Nivelul Dunării în dreptul municipiului Călărași este în continuă scădere, atrag atenția autoritățile portuare, care avertizează că, în lipsa unor precipitații semnificative, cotele ar putea atinge niveluri critice.

„Astăzi, cota la Călărași este minus 84, a scăzut cu 6 centimetri, iar tendința este de scădere și în perioada următoare”, a declarat Căpitanul Anghel Constantin, șeful Căpităniei Portului Călărași, pentru canalsud.ro

În acest moment, navigația în zona de jurisdicție a Căpităniei Călărași se desfășoară în condiții normale, inclusiv pe rutele operate de bacuri între Chiciu și Ostrov. Cu toate acestea, autoritățile urmăresc cu atenție evoluția cotelor, în special în contextul creșterii traficului pe timpul verii.

„Bacurile funcționează normal. Nu s-a modificat programul. Vor fi luate decizii împreună cu armatorii doar dacă apa va coborî spre minus 120–140 cm”, a precizat căpitanul portului pentru sursa citată.

Advertisement

Și bacurile care asigură legătura cu malul bulgăresc circulă în continuare, însă rămâne de văzut dacă nivelul apei va afecta rampele de îmbarcare pentru vehiculele de mare tonaj.

În ceea ce privește navigația comercială, situația este mai complicată. Din cauza adâncimilor insuficiente, multe dintre navele încărcate ocolesc sectorul Călărași, preferând rute alternative.

„Se navigă mai mult pe relația Bala–Borcea, ca să ajungă la Cernavodă și de acolo pe canalul Dunăre–Marea Neagră. Pe Dunăre, mai trec doar nave cu pescaj mic, până în 90 cm, și goale”, au transmis autoritățile.

Pentru a preveni blocajele, Căpitănia Portului Călărași recomandă transportatorilor să adapteze traseele și să evite rutele cu adâncimi reduse. „Noi le recomandăm, din punct de vedere al navigației, să folosească ruta Bala–Borcea”, a adăugat căpitanul Anghel Constantin.

Advertisement

Un accident rutier grav s-a produs pe autostrada A1, în care au fost implicate cinci mașini, un TIR și o autoutilitară, rezultând 11 victime rănite. Coliziunea a avut loc în condiții de trafic intens, iar autoritățile investighează cauzele care au dus la acest incident.

Investigațiile inițiale sugerează o posibilă neatenție a unuia dintre șoferi sau condiții rutiere nefavorabile, însă ancheta este în desfășurare.

Accidentul a provocat blocaje majore pe A1, autoritățile fiind nevoite să devieze traficul pentru a permite intervenția echipajelor de urgență. Echipele de salvare, poliția și pompierii au intervenit rapid pentru a acorda primul ajutor victimelor și pentru a securiza zona.

Autoritățile reamintesc șoferilor să conducă prudent, să respecte limitele de viteză și să fie atenți la condițiile de trafic, mai ales pe autostrăzi, unde viteza și densitatea vehiculelor pot crește riscul de accidente.

Advertisement

Ancheta continuă pentru stabilirea circumstanțelor exacte ale accidentului, iar starea victimelor este monitorizată de echipele medicale.

În primăvara anului 1942, în Munții Alborz din Iran, începe una dintre cele mai neobișnuite povești din istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Un pui de urs brun sirian, rămas orfan după ce mama sa a fost ucisă de vânători, a fost găsit de un băiat local. Acesta l-a oferit ulterior soldaților polonezi din Corpul II de Armată, care traversau regiunea, în schimbul unor conserve de mâncare și a unui briceag. Astfel, micuțul urs a intrat în viața unor oameni care, la rândul lor, căutau alinare după greutățile războiului.

Un camarad neașteptat

Soldații polonezi, eliberați recent din lagărele sovietice și deplasați în Iran, l-au adoptat pe urs și l-au numit Wojtek, un nume care înseamnă „cel căruia îi place războiul” sau „războinicul zâmbitor”. La început, l-au hrănit cu lapte condensat din sticle goale de vodcă, apoi cu fructe, miere și sirop, iar pe măsură ce creștea, i-au oferit și bere – care a devenit rapid preferata sa. Cu timpul, Wojtek a dezvoltat și alte obiceiuri „umane”, precum fumatul și mestecatul țigărilor, devenind o sursă de bucurie și moral pentru trupele obosite.

Crescut ca un membru al unității, Wojtek dormea în corturile soldaților, călătorea în camioanele lor și se alătura la jocurile lor, inclusiv luptele de wrestling. Era un companion blând, care se împrietenea cu un dalmațian al unui ofițer britanic, deși evita caii și catârii după o întâlnire neplăcută. Într-o ocazie, a ajutat chiar la prinderea unui hoț dintr-un depozit de muniție, alertând soldații prin agitația sa.

De la mascotă la soldat

Pe măsură ce unitatea se îndrepta spre linia frontului, în 1943, autoritățile britanice au refuzat să permită prezența unui animal sălbatic pe navele către Italia. Pentru a-l păstra alături, soldații l-au înrolat oficial în armată, atribuindu-i un număr de serie și gradul de soldat în Compania 22 de Transporturi a Corpului II Polonez. Ulterior, a fost promovat la gradul de caporal. Cu documentele în regulă, Wojtek a putut călători cu trupele spre Napoli, spre uimirea curierului britanic Archibald Brown, care l-a întâlnit pentru prima dată în port.

Advertisement

Eroism pe câmpul de luptă

Momentul de glorie al lui Wojtek a venit în timpul Bătăliei de la Monte Cassino, în aprilie 1944, una dintre cele mai sângeroase confruntări ale războiului. Aici, ursul a demonstrat o forță impresionantă, căratând cu ușurință cutii de muniție de peste 45 de kilograme de la camioane la pozițiile de artilerie. Gestul său a inspirat atât de mult trupele, încât insigna Companiei 22 a fost schimbată, reprezentând acum un urs purtând muniție – un simbol al curajului său.

Ultimii ani

După încheierea războiului, în 1947, aproximativ 3.000 de soldați polonezi, împreună cu Wojtek, au fost staționați în Scoția. La demobilizare, ursul a fost dus la Grădina Zoologică din Edinburgh, unde a devenit o atracție populară. Vizitat frecvent de foștii săi camarazi, Wojtek se anima la auzul limbii poloneze și se bucura de momentele în care aceștia îi aduceau bere sau se jucau cu el. A murit pe 2 decembrie 1963, la vârsta de 21 de ani, lăsând în urmă o moștenire unică.

Moștenirea lui Wojtek

Wojtek a devenit un simbol al solidarității dintre Polonia și Scoția, fiind comemorat prin statui în Edinburgh și plăci memoriale în muzee precum cel Imperial de Război din Londra și Muzeul Canadian de Război din Ottawa. Povestea sa, un amestec de umor, curaj și prietenie, rămâne o mărturie a felului în care, chiar și în mijlocul războiului, umanitatea poate găsi momente de lumină.

Advertisement