Recomandare de carte – „Dulcele bar” de J.R. Moehringer

Dulcele bar. Memorii” de J.R. Moehringer este o poveste autobiografică impresionantă, care combină cu finețe umorul, melancolia și introspecția asupra drumului către maturitate și descoperirea sinelui. Lansată în 2005 și tradusă în română de Editura Publica în colecția „Narator”, cartea urmărește copilăria și tinerețea autorului, un băiat din Manhasset, New York, crescut fără tată, care își găsește un fel de familie extinsă printre clienții barului Dickens (devenit mai târziu Publicans).

Romanul debutează cu o privire tandră asupra primilor ani ai lui Moehringer, definiți de absența tatălui – un DJ radio pe care îl „cunoaște” doar prin vocea de la aparat – și de legătura profundă cu mama sa, o femeie muncitoare și devotată. Barul devine centrul universului său, un loc plin de viață unde întâlnește o galerie de personaje pitorești – bărbați obișnuiți, cu povești amuzante sau tragice, care îi oferă, fără să știe, o educație neconvențională. De la replici spirituale la lecții despre curaj și eșec, acești „mentori” improvizați îl modelează pe J.R. într-un mod unic.

Scrisul lui Moehringer este fluid, cald și plin de detalii care dau culoare fiecărei scene. Barul nu e doar un fundal, ci un simbol al comunității și al contradicțiilor ei – un spațiu de camaraderie, dar și de excese. Cartea abordează teme precum căutarea unui model patern, nevoia de apartenență și confruntarea cu propriile slăbiciuni, toate prezentate cu o sinceritate care te prinde. Autorul nu glorifică trecutul; dimpotrivă, recunoaște imperfecțiunile celor din jur și ale sale, ceea ce face povestea cu atât mai autentică.

Personajele sunt un punct de atracție al romanului – unchiul Charlie, cu farmecul său cinic, sau Steve, patronul barului, sunt doar câteva exemple de figuri memorabile care populează această lume. Totuși, narțiunea nu se grăbește spre o concluzie spectaculoasă; ritmul este uneori lent, reflectând poate ritmul vieții reale, iar finalul sugerează o eliberare treptată de dependența față de bar și de oamenii săi.

Advertisement

Apreciată pentru stilul narativ și pentru realismul emoțional, „Dulcele bar” a fost comparată cu alte memorii de referință, precum cele ale lui Mary Karr. Unii cititori ar putea găsi lipsa unui punct culminant dramatic sau detaliile abundente ca fiind obositoare, dar acestea par să servească intenția autorului de a reda viața așa cum este – imperfectă și haotică.

Pe scurt, „Dulcele bar. Memorii” este o carte sensibilă și bine scrisă, care explorează cum locurile și oamenii ne conturează destinul. Este o recomandare excelentă pentru cei care iubesc poveștile de viață autentice și literatura cu accente jurnalistice. Moehringer, cunoscut și pentru colaborarea la „Open” a lui Andre Agassi, își dovedește aici talentul de a transforma amintirile personale într-o experiență universală.