Pablo Escobar – O poveste despre ambiție și teroare – ep. II

Războiul cu statul columbian

După asasinarea ministrului justiției Rodrigo Lara Bonilla în 1984, Pablo Escobar și Cartelul din Medellín au devenit inamicul public numărul unu al Columbiei. Acest act a atras atenția internațională, în special din partea Statelor Unite, care vedeau în Escobar o amenințare majoră din cauza fluxului masiv de cocaină care ajungea pe teritoriul american. Guvernul columbian, sub presiunea SUA, a intensificat eforturile de combatere a traficului de droguri, iar Escobar a răspuns cu o campanie de teroare fără precedent.

Cartelul din Medellín a orchestrat o serie de atacuri violente: bombe în orașe, asasinate ale polițiștilor, judecătorilor și politicienilor care se opuneau lui Escobar. Unul dintre cele mai infame incidente a fost atentatul din 1989 asupra zborului Avianca 203, care a ucis 107 oameni, un atac menit să elimine un candidat prezidențial. Escobar a folosit această violență pentru a intimida statul și a descuraja extrădarea sa către SUA, pe care o considera o sentință de moarte.

În paralel, Escobar a continuat să corupă oficiali de rang înalt, ceea ce i-a permis să mențină controlul asupra operațiunilor sale. Se estimează că mii de polițiști și funcționari publici au fost uciși în această perioadă, iar Medellín a devenit unul dintre cele mai periculoase orașe din lume. Totuși, popularitatea sa în rândul săracilor a rămas intactă, aceștia văzându-l ca pe un protector împotriva unui stat corupt și indiferent.

Negocierile și închisoarea de lux

Pe măsură ce presiunea autorităților creștea, Escobar a realizat că războiul total nu era sustenabil. În 1991, după ani de conflicte sângeroase, a negociat o înțelegere cu guvernul columbian: se va preda și va fi încarcerat, dar cu condiția ca extrădarea să fie interzisă prin noua constituție a țării. În plus, Escobar a cerut să fie închis într-o închisoare construită de el însuși, cunoscută sub numele de „La Catedral”.

Advertisement

La Catedral era mai degrabă o vilă de lux decât o închisoare. Situată pe un deal deasupra orașului Medellín, aceasta avea camere spațioase, televizoare, un teren de fotbal și chiar un bar. Gardienii erau angajați loiali lui Escobar, iar el continua să conducă Cartelul din interior. Vizitatorii, inclusiv membri ai cartelului și femei, aveau acces liber. Închisoarea a devenit un simbol al influenței sale și al slăbiciunii statului columbian.

Totuși, această situație nu a durat mult. În 1992, Escobar a ordonat uciderea a doi membri ai cartelului chiar în La Catedral, ceea ce a scandalizat opinia publică și a forțat guvernul să intervină. Când autoritățile au încercat să-l transfere într-o închisoare adevărată, Escobar a evadat în luna iulie a aceluiași an, profitând de corupția și ineficiența sistemului.

Declinul și vânătoarea

Evadarea din La Catedral a marcat începutul sfârșitului pentru Escobar. Autoritățile columbiene, sprijinite masiv de SUA, au lansat o operațiune de amploare pentru a-l captura. Un grup special, numit „Blocul de Căutare” (Bloque de Búsqueda), format din polițiști de elită, a fost creat pentru a-l prinde. În același timp, un grup paramilitar rival, cunoscut sub numele de „Los Pepes” (Oameni Persecutați de Pablo Escobar), a început să atace asociații, familia și afacerile lui Escobar. Se bănuiește că Los Pepes avea legături cu poliția și cu Cartelul din Cali, un alt grup de traficanți care dorea să preia controlul pieței cocainei.

Escobar, odată intangibil, a devenit un fugar. A fost nevoit să se ascundă constant, schimbând locuințe și folosind telefoane pentru a comunica cu familia sa, ceea ce s-a dovedit a fi o greșeală fatală. Tehnologia de triangulare a semnalului telefonic, furnizată de americani, a permis autorităților să-i urmărească mișcările.

Pe 2 decembrie 1993, la o zi după ce împlinise 44 de ani, Escobar a fost localizat într-o casă din cartierul Los Olivos din Medellín. În timpul unei confruntări armate cu Blocul de Căutare, a fost împușcat mortal pe acoperișul casei. Circumstanțele exacte ale morții sale rămân controversate: unii susțin că a fost executat, alții că s-a sinucis, dar versiunea oficială este că a murit în schimbul de focuri.

Advertisement

Moștenirea lui Escobar

Moartea lui Pablo Escobar nu a pus capăt traficului de droguri în Columbia, dar a marcat destrămarea Cartelului din Medellín. Cartelul din Cali a preluat temporar controlul, dar și acesta a fost desființat câțiva ani mai târziu. Imaginea lui Escobar a rămas vie în cultura populară, fiind subiectul a numeroase cărți, filme și seriale, precum „Narcos”. Pentru unii, el rămâne un simbol al rezistenței împotriva unui sistem opresiv; pentru alții, un criminal responsabil pentru mii de morți.

Viața sa reflectă o combinație de ambiție nemăsurată, brutalitate și carismă. A construit un imperiu al crimei, dar a plătit prețul suprem pentru puterea sa. Moștenirea sa continuă să influențeze Columbia și percepția globală asupra traficului de droguri.