Știri
Reparaţie morală, în amintirea evreilor aduşi la Călăraşi cu trenurile morţii în 1941, după pogromul de la Iaşi
În memoria evreilor deportaţi la Călăraşi, după pogromul de la Iaşi din 29 iunie 1941, autorităţile locale vor dezveli o placă comemorativă în gara din oraş şi un monument refăcut din cimitir. Manifestările au loc joi, 26 septembrie, la 78 de ani de tragedie.
Pe 6 iulie 1941, în gara Călăraşi a ajuns primul tren al morţii cu evrei deportaţi din Iaşi, după pogromul din 29 iunie. Înghesuiţi în vagoane de marfă, din ordinul lui Ion Antonescu, peste 1.500 de oameni, tineri, femei, copii şi bătrâni, au murit pe drum sufocaţi şi însetaţi. Supravieţuitorii au fost închişi, în regim de lagăr, în mai multe clădiri din oraş. Mulţi dintre ei au murit din cauza condiţiilor inumane de detenţie. Soarta evreilor din primul tren, plecat din Iaşi după pogromul din 29 iunie şi ajuns la Călăraşi, este mai putin cunoscută. Istoricul Adrian Cioflâncă, cercetător, membru al Colegiului la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Director la Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER), a venit la Călăraşi, în urmă cu câteva luni, pentru a vedea cu ochii săi gropile comune şi locurile unde au fost deţinuţi evreii supravieţuitori din unul dintre cele două „trenuri ale morţii“ din 1941.
„Am mers pe teren să văd cu ochii mei gropile comune şi locurile unde au fost detinuţi evreii supravieţuitori în vara anului 1941. Speram să putem pune o placă în Gara Călăraşi, în amintirea celor care au pierit în primul tren al morţii. Am discutat deja la Consiliul Judeţean (CJ)“, povestea istoricul. Cioflâncă a vizitat fosta cazarmă de pe strada Independenţei din Călăraşi, locul unde au fost închişi mulţi evrei din Iaşi care au supravieţuit primului tren al morţii. Conform istoricului, din cei 1.100 de evrei care au ajuns la Călăraşi la sfârşitul lunii august 1941, aproximativ 150-200 din ei au pierit din cauza condiţiilor grele.
Cei care au murit au fost înhumaţi în gropi comune. Într-o operaţiune de la sfârşitul anilor ‘70, au fost exhumate şi înmormântate în Israel 25 de trupuri. Conform istoricului, evreii au fost ţinuţi doar câteva luni la Călăraşi, deoarece nu existau spaţii adecvate şi nici nu se putea asigura hrana necesară. Pe lângă fosta cazarmă, evreii au mai fost închişi şi în două sinagogi din oraş, dar şi într-un depozit de cereale, în locul căruia se află astăzi Sala Polivalentă a oraşului. Pogromul din Iaşi şi „trenurile morţii“ Pogromul de la Iaşi, spune istoricul Adrian Cioflâncă, a fost cel mai mare masacru din România modernă: „Tragedia din Iaşi a schimbat brutal profilul demografic, social, economic şi cultural al Iaşiului, un oraş în care evreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie“. Pe 30 iunie 1941, din gara Iaşi au plecat două trenuri. Unul a ajuns la Podul Iloaiei, după nouă ore, iar cel de-al doilea la Călăraşi, după şapte zile de călătorie infernală.
Trenul ar fi trebuit să ajungă în Târgu Frumos, dar unitatea germană de acolo nu a fost de acord, întrucât exista pericolul unui nou pogrom. Pe de altă parte, zona era foarte aproape de linia frontului şi s-ar fi prelungit haosul. Aşa a ajuns trenul în Călăraşi. Evreii care au ajuns la Podul Iloaiei au fost cazaţi în comunitate, iar cei de la Călăraşi au stat în lagăr. În cimitir nu mai există nici plăci, nimic care să amintească de aceste orori. Totul a fost devastat“, spune istoricul. Ţinuţi sub pază Din cei 5.000 de evrei îmbarcaţi în tren, doar 1.100 au mai ajuns la Călăraşi.
Nicolae Ţiripan, istoric, fostul şef al Arhivelor călărăşene, în urma cercetării făcute pe acest subiect, spune că oamenii au fost ţinuţi doar câteva luni la Călăraşi. „Cei mai curajoşi dintre localnici, de mila lor, se duceau şi le aruncau fructe cu praştia, peste gard, ca să nu moară de foame. Nu au fost scoşi de acolo în oraş. Mulţi dintre ei au murit pentru că se îmbolnăviseră în tren“, povesteşte Ţiripan.
sursa: adevărul.ro
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Doi tineri ofițeri se alătură echipei ISU Călărași: început de carieră pentru noii sublocotenenți
Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Barbu Știrbei” al județului Călărași îi întâmpină cu încredere și apreciere pe noii ofițeri care s-au alăturat echipei de salvatori: sublocotenenții Trifan Ștefan și Epuran Daniel Andrei. Cei doi sunt absolvenți ai Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București și vor ocupa funcții de conducere în cadrul structurilor operative ale ISU Călărași.
Sublocotenentul Trifan Ștefan a fost repartizat la Detașamentul de Pompieri Călărași, în timp ce sublocotenentul Epuran Daniel Andrei își va desfășura activitatea la Stația de Pompieri Borcea.
Reprezentanții ISU Călărași le urează mult succes în cariera aleasă și misiuni cât mai ușoare, însoțite de încredere, echilibru și satisfacția lucrului bine făcut, sub deviza „Audacia et devotio!”.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În perioada 1764-1767, regiunea Gévaudan, situată în sudul Franței (actualul departament Lozère), a fost scena uneia dintre cele mai enigmatice și terifiante povești din istoria Europei. O creatură necunoscută, numită La Bête du Gévaudan, a semănat panică și groază, ucigând peste 100 de oameni, în special femei și copii, și rănind numeroase alte victime. Misterul din spatele identității acestei bestii rămâne nerezolvat până în prezent, generând speculații variind de la teorii realiste la legende supranaturale.
Contextul istoric și primele atacuri
Gévaudan era o zonă rurală izolată, caracterizată de păduri dese, dealuri și platouri, situată în munții Margeride. În secolul al XVIII-lea, această regiune era slab populată, iar localnicii trăiau din agricultură și creșterea animalelor. În iunie 1764, o tânără din apropierea satului Langogne a raportat un atac al unei creaturi ciudate, descrisă ca fiind mai mare decât un lup, cu trăsături neobișnuite. Femeia a scăpat datorită intervenției turmei de vite, dar incidentul a marcat începutul unei serii de atacuri sângeroase. Prima victimă oficială, Jeanne Boulet, o fată de 14 ani, a fost ucisă pe 30 iunie 1764, corpul său fiind găsit mutilat, cu gâtul sfâșiat.
Între 1764 și 1767, bestia a atacat în mod repetat, vizând în principal păstori și copii care își pășteau animalele. Martorii au descris atacurile ca fiind extrem de violente, victimele fiind adesea decapitate sau mutilate, cu urme de mușcături adânci și răni provocate de gheare puternice. Un studiu din 1987 a estimat că au avut loc 210 atacuri, rezultând în 113 morți și 49 de răniți, dintre care 98 de victime au fost parțial devorate.
Descrierea bestiei
Martorii oculari au oferit descrieri variate, dar adesea contradictorii, ale creaturii. Aceasta era descrisă ca având dimensiunile unui vițel sau chiar ale unui cal, cu o blană roșiatică sau brun-roșcată, uneori cu dungi negre și o coadă lungă, groasă, cu un smoc la capăt. Capul său era mare, cu un bot alungit, dinți proeminenți și urechi ascuțite, iar unii susțineau că putea sări distanțe impresionante sau chiar merge pe două picioare. Aceste trăsături au alimentat speculațiile că bestia nu era un lup obișnuit, ci ceva mai neobișnuit, poate un hibrid sau o creatură exotică.
Reacția autorităților și vânătoarea
Atacurile au atras atenția întregii Franțe, inclusiv a regelui Ludovic al XV-lea, care se confrunta cu o criză politică și economică după Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Povestea bestiei a devenit o senzație mediatică, amplificată de ziare precum Gazette de France și Courrier d’Avignon, care au exagerat detaliile pentru a captiva publicul. Regele a trimis trupe și vânători profesioniști pentru a captura sau ucide creatura. Căpitanul Jean-Baptiste Duhamel, împreună cu dragonii săi, a organizat numeroase expediții de vânătoare, dar acestea au fost lipsite de succes și au stârnit nemulțumirea localnicilor din cauza abuzurilor soldaților.
În 1765, Ludovic al XV-lea l-a trimis pe François Antoine, purtătorul său de archebuz, care a ucis un lup mare pe 20 septembrie 1765. Animalul, descris ca având o greutate de aproximativ 60 kg, a fost dus la Versailles și prezentat ca fiind bestia. Cu toate acestea, atacurile au continuat, sugerând că fie nu era adevăratul vinovat, fie că existau mai multe creaturi. În cele din urmă, pe 19 iunie 1767, un vânător local, Jean Chastel, a ucis o altă creatură, descrisă ca un canid mare, posibil un lup sau un hibrid. Autopsia a relevat rămășițe umane în stomacul animalului, iar atacurile au încetat după acest eveniment.
Teorii despre identitatea bestiei
Identitatea Bestiei din Gévaudan rămâne un subiect de dezbatere. Printre teoriile principale se numără:
-
Lup sau haită de lupi: Cea mai plauzibilă explicație, susținută de istorici precum Jay M. Smith, este că bestia era un lup mare sau o haită de lupi. Atacurile lupilor erau frecvente în Franța secolului al XVIII-lea, cu peste 9.000 de cazuri raportate între secolele XVII și XIX. Totuși, comportamentul atipic al bestiei, care viza oameni în loc de animale și ataca în mod constant timp de trei ani, ridică întrebări. Lupii turbați nu ar fi supraviețuit atât de mult, iar frecvența atacurilor era neobișnuită.
-
Hibrid lup-câine: Unii cercetători, precum Bernard Soulier, sugerează că bestia ar fi fost un hibrid între un lup și un câine, ceea ce ar explica trăsăturile neobișnuite și forța sa. Astfel de hibrizi nu erau neobișnuiți în epocă, fiind folosiți uneori de vânători.
-
Animal exotic: Alte ipoteze propun că bestia ar fi fost o hienă dungată, un leu tânăr sau chiar un tigru scăpat dintr-o menajerie privată. Descrierile cu blană dungată și coadă lungă par să susțină teoria hienei, dar hienele dungate nu sunt cunoscute pentru atacuri asupra oamenilor, iar prezența unui astfel de animal în Franța rurală este improbabilă.
-
Criminal uman sau animal dresat: O teorie mai controversată sugerează că un criminal în serie, eventual folosind un animal dresat (cum ar fi un mastiff sau un câine de război), ar fi fost responsabil. Decapitările și mutilările severe nu sunt tipice pentru atacurile animalelor, dar ideea unui om deghizat în blană de lup este considerată puțin probabilă.
-
Folclor și supranatural: În epocă, localnicii credeau că bestia era un vârcolac sau o pedeapsă divină, o credință susținută de episcopul de Mende, care a ordonat rugăciuni și procesiuni religioase. Aceste teorii au fost alimentate de panica generalizată și de relatările senzaționale din presă.
Bestia din Gévaudan a devenit un simbol al terorii și al necunoscutului, inspirând numeroase opere literare, filme și seriale, precum Le Pacte des Loups (2001) sau referințe în Teen Wolf. Povestea sa a captivat imaginația publicului, transformând-o într-o legendă care continuă să fascineze. Contextul social al epocii, marcat de sărăcie și instabilitate, a contribuit la amplificarea mitului, bestia fiind folosită pentru a distrage atenția de la problemele politice ale Franței.
Bestia din Gévaudan rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei. Fie că a fost un lup neobișnuit de mare, un hibrid, un animal exotic sau chiar rezultatul unor acte umane, impactul său asupra regiunii și al imaginației colective este de necontestat. Lipsa conservării rămășițelor animalelor ucise de Antoine și Chastel împiedică o identificare clară, lăsând loc speculațiilor. Ceea ce este cert este că, timp de trei ani, această creatură a transformat Gévaudan într-un loc al groazei, marcând istoria Franței cu o poveste care împletește realitatea cu legenda.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Puțini știu că pe tălpile picioarelor și pe palme există puncte care corespund tuturor organelor interne ale corpului uman. Prin stimularea și masarea acestor puncte sau prin mersul desculț, îmbunătățim fluxul energetic vital, care, prin presare și masaj, este direcționat către organele interne, ajutându-le să devină mai rezistente, mai viguroase și mai sănătoase.
În trecut, oamenii mergeau mult desculți, fără încălțăminte, pe pietre ascuțite, iarbă moale sau nisip fin de pe plaje virgine. Acest contact natural cu solul oferea un masaj natural, benefic pentru sănătate.
În organismul nostru funcționează bioelectricitatea, care transmite energie către toate organele, asigurându-le o funcționare echilibrată și corectă. Aceasta circulă prin rețeaua de meridiane ale corpului, similar fluxului sangvin. Meridianele pornesc de la degetele mâinilor, se extind prin corp și se termină în vârful degetelor de la picioare. Când fluxul energetic este liber, organele primesc exact cantitatea de energie necesară pentru a funcționa optim.
Dacă energia nu ajunge la un anumit organ, acesta devine vulnerabil, funcționarea sa se deteriorează, iar în timp poate apărea boala. Pentru a înțelege mai bine, organismul este ca un circuit electric: dacă un fir se întrerupe, curentul nu mai ajunge la bec.
Din fericire, există soluții. În corp există așa-numitele „întrerupătoare” care pot redirecționa bioelectricitatea către organe. Acestea se găsesc în palme și pe tălpi, conform hărții de mai jos. Pentru a le activa, masați-vă picioarele sau mergeți desculți.
Pentru o sănătate optimă și vitalitate, masați fiecare mână și picior timp de 5 minute în fiecare dimineață. Presiunea trebuie să fie fermă, dar nu excesivă, astfel încât să nu simțiți durere.
Prin acupresiune, puteți ameliora probleme precum sinuzita, tulburările digestive, stresul, lipsa de energie, infecțiile frecvente, afecțiunile cardiace și dezechilibrele hormonale.
Recomandarea este să mergeți desculți ori de câte ori aveți ocazia – nu ezitați să faceți acest lucru!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Tawny Frogmouth: Maestrul camuflajului din pădurile australiene
Secretele Masonilor: adevărul din spatele fraternității misterioase
Semnificația istorică a zilei de 2 august
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
