Accidentul feroviar de la Bucerdea din 1968, o tragedie care a curmat 22 de vieți.

În dimineața cețoasă a zilei de 7 octombrie 1968, halta Bucerdea, aflată pe linia ferată Teiuș–Blaj, a devenit scena uneia dintre cele mai tragice catastrofe feroviare din istoria României. Era o zi obișnuită de luni, iar trenul personal 3340, plin cu navetiști, elevi și muncitori, staționa în halta Bucerdea, așteptând să permită trecerea acceleratului 303, care venea din sens opus, de la Blaj. Din cauza unor lucrări de reabilitare, traficul se desfășura pe un singur fir, ceea ce impunea o coordonare strictă între stații.

Însă, o eroare umană fatală a schimbat cursul acelei dimineți. Impiegatul de mișcare Teodor Petrișor, responsabil de gestionarea circulației în haltă, nu a transmis mecanicului trenului personal dispoziția actualizată a graficului de mers. Influențat, se pare, de consumul de alcool din noaptea precedentă, Petrișor a dat undă verde ambelor trenuri aproape simultan, permițându-le să ruleze pe aceeași linie. La ora 6:14, între stațiile Bucerdea și Crăciunel, cele două trenuri s-au ciocnit frontal cu o violență devastatoare. Trenul accelerat, care gonea cu 80 km/h, a izbit trenul personal, care rula cu 60 km/h, provocând un dezastru de neimaginat.

Impactul a fost catastrofal: 22 de oameni și-au pierdut viața, iar alți 72 au fost grav răniți. Printre victime s-au numărat elevi care mergeau la liceu în Blaj, muncitori și chiar academicianul Emil Petrovici, un pasager al trenului personal. Locomotiva trenului personal a străpuns dieselul acceleratului, zdrobind vagoanele și transformând scena într-un peisaj de coșmar. Ceața densă din acea dimineață a amplificat haosul, iar primele momente de după accident au fost marcate de țipete, panică și disperare. Elicoptere și mașini ale Miliției și Securității au sosit rapid, încercând să salveze răniții și să evacueze victimele.

Autoritățile comuniste au reacționat prompt, dar au căutat să ascundă cauzele profunde ale tragediei, punând accent pe găsirea vinovaților. Procesul public, desfășurat o lună mai târziu în sala de așteptare a gării Teiuș, a fost un spectacol menit să servească drept exemplu. În fața a peste o mie de ceferiști adunați din toată țara, Teodor Petrișor și acarul Alexandru Cristea au fost judecați. Petrișor, principalul responsabil, a fost inițial condamnat la moarte, dar pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viață; a executat 18 ani. Cristea a primit 20 de ani de muncă silnică. Procesul, filmat de Televiziunea Română, a rămas singurul de acest fel din perioada comunistă.

Advertisement

Pagubele materiale au fost estimate la 11 milioane de lei, o sumă colosală pentru acea vreme, însă pierderile umane au fost incomensurabile. Halta Bucerdea a fost desființată după accident, iar tragedia a rămas în memoria colectivă a comunității. În 2018, la 50 de ani de la eveniment, autoritățile locale din Bucerdea Grânoasă au ridicat o cruce nouă în locul accidentului, iar o slujbă de pomenire a reunit supraviețuitori și rude ale victimelor. Accidentul de la Bucerdea rămâne o rană deschisă, un memento al fragilității vieții și al consecințelor devastatoare ale neglijenței.