Știri
VIDEO. DISPENSAR ȘI GRĂDINIȚĂ ÎN COMUNA ROSEȚI
Cu ce realizări ați încheiat anul 2021 și ce proiecte importante veți avea în derulare în acest an, în 2022?
Nicolae Rîjnoveanu, primarul comunei Roseți: E bine ca lumea să știe despre realizările pe care le-am obținut în 2021 și de ceea ce ne dorim să realizăm în 2022. Așa cum am mai spus, aproape că am realizat tot ce ne-am propus, deși ne-a ținut foarte mult pe loc această pandemie, această criză care s-a abătut asupra țării noastre și a făcut să nu lucrăm cu toate motoarele. Chiar la unele din lucrări am cam rămas în urmă, dar sperăm să facem în termenele pe care ni le-am propus. Este vorba de canalizare și de apă, extindere rețea. În februarie va trebui să definitivăm această lucrare. Suntem la finalizare, dar nu știu dacă ne încadrăm, totuși sper.
Anul trecut am terminat școlile. N-am recepționat lucrarea, întrucât nu a fost gata cu cartea tehnică a construcției. Atât un constructor, cât și celălalt, deci ambele societăți au avut probleme. Ba chiar societatea care ne-a executat lucrările de modernizare apă și extindere rețea de canalizare de trei-patru ori a avut probleme. Au avut salariați care s-au îmbolnăvit și au trebuit să oprească lucrările pe o perioadă de 14 zile. În momentul când ai oprit lucrările, când se preiau se mai întârzie, de fapt. Am întâmpinat aceste necazuri, asta este situația, dar s-au rezolvat.
Pot să spun că am încheiat 2021 cu brio. Rezultatele sunt aproape cele pe care noi am contat. Când privește celelalte obligații pe care ni le-am asumat, putem spune că suntem foarte înaintați. Este vorba de proiectele pe care le-am întocmit și pe care urmăm să le implementăm. Adevărul este că în campania electorală eu unul am prevăzut ca două dintre aceste lucrări, dispensar și grădiniță, măcar să le putem implementa. Noi speram ca anul ăsta, cred în condițiile în care depunem cererile de finanțare și tot, putem începe lucrările și chiar se poate definitiva până la finalul acestui mandat. Am depus și proiectul pentru gaze, unde deja ni s-a recunoscut și ni s-a aprobat documentația spre finanțare, urmând a se executa următoarea etapă și a primi avizul pentru partea economică financiară a proiectului. De fapt, asta se verifică la ora actuală.
O altă lucrare pe care am avut-o în plan și care deja se află în execuție, este vorba despre extindere rețea distribuție energie electrică în zona unde noi atribuim locuri de casă pentru tinerii căsătoriți și care fac obiectul Legii 15. Știți condițiile – să nu aibă mai mult 35 de ani, nici soțul, nici soția, părinții lor nici la unul, nici la celălalt să nu fi primit la vreuna dintre legile fondului funciar o suprafață de 5000 metri pătrați în proprietate, să nu fi avut niciodată un loc de casă atribuit sau o casă în proprietate și să fie căsătoriți, asta este unul dintre condițiile puse de consiliul local. Acolo avem de distribuit 224 de locuri de casă, este un cartier întreg. La ora actuală, am început execuția lucrărilor, se lucrează la excavații. În primăvară, dacă timpul e bun, s-ar putea chiar mai devreme, să investim și să executăm în regie proprie rețeaua de apă acolo, măcar două artere. Avem în jur de 50 de cereri pentru teren acolo. E mult până începem, după o să vedeți că toate locurile alea se vor ocupa.
Încă o condiție, să fie din comuna Roseți, nu din altă parte. Unitatea administrativ teritorială Roseți acordă tinerilor din Roseți, pentru că această suprafață este e a noastră. În primul rând, mă interesează ca cei care lucrează prin străinătate și vor să-și facă o locuință aici, că de fapt de aia se duc în străinătate, ei strâng bani pentru a-ș construi o locuință la noi în comună. Nu vă ascund că de fapt noi mai avem un puls, dar pentru cei care au loturi de grădină în proprietate pe partea dreapta a lui DN3B până în Crucea de Leac. Și acolo se pot construi case. În condițiile în care sunt cetățeni cu familie numeroasă care au primit o suprafață de 5000 de metri pătrați automat au posibilitatea de a-și face casă acolo pe suprafețele pe care ei le au în proprietate.
PROIECTE DEPUSE PRIN PROGRAMUL ANGHEL SALIGNY
Nicolae Rîjnoveanu, primarul comunei Roseți: Avem un proiect depus pe Anghel Saligny pentru modernizarea rețelei de iluminat public. Dorim să depunem pe PNRR sau alte posibilități pentru a rezolva câteva străzi cu probleme. Este vorba de Str. General Dragalina. Trebuie neapărat să investim în crama stradală, întrucât este o stradă foarte folosită de cetățeni și acele rigole de scurgere să le acoperim cu niște lucrări dintre astea care să colecteze apele pluviale dar pe care se și pot circula peste aceste suprafețe. În felul ăsta se deschide crama stradală cu aproape 3 metri. Mai avem și un scuar de făcut, Strada Largă care este un Bulevard – o bandă de circulație dinspre Sud trebuie rezolvată. Mai avem o stradă, Popescu General Oiță care prin plan frontalier nu ni s-a dat voie să executăm. Acum ni s-a dat dreptate, fapt pentru care în procesul pe care l-am avut cu BRCT am câștigat.
Am mai depus încă o documentație tehnică pe Anghel Saligny cu o nouă etapă de canalizare. Noi avem acoperită cu rețea de canalizare aproape 70% din suprafață, 30% nu este acoperită, iar această suprafață, deci toată partea de Sud de la DN3B, pentru a se introduce rețea de canalizare ne trebuie o altă soluție din partea proiectantului.
PANDEMIA AFECTEAZĂ DEZVOLTAREA COMUNELOR
Spuneați mai devreme că pandemia de Coronavirus v-a afectat două dintre proiectele aflate în desfășurare. Cum altfel a fost afectată viața administrației locale din Roseți și viața comunității de această pandemie?
Nicolae Rîjnoveanu, primarul comunei Roseți: Ca peste tot în țară, sunt probleme din punctul ăsta de vedere. Își pune punctul asupra învățământului, educației, asupra transportului, asupra vieții noastre în general. De ce să nu recunoaștem, a fost un dezastru pentru România. La un moment dat, chiar în primărie, nu mai lucram decât cu 4 oameni. Toți erau izolați și carantinați. Aveam vreo 3 în spital, a fost o nenorocire pe capul nostru, dar am trecut cu bine. Am avut o formație foarte bună lângă mine, un băiat foarte bun care zilnic dădea pe la cei carantinați și izolați și îi întreba care este situația. Oamenii au fost foarte receptivi, mai multe probleme creează acum de la un moment încoace. Trebuie să atrag atenția și să spun că toată perioada asta de pandemia am fost cam singur în fața acestei nenorociri. Poliție nu am avut, șeful de post a fost întotdeauna chemat la secție. Am zis și o repet – e cel mai mare blestem pe capul nostru, al UAT-urilor din mediul rural, această organizare o nenorocire și nimeni nu vrea să recunoască. E posibil ca într-o localitate de 6609 locuitori să nu ai niciun polițist?
În opinia dumneavoastră cum credeți că ar trebui rezolvată această problemă gravă despre care vorbiți?
Nicolae Rîjnoveanu, primarul comunei Roseți: Așa cum a fost înainte. Un polițist la 1000 de locuitori, așa e normal. Am ținut în frâu toată treaba asta cu oamenii mei, cu paznicii mei. De fapt, acum poliția nu mai lucrează nici sâmbăta, nici duminica, nici noaptea, nu mai lucrează. Nu avem polițiști și ies la 48 sau la 50 de ani la pensie, ce fel de organizare e asta? Văd în primării și în administrație publică tot felul de nenorociri, dar nu-și pun întrebarea. Pentru orice necaz din comună, pe cine întreabă, nu întreabă primarul? Noi nu avem polițiști și le dăm drumul la 48, 50 de ani. Când încep să capete experiență noi îi trimitem la pensie, ce am făcut? Acolo sus nu gândesc. Țara este atât de bogată încât aruncăm bani pe fereastră? Toată lumea se minunase despre salariile primarilor. Eu când am ieșit la pensie am ieșit cu 1280 de lei, iar un șef de post a ieșit cu 4100 sau 4200, e posibil așa ceva? De ordinea și liniștea publică nu răspund ei, răspunde primarul. Ei nu au niciun Dumnezeu.
Este aceeași problema și cu medicii de familie. Fiecare medic de familie acolo unde își exercită munca, să și-o facă. Să se ducă la cetățean, acasă în vizită.
La dumneavoastră în comună se întâmplă treaba aceasta?
Nicolae Rîjnoveanu, primarul comunei Roseți: Păi nu am decât un medic. Vă dați seama, la 6000 de cetățeni ar trebui să am 3 medici.
Cu ce alte probleme vă mai confruntați?
Nicolae Rîjnoveanu, primarul comunei Roseți: Ne confruntăm și cu faptul că cetățeanul nu e atât de educat. E vorba de gunoaie, de cel menajer. Am ajuns în situația în care prețul colectării gunoiului menajer să fie mai scump decât apa. Metrul cub de apă a fost 2,5 lei, iar la gunoi se plătește 5 lei.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Călărași anunță peste 80 de posturi vacante disponibile în această săptămână. Oferta include locuri de muncă pentru persoane cu diverse niveluri de studii, în municipiul Călărași și în localitățile învecinate.
Cele mai multe posturi se regăsesc în domeniul confecțiilor textile, construcțiilor și serviciilor.
Printre angajatorii care recrutează se află:
- MARTCONF SRL – 3 posturi de calcătoreasă, valabile până la 19 decembrie 2025
- GENERALI ROMÂNIA – 4 posturi pentru agenți și consultanți în asigurări
- ROLAV CONSULTING SRL – 7 posturi pentru operatori prelucrare mase plastice și 2 pentru maiștri electromecanici
- SIGMA HOUSE CONSTRUCT SRL – 6 posturi pentru muncitori necalificați, 4 pentru zidari, 4 pentru zugravi și 2 pentru fierari betoniști, cu salarii între 4600 și 5000 lei
- CENTRAL FITNESS SRL – 2 posturi de antrenor de fitness și 1 pentru agent servicii clienți
- ROMPLY MEROPS SA – 2 posturi pentru lăcătuși mecanici și 1 pentru șef de formație schimb
- YOBI MANUFACTURING – 4 posturi pentru cartonagiști, în Budești
- AIDA TRADE SRL – 2 posturi pentru șoferi profesioniști
- SERCAD COM SRL – 2 posturi pentru coafor și 1 pentru antrenor de fitness
Locurile de muncă oferite sunt disponibile în orașele Călărași, Modelu, Dragalina, Budești și Slobozia, cu contracte pe perioadă nedeterminată sau determinată, în funcție de firmă.
Persoanele interesate pot obține detalii suplimentare despre ofertă, mediere și consiliere profesională la sediul AJOFM Călărași, situat pe Strada 13 Decembrie nr. 12, sau la telefonul 0242 318 376.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În peisajul literaturii Holocaustului, dominat de voci monumentale precum Primo Levi sau Elie Wiesel, apare târziu, dar cu o forță devastatoare, mărturia lui József Debreczeni – un jurnalist și poet maghiar care a supraviețuit iadului nazist nu prin minuni, ci prin observație acută și o rezistență interioară de fier. Publicată inițial în 1950 în Iugoslavia comunistă sub titlul Hideg Krematórium, cartea sa a fost redescoperită și tradusă recent în română de Péter Demény (Editura Trei, 2024), după ce a cucerit deja 15 limbi și un loc meritat printre capodoperele genului. „Crematoriul înghețat” nu este doar o relatare a ororilor din lagărele de concentrare; este un rechizitoriu nemilos la adresa nazismului, scris cu precizia unui reporter care refuză să se lase înghițit de haos, ci îl disecă gradual cu o claritate cinematografică.
Debreczeni, deportat în mai 1944 din Serbia ocupată de Ungaria – unde supraviețuise deja trei ani în batalioane de muncă forțată – ajunge în „Țara Auschwitz”, acel imperiu al morții care cuprindea nu doar lagărul principal, ci o rețea vastă de sublagăre. Norocos să nu fie trimis direct în camerele de gazare, el este aruncat în vagoane de vite, alături de mii de evrei maghiari, într-o călătorie sufocantă unde aerul devine un lux letal. Destinația finală: Dörnhau, un sublagăr al lui Gross-Rosen, supranumit „crematoriul înghețat” – o fabrică abandonată transformată în „spital” unde prizonierii prea slăbiți pentru muncă sclavă erau lăsați să moară de foame, frig și boli, fără a deranja „eficiența” industrială germană. Aici, în acest loc unde „legile gravitației morale” se inversează – răul devine bine, noaptea zi –, Debreczeni lucrează la săpături epuizante pentru companii naziste, luptând zilnic cu foametea, păduchii (vehiculul deliberat al tifosului) și ierarhia brutală a kapo-ilor, acea „aristocrație a lagărului” care trăda propriii semenii pentru o firimitură de putere.
Ce face cartea unică nu este doar groaza descrisă – de la apelurile nominale interminabile, unde cadavrele sunt „raportate” cu un umor macabru involuntar („Raportați dacă sunteți morți!”), la execuții sumare justificate cu un cinism kitsch („Chiar și cel mai bun evreu trebuie să cropească”) –, ci modul în care Debreczeni le fixează în cuvinte. Stilul său, lipsit de sentimentalism lacrimogen, este cel al unui etnograf al infernului: detaliile triumfă asupra abstracțiunii, umanizând ce nazismul voia să dezumanizeze. Văzută prin ochii unui intelectual, suferința devine panoramic: personală (visul de răzbunare, obsesia pentru o țigară furată), comunitară (lupta pentru un polonic de supă diluată) și obiectivă (analiza cum Germania „cultă” a coborât în barbarie). Ca un diamant literar, după cum o numește The Times, cartea meditează subtil asupra limbajului în fața ororii: „Horrorul este întotdeauna kitsch, chiar când e real”, notează autorul după o execuție arbitrară, amintind că descrierea nu e suficientă; doar înțelegerea morală poate salva memoria.
Criticii internaționali au salutat-o unanim ca pe o contribuție esențială: The New York Times o laudă pentru „descrierea panoramică a iadului”, The Telegraph pentru „claritatea cinematografică face detaliile să învingă dezumanizarea în masă”, iar The Guardian pentru echilibrul între crimă epică și minuțiozitatea zilnică a degradării. Pe Goodreads, cititorii o notează cu 4.3/5, subliniind impactul ei șocant, dar și duritatea lecturii – nu din plictiseală, ci din tragicitate pură. Unele recenzii americane (cum ar fi cea din Kirkus Reviews) subliniază tonul intelectual, cu replici ironice la sadismul SS-ist, în timp ce altele (Washington Post) o văd ca pe un document vital care șochează și luminează, amintind că trecutul poate deveni prolog.
„Crematoriul înghețat” nu oferă speranță ieftină sau lecții morale facile; ea te obligă să privești în abis, să recunoști că supraviețuirea lui Debreczeni – eliberat în mai 1945 de Armata Roșie – a fost un act de rezistență prin scriitură. După război, autorul s-a refugiat la Belgrad, unde a continuat să scrie poezie și romane, dar această mărturie rămâne moștenirea sa supremă. Recomandată oricui dorește să înțeleagă nu doar ce s-a întâmplat la Auschwitz, ci cum s-a simțit – o carte de 5 stele, esențială, dar sfâșietoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Bonnie și Clyde: Povestea lor adevărată
Bonnie Parker și Clyde Barrow sunt unul dintre cele mai infame cupluri de criminali din istoria americană, simboluri ale rebeliunii și romantismului tragic în epoca Marii Depresiuni. Deși filmul din 1967 cu Warren Beatty și Faye Dunaway i-a transformat în eroi romantici, realitatea lor a fost mult mai brutală: o serie de jafuri mici, crime violente și o fugă disperată, marcată de sărăcie și disperare. Iată povestea lor adevărată, bazată pe surse istorice și biografii detaliate.
Începuturile: O copilărie marcată de sărăcie
Bonnie Parker s-a născut pe 1 octombrie 1910, în Rowena, Texas, într-o familie săracă. A fost o elevă talentată, pasionată de scris poezii, dar a renunțat la școală la 16 ani pentru a se căsători cu Roy Thornton, un coleg de clasă. Căsătoria a eșuat rapid, iar Thornton a ajuns în închisoare pentru jaf în 1929. Bonnie a lucrat ca ospătară în Dallas, simțindu-se prinsă într-o viață monotonă.
Clyde Barrow s-a născut pe 24 martie 1909, în Telico, Texas, în sărăcie extremă. Familia sa s-a mutat în Dallas, unde trăiau în corturi și colibe. De mic, Clyde a furat mașini și a spart seifuri, influențat de fratele său mai mare, Buck. A fost arestat prima dată în 1926 pentru neîntoarcerea unei mașini închiriate și a încercat să se înroleze în Marina SUA, dar a fost respins din motive medicale (posibil malarie sau febră galbenă).
Cei doi s-au întâlnit pe 5 ianuarie 1930, la o petrecere în casa unui prieten comun din West Dallas. Bonnie, în vârstă de 19 de ani, pregătea ciocolată fierbinte când Clyde, de 20 de ani, a apărut. Chimia a fost instantanee – “dragoste la prima vedere”, după cum au descris-o apropiații. Au început să-și scrie scrisori pasionale, numindu-se “dragă” și “soție mică”, deși Bonnie era căsătorită legal cu Thornton (și a purtat inelul lui până la moarte).
Drumul spre crimă: De la furtișaguri la violență
Clyde era deja un hoț mic, iar Bonnie l-a urmat în lumea infracțională, atrasă de aventura pe care i-o oferea. În curând după întâlnire, Clyde a fost arestat pentru furt și închis. Bonnie i-a strecurat un pistol în închisoare, ajutându-l să evadeze – dar a fost recapturat rapid și condamnat la 14 ani. În închisoare, pentru a scăpa de munca forțată, Clyde și-a tăiat doi degete de la picior cu un topor (ceea ce l-a lăsat șchiop pe viață).
Eliberat condiționat în februarie 1932 (după intervenția mamei sale), Clyde s-a reîntâlnit cu Bonnie. Au format “Barrow Gang”-ul împreună cu fratele lui Clyde, Buck Barrow, soția lui Blanche, și alți complici precum Ray Hamilton și W.D. Jones. Au jefuit magazine mici, benzinării și bănci rurale – niciodată sume mari (maximum 1.500 de dolari) – în state precum Texas, Oklahoma, Missouri și New Mexico. Nu erau “Robin Hood”-i; jefuiau oameni săraci, nu bănci mari, contrar mitului.
Violența a escaladat rapid: au ucis cel puțin 9 polițiști și 3 civili. Printre crime: uciderea a doi ofițeri în Atoka, Oklahoma (iunie 1932), un proprietar de magazin în Sherman, Texas, și un cetățean în Temple. În aprilie 1932, Clyde l-a împușcat pe comerciantul J.W. Butcher în Hillsboro. Bonnie a fost arestată singură în martie 1932 pentru un jaf eșuat, dar eliberată ulterior.
Au devenit celebrități involuntare în 1933, după un schimb de focuri în Joplin, Missouri, unde poliția a găsit poze scandaloase: Bonnie cu un trabuc și o armă, pozând ca o gangsteriță glamour. Aceste imagini, plus poeziile ei (cum ar fi “The Story of Suicide Sal” sau “The Ballad of Bonnie and Clyde”), au fost publicate în ziare, transformându-i în eroi populari ai Depresiunii – simboluri ale răzbunării împotriva băncilor.
Viața lor era departe de glamour: dormeau în mașini furate, se spălau în pâraie și mâncau fasole conservată. Un accident de mașină în 1933, cauzat de condusul imprudent al lui Clyde, i-a ars picioarele Bonniei cu acid din baterie, lăsând-o șchiopă și dependentă de el.
Sfârșitul: Ambuscada fatală
După doi ani de fugă (1932-1934), autoritățile i-au vânat fără milă. Frank Hamer, un ranger texan celebru, a fost angajat să-i prindă. Pe 23 mai 1934, în timp ce conduceau un Ford V8 furat pe o șosea din Bienville Parish, Louisiana, au fost prinși într-o ambuscadă de un grup de șase polițiști. Au fost mitraliați cu peste 130 de gloanțe (nu 187, cum se spune uneori) – Clyde a murit instant, Bonnie agonizând câteva minute. Au fost îngropați separat, la dorința familiilor, deși fanii au cerut un mormânt comun. Mulțimea a invadat scena, furând suveniruri morbide precum bucăți de haine sau tuburi de cartușe.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Accident grav la Roma: Prăbușire parțială a turnului medieval Torre dei Conti – Doi români răniți, unul prins sub dărâmături
Colegiul Economic Călărași devine „Școala Ecoterrienilor” – elevii, implicați în protejarea mediului
64 de intervenții ale pompierilor călărășeni în doar trei zile
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
