Muzeul Dunării de Jos Călărași anunță debutul unei noi campanii de săpături arheologice la Măriuța, comuna Belciugatele. Ce au descoperit istoricii

O nouă campanie de săpături arheologice a debutat în situl de la Măriuța, județul Călărași, sub coordonarea dr. Valentin Parnic de la Muzeul Dunării de Jos. Proiectul, desfășurat în colaborare cu specialiști de la Muzeul Dunării de Jos, Platforma ArchaeoScience#RO din cadrul ICUB, Universitatea din București și Muzeul Municipiului București, marchează o continuare a cercetărilor începute în anii ’80 în această așezare de tip tell aparținând culturii Gumelnița.

Context istoric

La cercetările în tell-ul gumelnițean începute deja de peste 40 de ani, pof fi identificate câteva etape în cursul acestora, transmite Muzeul Dunării de Jos: 

Prima etapă este constituită din faza identificării sitului și a recuperării de materiale. Această etapă este reprezentată de cercetările de teren efectuate în anii ’60 de Eugen Comșa și continuate de Done Șerbănescu și George Trohani în anii ’70.

Advertisement

A doua etapă este reprezentată de săpăturile de salvare de la Măriuța – La Movilă, determinate de proiectul de amenajări funciare a cursului râului Mostiștea. Sub conducerea lui Mihai Șimon, cercetările din așezarea gumelnițeană s-au desfășurat în perioada 1984–1991. În urma acestor cercetări, au fost identificate două niveluri de locuire, cel superior fiind încadrat între sfârșitul fazei A2 și faza B1 a culturii Gumelnița, iar cel inferior în faza A2 a acestei culturi. S-a dovedit ulterior că ultimul nivel de locuire de la Măriuța aparține fazei B a culturii Gumelnița.

Cea de-a treia etapă a început în anul 2000, atunci când cercetările au fost reluate din inițiativa Muzeului Dunării de Jos Călărași și au continuat până în prezent. Această ultimă etapă se remarcă prin caracterul pluridisciplinar al cercetărilor. Până în prezent, au fost cercetate 8 locuințe abandonate, aparținând nivelului superior al așezării. Dintre acestea, reține atenția locuința SL 2, unde, foarte probabil, a funcționat un atelier de prelucrare a osului și cornului.

Ulterior, în anul 2004, s-a decis deschiderea unui nou sector pe terasa de lângă așezarea de tip tell, în vederea identificării necropolei aparținând așezării gumelnițene. Necropola de la Măriuța – La Movilă se află la aproximativ 200 m ENE de așezare. Situația identificată în acest sit este asemănătoare cu cea întâlnită în cazul altor tell-uri gumelnițene de la nord și sud de Dunăre. În majoritatea cazurilor cunoscute, cimitirele se aflau în apropierea așezărilor de tip tell, într-o zonă înaltă (de obicei pe terasă și pe pantele acesteia), neinundabilă și accesibilă.

Un proiect colaborativ

O cercetare arheologică modernă și competitivă trebuie să fie suma expertizei unei serii largi de specialiști. Materialele osteologice faunistice și antropologice sunt prelucrate și analizate de către echipa Secției de Bioarheologie a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, Institutul de Antropologie „Francisc J. Rainer” București și Centrul Național de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Național de Istorie a României.

Advertisement

Diversele categorii de artefacte sunt în curs de studiu și analiză în laboratoarele Muzeului Dunării de Jos din Călărași, Muzeului Național de Istorie a României, Universității „Valahia” din Târgoviște și Platformei ArchaeoScience#RO din cadrul ICUB, Universitatea din București. Alte analize interdisciplinare pe diverse categorii de artefacte și ecofacte vor fi realizate în cadrul Institutului Național pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” Măgurele, dar și în laboratoare din străinătate, precizează Muzeul Dunării de Jos. 

De-a lungul anilor, pe șantierul arheologic de la Măriuța s-au format studenți de la Universitatea Ovidius Constanța și Universitatea din București. Cercetarea de la Măriuța beneficiază de finanțare din partea Consiliului Județean Călărași, dar și de sprijinul constant și necondiționat al Primăriei Comunei Belciugatele din județul Călărași.

Advertisement