Codul Rebecca (1980), scris de Ken Follett, este un roman de spionaj captivant, plasat în decorul vibrant și tensionat al Cairoului din 1942, în plin Război Mondial. Inspirat de o poveste reală descoperită de autor în timpul documentării pentru Ochiul acului, romanul împletește suspansul, intriga istorică și personaje complexe, oferind o experiență de lectură care te ține cu sufletul la gură.

Acțiunea se concentrează pe Alex Wolff, un spion nazist de origine germană și egipteană, cunoscut sub numele de cod „Sfinxul”. Acesta traversează deșertul Sahara pentru a ajunge în Cairo, având misiunea de a transmite informații cruciale armatei lui Rommel, care amenință să înfrângă forțele britanice din Africa de Nord. Wolff folosește un cod ingenios bazat pe romanul Rebecca al lui Daphne du Maurier, ceea ce dă titlul cărții și adaugă un strat de mister intrigii. În calea lui stă maiorul William Vandam, un ofițer britanic de informații tenace, dar subapreciat, care, ajutat de curtezana Elene Fontana, încearcă să-l oprească pe Wolff înainte ca britanicii să piardă controlul în regiune.

Follett construiește o poveste alertă, plină de răsturnări de situație, în care jocul de-a șoarecele și pisica dintre Wolff și Vandam domină narativa. De la urmăriri pe motocicletă prin Cairo până la confruntări dramatice în deșert, romanul excelează prin ritmul său trepidant și prin detaliile istorice care aduc la viață atmosfera tensionată a epocii.

Unul dintre atuurile majore ale romanului este abilitatea lui Follett de a crea personaje memorabile și nuanțate. Alex Wolff nu este doar un antagonist tipic; este inteligent, carismatic, dar și profund dedicat misiunii sale, cu o combinație de naționalism german și patriotism egiptean care îl face complex. De cealaltă parte, Vandam este un erou imperfect, prins între datorie și viața personală, ceea ce îl face relatable. Elene Fontana, cu motivațiile ei legate de o viață mai bună, adaugă o dimensiune emoțională poveștii, iar Sonja, dansatoarea exotică, surprinde prin latura sa ambiguă și provocatoare.

Detaliile istorice sunt un alt punct forte. Follett recreează Cairo din timpul războiului cu o precizie fascinantă, de la agitația străzilor până la tensiunile dintre britanici și naționaliștii egipteni. Subplotul care implică personaje precum Anwar Sadat adaugă autenticitate, deși exagerează uneori influența spionajului asupra campaniei din Africa de Nord.

Romanul strălucește și prin scenele de acțiune. De la traversarea deșertului la urmăriri și confruntări dramatice, Follett dozează suspansul cu măiestrie, culminând cu un final intens, care, deși previzibil în anumite momente, rămâne satisfăcător.

Deși Codul Rebecca este un roman excelent, nu este lipsit de mici defecte. Unele scene, în special cele romantice sau sexuale, pot părea exagerate sau gratuite, reflectând poate stilul epocii în care a fost scris. De asemenea, codul bazat pe romanul Rebecca este mai degrabă un pretext narativ decât un element profund explorat; cititorii care se așteaptă la o dezvăluire complexă a mecanismului codului ar putea fi dezamăgiți. În plus, intriga secundară, deși interesant, se simte uneori deconectat de intriga principală.

Unii critici moderni au notat că romanul nu a îmbătrânit perfect, anumite stereotipuri legate de personaje feminine sau de reprezentarea Orientului Mijlociu fiind mai evidente astăzi. Totuși, aceste aspecte nu diminuează semnificativ plăcerea lecturii.

Codul Rebecca este o combinație perfectă de thriller de spionaj și ficțiune istorică, ideală pentru cei care iubesc poveștile cu mize mari, personaje complexe și decoruri exotice. Ken Follett demonstrează aici de ce este unul dintre cei mai apreciați autori de gen, oferind o poveste care te prinde de la prima pagină și nu te lasă până la final. Dacă îți plac romanele care te țin treaz până târziu sau ești fan al altor lucrări ale lui Follett, precum Ochiul acului sau Stâlpii pământului, acest roman merită un loc pe lista ta de lectură. Un thriller captivant, care, deși nu atinge perfecțiunea, rămâne o lectură palpitantă și o dovadă a talentului lui Follett de a spune povești care rezistă testului timpului.