Cultură
Recomandare de carte – „Codul Rebecca ” de Ken Follett
Codul Rebecca (1980), scris de Ken Follett, este un roman de spionaj captivant, plasat în decorul vibrant și tensionat al Cairoului din 1942, în plin Război Mondial. Inspirat de o poveste reală descoperită de autor în timpul documentării pentru Ochiul acului, romanul împletește suspansul, intriga istorică și personaje complexe, oferind o experiență de lectură care te ține cu sufletul la gură.
Acțiunea se concentrează pe Alex Wolff, un spion nazist de origine germană și egipteană, cunoscut sub numele de cod „Sfinxul”. Acesta traversează deșertul Sahara pentru a ajunge în Cairo, având misiunea de a transmite informații cruciale armatei lui Rommel, care amenință să înfrângă forțele britanice din Africa de Nord. Wolff folosește un cod ingenios bazat pe romanul Rebecca al lui Daphne du Maurier, ceea ce dă titlul cărții și adaugă un strat de mister intrigii. În calea lui stă maiorul William Vandam, un ofițer britanic de informații tenace, dar subapreciat, care, ajutat de curtezana Elene Fontana, încearcă să-l oprească pe Wolff înainte ca britanicii să piardă controlul în regiune.
Follett construiește o poveste alertă, plină de răsturnări de situație, în care jocul de-a șoarecele și pisica dintre Wolff și Vandam domină narativa. De la urmăriri pe motocicletă prin Cairo până la confruntări dramatice în deșert, romanul excelează prin ritmul său trepidant și prin detaliile istorice care aduc la viață atmosfera tensionată a epocii.
Unul dintre atuurile majore ale romanului este abilitatea lui Follett de a crea personaje memorabile și nuanțate. Alex Wolff nu este doar un antagonist tipic; este inteligent, carismatic, dar și profund dedicat misiunii sale, cu o combinație de naționalism german și patriotism egiptean care îl face complex. De cealaltă parte, Vandam este un erou imperfect, prins între datorie și viața personală, ceea ce îl face relatable. Elene Fontana, cu motivațiile ei legate de o viață mai bună, adaugă o dimensiune emoțională poveștii, iar Sonja, dansatoarea exotică, surprinde prin latura sa ambiguă și provocatoare.
Detaliile istorice sunt un alt punct forte. Follett recreează Cairo din timpul războiului cu o precizie fascinantă, de la agitația străzilor până la tensiunile dintre britanici și naționaliștii egipteni. Subplotul care implică personaje precum Anwar Sadat adaugă autenticitate, deși exagerează uneori influența spionajului asupra campaniei din Africa de Nord.
Romanul strălucește și prin scenele de acțiune. De la traversarea deșertului la urmăriri și confruntări dramatice, Follett dozează suspansul cu măiestrie, culminând cu un final intens, care, deși previzibil în anumite momente, rămâne satisfăcător.
Deși Codul Rebecca este un roman excelent, nu este lipsit de mici defecte. Unele scene, în special cele romantice sau sexuale, pot părea exagerate sau gratuite, reflectând poate stilul epocii în care a fost scris. De asemenea, codul bazat pe romanul Rebecca este mai degrabă un pretext narativ decât un element profund explorat; cititorii care se așteaptă la o dezvăluire complexă a mecanismului codului ar putea fi dezamăgiți. În plus, intriga secundară, deși interesant, se simte uneori deconectat de intriga principală.
Unii critici moderni au notat că romanul nu a îmbătrânit perfect, anumite stereotipuri legate de personaje feminine sau de reprezentarea Orientului Mijlociu fiind mai evidente astăzi. Totuși, aceste aspecte nu diminuează semnificativ plăcerea lecturii.
Codul Rebecca este o combinație perfectă de thriller de spionaj și ficțiune istorică, ideală pentru cei care iubesc poveștile cu mize mari, personaje complexe și decoruri exotice. Ken Follett demonstrează aici de ce este unul dintre cei mai apreciați autori de gen, oferind o poveste care te prinde de la prima pagină și nu te lasă până la final. Dacă îți plac romanele care te țin treaz până târziu sau ești fan al altor lucrări ale lui Follett, precum Ochiul acului sau Stâlpii pământului, acest roman merită un loc pe lista ta de lectură. Un thriller captivant, care, deși nu atinge perfecțiunea, rămâne o lectură palpitantă și o dovadă a talentului lui Follett de a spune povești care rezistă testului timpului.
Cultură
Școala de Vară și Bibliovacanța 2025: Educație prin Joacă și Cultură
Consiliul Județean Călărași lansează oficial „Vacanță activă, creativă și educativă”, o inițiativă destinată copiilor și adolescenților care își doresc o vară plină de manifestări culturale și experiențe de neuitat.
🏺 Școala de Vară – Muzeul Dunării de Jos (ediția a VIII‑a)
Tinerii cu vârste între 6 și 12 ani pot participa la ateliere interactive ce includ:
- explorarea patrimoniului arheologic și tehnici de conservare,
- pictură pe sticlă, decoupage, împletituri, modelaj în lut.
Calendarul sesiunilor:
- 30 iunie – 4 iulie
- 7 – 11 iulie
- 14 – 18 iulie
- 21 – 25 iulie
Program zilnic: 10:00 – 12:00
Cost: 8 lei/zi/adult
Grup: maxim 12 copii
Locații: Secția Etnografie & Secția Arheologie
➡️ Înscrieri:
- Secția Etnografie – 0242 311 690
- Secția Arheologie – 0729 960 279 (persoană de contact: Sorina Nedelcu)
📚 Bibliovacanța 2025 – Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu”
Un program cu tradiție de 9 ani, destinat preșcolarilor, școlarilor mici și adolescenților, cu grupuri de maxim 15 copii.
- Perioadă: 30 iunie – 1 august
- Program: 10:30 – 12:00, de luni până vineri
Tematică săptămânală:
| Ziua | Activitate principală |
| Luni | Cărți, joacă și prietenie |
| Marți | Hand-made și creativitate |
| Miercuri | Dezvoltare personală |
| Joi | Mai informat, mai puternic |
| Vineri | Club de film |
➡️ Înscrieri: la sediul bibliotecii sau la 0242 316 757
🤝 Parteneri instituționali și locali
Proiectul este realizat în colaborare cu:
- ISU Călărași
- CJRAE
- Palatul Copiilor
- DSP Călărași
- artiști și artizani locali
🎉 De ce să alegi acest program?
Copiii vor beneficia de o vacanță educativă și distractivă, care prioritizează:
- socializare și prietenie,
- dezvoltarea creativității și a abilităților practice,
- formare personală prin activități interactive.
Toate sunt gândite pentru a transforma vara într-o experiență de învățare și distracție!
Cultură
Recomandare de carte – „Să ucizi o pasăre cântătoare” de Lee Harper
Romanul Să ucizi o pasăre cântătoare, scris de Harper Lee și publicat în 1960, este o operă literară emblematică, ce rămâne la fel de actuală și puternică în mesajul său astăzi, precum în momentul apariției sale. Cu o voce narativă unică, delicată și lucidă, romanul îmbină perspectiva inocentă a copilăriei cu realitățile dure ale unei societăți profund marcate de rasism, prejudecată și inegalitate socială.
Povestea este spusă prin ochii lui Jean Louise „Scout” Finch, o fetiță curioasă și inteligentă, care crește în orășelul fictiv Maycomb, Alabama, în anii ’30. Tatăl ei, Atticus Finch, este un avocat integru și moral, care devine simbolul justiției și al verticalității umane atunci când acceptă să apere un bărbat de culoare, Tom Robinson, acuzat pe nedrept de viol.
Unul dintre cele mai puternice merite ale romanului este modul în care Harper Lee reușește să îmbine planul social cu cel profund emoțional. Romanul este despre copilărie și despre maturizare, dar în același timp este o critică directă a segregării rasiale și a ipocriziei unei societăți care pretinde a fi morală, dar acționează în mod contrar. Scout, alături de fratele ei Jem și prietenul lor Dill, descoperă lumea adultă treptat, iar întâlnirea cu realitatea nedreaptă a justiției devine o lecție de viață greu de uitat.
Personajul lui Atticus Finch este, fără îndoială, unul dintre cei mai respectați și admirați din literatura universală. Cu o demnitate calmă și o înțelepciune care transcende epoca, el devine modelul de părinte, cetățean și profesionist care își învață copiii, dar și cititorii, ce înseamnă empatia și curajul moral.
Titlul romanului este o metaforă profundă: „să ucizi o pasăre cântătoare” este echivalentul distrugerii inocenței, a binelui pur. În contextul poveștii, atât Tom Robinson cât și Boo Radley – un vecin enigmatic și retras – sunt „păsări cântătoare”, victime ale fricii, prejudecății și ignoranței.
Harper Lee scrie simplu, dar cu o forță tăcută. Nu are nevoie de artificii pentru a impresiona – puterea romanului stă în adevărurile pe care le spune și în emoțiile autentice pe care le trezește. Deși ancorat într-un context istoric specific, romanul rezonează universal, pentru că temele sale – justiția, empatia, discriminarea, pierderea inocenței – sunt la fel de relevante în orice epocă.
Cultură
Recomandare de carte – „O vară fără bărbați” de Siri Hustvedt
Romanul O vară fără bărbați (titlu original: The Summer Without Men) al scriitoarei americane Siri Hustvedt este o explorare subtilă și profundă a identității feminine, a relațiilor interumane și a procesului de autodescoperire, împletită cu o analiză fină a stereotipurilor de gen și a dinamicii puterii.
Protagonista, Mia Fredrickson, este o poetă în vârstă de 55 de ani, a cărei viață ia o întorsătură dramatică atunci când soțul ei, Boris, un neurocercetător, îi cere o „pauză” după 30 de ani de căsnicie, pentru a-și explora relația cu o colegă mai tânără. Devastată de această trădare, Mia trece printr-o criză emoțională, numită de ea însăși „o cădere nervoasă”. Pentru a se regăsi, decide să se retragă temporar în orășelul natal din Minnesota, unde își petrece vara departe de bărbați. Aici, interacționează cu o serie de personaje feminine: mama ei în vârstă, prietenele acesteia dintr-un cămin de bătrâni, un grup de adolescente pe care le îndrumă într-un atelier de poezie și vecina ei, Lola, o mamă tânără prinsă într-o căsnicie tensionată.
Hustvedt construiește o narațiune care oscilează între introspecție și observație socială, folosind vocea Miei pentru a diseca complexitatea emoțiilor umane. Romanul explorează teme precum îmbătrânirea, feminismul, maternitatea și fragilitatea relațiilor. Deși titlul sugerează o poveste despre absența bărbaților, aceștia sunt prezenți indirect, fie prin amintirile Miei, fie prin influența lor asupra vieților altor personaje.
Stilul narativ este un amestec de confesiune personală, eseu și ficțiune. Mia, ca narator, se adresează direct cititorului, rupând al patrulea perete, ceea ce creează o senzație de intimitate, dar și de autoanaliză critică. Hustvedt introduce referințe literare și filozofice – de la Jane Austen la Simone de Beauvoir – și explorează concepte precum memoria, percepția și rolul femeii în societate. Umorul ironic al Miei, combinat cu momente de vulnerabilitate, face ca povestea să fie accesibilă și profund umană.
Unul dintre punctele forte ale romanului este capacitatea autoarei de a crea personaje feminine diverse și autentice, fiecare reprezentând o etapă diferită a vieții: de la adolescente nesigure, la mame tinere și femei în vârstă pline de înțelepciune. Relațiile dintre aceste personaje sunt descrise cu o sensibilitate care evită clișeele și oferă o imagine nuanțată a solidarității feminine.
De asemenea, romanul impresionează prin modul în care abordează criza personală a Miei nu ca pe un eșec, ci ca pe o oportunitate de reinventare. Reflecțiile asupra artei, literaturii și psihologiei adaugă profunzime, fără a face textul greu de parcurs. Capacitatea lui Hustvedt de a balansa între gravitate și umor este remarcabilă.
O vară fără bărbați este un roman care invită la reflecție, oferind o meditație asupra identității și a puterii de a renaște după o pierdere. Siri Hustvedt reușește să creeze o poveste captivantă, care celebrează reziliența feminină fără a idealiza sau simplifica experiențele femeilor. Este o lectură ideală pentru cei care apreciază literatura introspectivă, cu personaje complexe și un stil narativ care provoacă gândirea.
Pantera din Giurgiu: urmele unui mister nerezolvat
Școala de Vară și Bibliovacanța 2025: Educație prin Joacă și Cultură
Discuții despre reorganizarea circulației în zona Liceului Agricol: consilierii semnalează probleme de proiectare
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
