldații din tranșee, văzându-l prăbușindu-se, și-au pierdut speranța. Dar, printr-un miracol, Cher Ami s-a ridicat din nou. Cu aripile slăbite și corpul sângerând, a continuat să zboare, mânat de un instinct de neclintit.

Salvarea batalionului

După un zbor agonizant de 40 de kilometri, care a durat 25 de minute, Cher Ami a ajuns la cartierul general al Diviziei 77, la 25 de kilometri distanță. Când a aterizat, era aproape mort. Soldații care l-au găsit au fost șocați: pieptul îi era străpuns, un ochi lipsea, iar piciorul rănit abia mai ținea mesajul. Dar tubul era intact, iar mesajul a fost citit la timp. Bombardamentul aliat a fost oprit, iar forțele americane au lansat o misiune de salvare, eliberând supraviețuitorii Batalionului Pierdut. Datorită lui Cher Ami, peste 200 de soldați au fost salvați.

Medicii veterinari ai armatei au făcut tot posibilul pentru a-l salva pe micul erou. Deși piciorul său nu a mai putut fi salvat, i-au confecționat o proteză din lemn, iar rănile i-au fost tratate cu grijă. Cher Ami a supraviețuit și a devenit un simbol al sacrificiului. Armata franceză l-a decorat cu Crucea de Război, iar americanii l-au celebrat ca pe un erou național.

Moștenirea lui Cher Ami

După război, Cher Ami a fost adus în Statele Unite, unde a fost îngrijit cu dragoste. A murit pe 13 iunie 1919, din cauza rănilor suferite, dar moștenirea sa a rămas vie. Corpul său a fost conservat și este expus astăzi la Muzeul Național de Istorie Americană al Institutului Smithsonian, alături de tubul care a purtat mesajul salvator. Povestea sa a inspirat generații, fiind povestită în cărți, filme și memoriale.

Cher Ami nu a fost doar un porumbel; a fost un mesager al speranței, un erou care a sfidat moartea pentru a salva vieți. Pentru soldații Batalionului Pierdut, el a fost dovada că, chiar și în cele mai negre momente, o mică făptură poate schimba soarta unui război.

Advertisement

Fapt Divers

Vulpea zburătoare: gigantul din Asia

Cel mai mare liliac din lume este vulpea zburătoare cu coroană aurie (Acerodon jubatus), denumită și liliac de fructe gigant, o specie fascinantă care trăiește în pădurile tropicale luxuriante din Asia de Sud-Est, în special în insulele Filipinelor. Cu o anvergură impresionantă a aripilor de până la 1,7 metri și o greutate ce poate atinge 1,2 kilograme, acest mamifer zburător este un adevărat gigant al cerului nocturn. Spre deosebire de liliecii obișnuiți, care folosesc ecolocația pentru a naviga, vulpile zburătoare se bazează pe simțurile lor ascuțite, în special pe vedere și miros, pentru a localiza fructele dulci, cum ar fi smochinele, care reprezintă hrana lor principală.

Aceste creaturi joacă un rol ecologic vital în regiunile din Asia de Sud, contribuind la polenizarea plantelor și la dispersarea semințelor, ajutând astfel la regenerarea și conservarea pădurilor tropicale. Vulpile zburătoare trăiesc în colonii mari, adesea formate din sute sau chiar mii de indivizi, care se odihnesc în timpul zilei, suspendate în copacii înalți, creând un spectacol vizual uimitor. Din păcate, habitatul lor este amenințat de defrișările masive și de vânătoarea excesivă, ceea ce face ca această specie să fie considerată vulnerabilă.

Eforturile de conservare sunt esențiale pentru protejarea vulpilor zburătoare și a ecosistemelor fragile din Asia de Sud-Est, unde aceste mamifere unice continuă să fie o parte integrantă a biodiversității. Prin conștientizarea importanței lor, putem contribui la salvarea celui mai mare liliac al planetei și la păstrarea echilibrului natural al regiunii.

Continue Reading

Fapt Divers

Sultan Kösen, cel mai înalt om din lume

Sultan Kösen, născut pe 10 decembrie 1982 în Mardin, Turcia, este recunoscut de Guinness World Records drept cel mai înalt om din lume, măsurând 2,51 metri. Înălțimea sa extraordinară este cauzată de o afecțiune medicală rară, gigantismul, declanșată de o tumoare la glanda hipofiză, care a dus la o producție excesivă de hormon de creștere. În 2010, Sultan a fost supus unei intervenții chirurgicale în Statele Unite, urmată de un tratament care a oprit creșterea sa, îmbunătățindu-i semnificativ calitatea vieții.

De origine kurdă, Sultan trăiește o viață cât se poate de obișnuită în ciuda provocărilor aduse de statura sa. Locuiește cu familia sa, care are o înălțime normală, și lucrează cu jumătate de normă ca fermier. Înălțimea sa aduce avantaje, precum capacitatea de a vedea la distanță sau de a ajuta la sarcini casnice, cum ar fi schimbarea becurilor sau agățarea perdelelor. Totuși, întâmpină dificultăți majore: găsirea hainelor și a pantofilor potriviți (poartă mărimea 61 la încălțăminte) este o provocare, precum deplasarea în mașini obișnuite sau utilizarea lifturilor și a avioanelor, unde poate călători doar la clasa business sau întâi.

Sultan a transformat provocările în oportunități, devenind ambasador al Guinness World Records și participând la evenimente internaționale, inclusiv emisiuni TV precum „Chefi la cuțite” în România, în 2023. A călătorit în peste 100 de țări și a întâlnit personalități remarcabile, precum Chandra Bahadur Dangi, cel mai scund om din lume, în 2014, sau Jyoti Amge, cea mai scundă femeie, în 2018 și 2023. În 2013, s-a căsătorit cu Merve Dibo, o siriancă de 1,75 metri, dar cuplul a divorțat în 2021. Visul său rămâne să își găsească din nou dragostea și să întemeieze o familie.

Cu o poveste de viață marcată de optimism și reziliență, Sultan Kösen inspiră prin felul în care își acceptă unicitatea și depășește obstacolele, fiind un exemplu de curaj și determinare.

Advertisement

Continue Reading

Fapt Divers

Vineri 13: superstiții și adevăruri

Vineri 13 este considerată de mulți o zi aducătoare de ghinion, o superstiție adânc înrădăcinată în cultura populară occidentală. Data de 13 iunie 2025 va fi o astfel de zi, iar în acest articol explorăm originile, simbolistica și realitatea din spatele acestei zile misterioase.

Originile superstiției

Superstiția legată de vineri 13 are rădăcini complexe, combinând influențe religioase, istorice și culturale. Numărul 13 este adesea considerat nenorocos în tradiția iudeo-creștină, parțial din cauza relatării biblice a Cinei celei de Taină, unde erau prezenți 13 oameni (Iisus și cei 12 apostoli), iar Iuda, al 13-lea, l-a trădat pe Iisus. Ziua de vineri a fost asociată cu evenimente negative, cum ar fi crucificarea lui Iisus, care, conform tradiției, ar fi avut loc într-o vineri.

O altă origine posibilă datează din 13 octombrie 1307, când regele Filip al IV-lea al Franței a ordonat arestarea în masă a cavalerilor templieri, un eveniment care a contribuit la asocierea zilei de vineri 13 cu nenorocul. Literatura și cultura populară, precum romanul „Friday the 13th” de Thomas W. Lawson (1907) sau seria de filme de groază cu același nume, au amplificat această teamă.

Simbolistica și impactul cultural

În numerologie, 13 este văzut ca un număr „rebel”, care sparge ordinea, spre deosebire de 12, considerat un număr al completitudinii (12 luni, 12 zodii, 12 apostoli). În multe culturi, 13 este evitat – de exemplu, unele clădiri nu au etajul 13, iar în aviație, anumite companii aeriene omit rândul 13 din avioane.

Advertisement

Psihologic, frica de vineri 13 poartă numele de paraskevidekatriafobie (din greacă: paraskevi – vineri, dekatreis – treisprezece, phobos – frică). Această anxietate poate influența comportamentul: studii estimează că în zilele de vineri 13, activitatea economică scade în unele țări, din cauza reticenței oamenilor de a călători, a semna contracte sau a lua decizii importante.

Realitatea din spatele mitului

Din punct de vedere statistic, nu există dovezi concrete că vineri 13 este mai ghinionistă decât alte zile. Un studiu publicat în British Medical Journal (1993) a analizat accidentele de circulație din Marea Britanie și nu a găsit o creștere semnificativă a incidentelor în aceste zile. Totuși, efectul placebo al superstiției poate face ca oamenii să fie mai atenți sau mai anxioși, ceea ce poate influența percepția evenimentelor.

Pe 13 iunie 2025, vineri, cerul va fi marcat de o Lună în scădere, în zodia Capricorn, ceea ce ar putea amplifica pentru unii o senzație de seriozitate sau introspecție, conform astrologiei. Totuși, aceste influențe sunt interpretative și nu au o bază științifică solidă.

Cum să abordezi vineri 13

În loc să te lași pradă superstițiilor, vineri 13 poate fi o zi ca oricare alta, perfectă pentru a-ți urma planurile. Dacă te simți influențat de mit, iată câteva sfaturi:

  • Concentrează-te pe pozitiv: Fă ceva ce îți aduce bucurie, fie că e o plimbare, o activitate creativă sau timp cu prietenii.

  • Râde de superstiții: Transformă ziua într-o ocazie de amuzament – urmărește un film de groază sau glumește despre „ghinion”.

  • Fii pragmatic: Planifică-ți ziua ca de obicei, fără să lași frica să îți dicteze deciziile.

Vineri, 13 iunie 2025, poate fi o zi obișnuită sau una pe care o faci memorabilă prin atitudinea ta. Indiferent dacă crezi în superstiții sau nu, important este să îți păstrezi echilibrul și să te bucuri de moment.

Advertisement

Continue Reading