Știri
Misterele paranormale ale Cetății Ardud
În inima județului Satu Mare, acolo unde dealurile se pierd în orizont și vânturile șoptesc povești uitate, se ridică Cetatea Ardud, o fortăreață medievală ale cărei ziduri ascund nu doar urmele istoriei, ci și ecouri ale unor fenomene care scapă explicațiilor raționale. Construită în secolul al XV-lea, cetatea a fost martora intrigilor nobiliare, a bătăliilor crâncene și a dramelor personale care par să fi lăsat urme nevăzute, dar simțite, în aerul său. Localnicii vorbesc cu o reverență amestecată cu teamă despre spirite neliniștite care bântuie pivnițele și turnurile, iar poveștile lor au transformat Ardudul într-un magnet pentru iubitorii de paranormal.
Legenda Elenei, Sufletul Pierdut al Cetății
Cea mai cunoscută poveste care învăluie cetatea este cea a Elenei, o tânără nobilă din secolul al XVII-lea, fiica unui căpitan al garnizoanei Ardud. Conform legendei, Elena era o femeie de o frumusețe răpitoare, cu ochii de un căprui cald și o fire blândă, dar naivă. Într-o perioadă de tensiuni între nobilimea maghiară și forțele imperiale habsburgice, un tânăr ofițer străin, trimis sub pretextul negocierilor, a sosit la cetate. Era fermecător, cu un zâmbet care ascundea intenții obscure, și a cucerit rapid inima Elenei.
Dragostea lor s-a țesut în secret, în umbra coridoarelor de piatră și în grădinile ascunse ale cetății. Elena, orbită de pasiune, i-a dezvăluit iubitului său detalii despre tunelurile subterane și punctele slabe ale fortăreței, crezând că el plănuia să fugă împreună cu ea. Însă adevărul a ieșit la iveală când străinul a dispărut, iar cetatea a fost atacată în miez de noapte, trădată chiar de informațiile oferite de Elena. În haosul bătăliei, tatăl ei, mânios și îndurerat, a condamnat-o pe tânără la închisoare în temnițele umede ale cetății. Se spune că Elena și-a petrecut ultimele zile plângând și implorând iertare, dar blestemul trădării a legat-o pentru eternitate de zidurile care o închiseseră.
Fenomene inexplicabile
De-a lungul timpului, cei care au vizitat sau lucrat în preajma cetății au raportat experiențe care sfidează logica. Turiștii povestesc despre umbre care par să alunece pe ziduri, chiar și în absența unei surse de lumină. În serile târzii, când ceața coboară peste Ardud, unii jură că aud pași ușori pe podelele de piatră ale turnului principal, ca și cum cineva ar păși cu grijă, dar nimeni nu e acolo. Șoaptele sunt un alt fenomen recurent – fraze nedeslușite, ca un murmur îndepărtat, care par să vină din pereți sau din adâncul pivnițelor.
Un ghid local, care a petrecut ani în preajma cetății, povestește despre o noapte în care a simțit o prezență apăsătoare în timp ce închidea porțile. „Era ca și cum cineva mă privea din spate, dar când m-am întors, nu era nimeni. Apoi am auzit un oftat, clar, ca al unei femei care plânge. Am fugit și n-am mai intrat singur noaptea acolo,” a mărturisit el. Alți vizitatori au raportat senzații de frig brusc în anumite zone ale cetății, chiar și în zilele călduroase de vară, în special în apropierea intrării în tunelurile subterane, astăzi în mare parte închise publicului.
Un incident notabil a avut loc în anii ’90, când un grup de tineri a organizat o expediție nocturnă în cetate, atrași de legende. Echipați cu lanterne și camere foto, au explorat ruinele, dar au fost nevoiți să plece în grabă când aparatura lor a început să funcționeze defectuos, iar unul dintre ei a susținut că a văzut o siluetă feminină, translucidă, stând nemișcată la capătul unui coridor. Fotografiile făcute în acea noapte au arătat doar pete neclare, dar povestea lor a alimentat și mai mult aura misterioasă a locului.
Tunelurile și secretele lor
Tunelurile subterane ale cetății sunt considerate epicentrul activității paranormale. Legenda spune că acestea se întind pe kilometri, conectând Ardudul de alte fortificații din regiune. În trecut, ele serveau drept căi de scăpare sau pentru transportul proviziilor în timpul ce era atacat. Astăzi, multe dintre ele sunt prăbușite sau sigilate, dar cei care au avut acces în porțiunile încă intacte descriu o atmosferă apăsătoare, ca și cum aerul însuși ar fi încărcat de o energie nevăzută.
Unii cercetători ai paranormalului speculează că tunelurile ar putea acționa ca un fel de „conductă” pentru energii spirituale, amplificând prezența entităților. În 2010, o echipă de amatori de fenomene supranaturale a efectuat o investigație în cetate, folosind detectoare de câmp electromagnetic și înregistratoare audio. Deși nu au capturat imagini clare, au înregistrat sunete ciudate – gemete slabe și ceea ce părea a fi un murmur feminin, imposibil de atribuit vreunei surse fizice.
Ce atrage spiritele la Ardud?
Ce face Cetatea Ardud un loc atât de propice pentru astfel de povești? Istoricii sugerează că tragedia și violența care au marcat trecutul fortăreței – de la trădări și execuții la bătălii sângeroase – ar putea fi un factor. În plan esoteric, se crede că locurile cu o încărcătură emoțională intensă, cum ar fi Ardudul, devin „puncte de ancorare” pentru spirite care nu și-au găsit liniștea. Elena, sau oricare ar fi entitatea care bântuie cetatea, pare prinsă într-un ciclu de regrete și dorințe nerostite.
Pe de altă parte, scepticii argumentează că aceste povești sunt doar folclor local, amplificat de imaginația vizitatorilor și de atmosfera sumbră a ruinelor. Umbrele pot fi explicate prin jocuri de lumină, șoaptele prin curenții de aer din tuneluri, iar senzațiile de frig prin condițiile naturale ale pivnițelor. Totuși, chiar și cei mai raționali admit că există ceva aparte la Ardud – o energie care te face să privești peste umăr.
Ardudul astăzi
Astăzi, Cetatea Ardud este o atracție turistică, restaurată parțial, dar păstrând farmecul său misterios. Vizitatorii vin să admire arhitectura medievală, să asculte poveștile ghizilor și, uneori, să spere că vor întâlni ceva dincolo de obișnuit. Evenimente culturale, precum festivaluri medievale, au loc în curtea cetății, dar nopțile rămân domeniul legendelor.
Pentru cei fascinați de paranormal, Ardudul este un loc care merită explorat, dar cu respect față de istoria și spiritele care, poate, încă îl locuiesc. Fie că este vorba de sufletul Elenei sau de altceva, cetatea continuă să fie un loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc, iar granița dintre real și supranatural devine tulburător de subțire. Dacă te aventurezi acolo, ia cu tine o lanternă bună – și poate o rugăciune, pentru orice eventualitate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Bătaie în plină zi la Independența! O elevă a fost agresată după ce a coborât din microbuzul școlar
Scene șocante au avut loc în satul Potcoava, comuna Independența, județul Călărași. O minoră ar fi fost agresată fizic de o femeie, chiar în fața mai multor oameni, imediat după ce a coborât din microbuzul școlar.
Fata, identificată de martori ca fiind V.B., a fost lovită de Mihaela A., femeie din localitate, după un schimb de replici aprinse. Martorii spun că între cele două ar fi izbucnit un conflict verbal, iar în doar câteva secunde s-a ajuns la bătaie. Scena s-a petrecut pe strada Modelu și a fost văzută de mai mulți localnici. O parte dintre ei ar fi surprins momentul pe camerele de telefon, iar imaginile circulă deja pe rețelele de socializare.
Deși până acum nu a fost depusă nicio plângere oficială, oamenii din comună cer intervenția imediată a poliției și a Protecției Copilului. Familia fetei spune că nu va lăsa incidentul nepedepsit.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Călărași anunță peste 80 de posturi vacante disponibile în această săptămână. Oferta include locuri de muncă pentru persoane cu diverse niveluri de studii, în municipiul Călărași și în localitățile învecinate.
Cele mai multe posturi se regăsesc în domeniul confecțiilor textile, construcțiilor și serviciilor.
Printre angajatorii care recrutează se află:
- MARTCONF SRL – 3 posturi de calcătoreasă, valabile până la 19 decembrie 2025
- GENERALI ROMÂNIA – 4 posturi pentru agenți și consultanți în asigurări
- ROLAV CONSULTING SRL – 7 posturi pentru operatori prelucrare mase plastice și 2 pentru maiștri electromecanici
- SIGMA HOUSE CONSTRUCT SRL – 6 posturi pentru muncitori necalificați, 4 pentru zidari, 4 pentru zugravi și 2 pentru fierari betoniști, cu salarii între 4600 și 5000 lei
- CENTRAL FITNESS SRL – 2 posturi de antrenor de fitness și 1 pentru agent servicii clienți
- ROMPLY MEROPS SA – 2 posturi pentru lăcătuși mecanici și 1 pentru șef de formație schimb
- YOBI MANUFACTURING – 4 posturi pentru cartonagiști, în Budești
- AIDA TRADE SRL – 2 posturi pentru șoferi profesioniști
- SERCAD COM SRL – 2 posturi pentru coafor și 1 pentru antrenor de fitness
Locurile de muncă oferite sunt disponibile în orașele Călărași, Modelu, Dragalina, Budești și Slobozia, cu contracte pe perioadă nedeterminată sau determinată, în funcție de firmă.
Persoanele interesate pot obține detalii suplimentare despre ofertă, mediere și consiliere profesională la sediul AJOFM Călărași, situat pe Strada 13 Decembrie nr. 12, sau la telefonul 0242 318 376.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În peisajul literaturii Holocaustului, dominat de voci monumentale precum Primo Levi sau Elie Wiesel, apare târziu, dar cu o forță devastatoare, mărturia lui József Debreczeni – un jurnalist și poet maghiar care a supraviețuit iadului nazist nu prin minuni, ci prin observație acută și o rezistență interioară de fier. Publicată inițial în 1950 în Iugoslavia comunistă sub titlul Hideg Krematórium, cartea sa a fost redescoperită și tradusă recent în română de Péter Demény (Editura Trei, 2024), după ce a cucerit deja 15 limbi și un loc meritat printre capodoperele genului. „Crematoriul înghețat” nu este doar o relatare a ororilor din lagărele de concentrare; este un rechizitoriu nemilos la adresa nazismului, scris cu precizia unui reporter care refuză să se lase înghițit de haos, ci îl disecă gradual cu o claritate cinematografică.
Debreczeni, deportat în mai 1944 din Serbia ocupată de Ungaria – unde supraviețuise deja trei ani în batalioane de muncă forțată – ajunge în „Țara Auschwitz”, acel imperiu al morții care cuprindea nu doar lagărul principal, ci o rețea vastă de sublagăre. Norocos să nu fie trimis direct în camerele de gazare, el este aruncat în vagoane de vite, alături de mii de evrei maghiari, într-o călătorie sufocantă unde aerul devine un lux letal. Destinația finală: Dörnhau, un sublagăr al lui Gross-Rosen, supranumit „crematoriul înghețat” – o fabrică abandonată transformată în „spital” unde prizonierii prea slăbiți pentru muncă sclavă erau lăsați să moară de foame, frig și boli, fără a deranja „eficiența” industrială germană. Aici, în acest loc unde „legile gravitației morale” se inversează – răul devine bine, noaptea zi –, Debreczeni lucrează la săpături epuizante pentru companii naziste, luptând zilnic cu foametea, păduchii (vehiculul deliberat al tifosului) și ierarhia brutală a kapo-ilor, acea „aristocrație a lagărului” care trăda propriii semenii pentru o firimitură de putere.
Ce face cartea unică nu este doar groaza descrisă – de la apelurile nominale interminabile, unde cadavrele sunt „raportate” cu un umor macabru involuntar („Raportați dacă sunteți morți!”), la execuții sumare justificate cu un cinism kitsch („Chiar și cel mai bun evreu trebuie să cropească”) –, ci modul în care Debreczeni le fixează în cuvinte. Stilul său, lipsit de sentimentalism lacrimogen, este cel al unui etnograf al infernului: detaliile triumfă asupra abstracțiunii, umanizând ce nazismul voia să dezumanizeze. Văzută prin ochii unui intelectual, suferința devine panoramic: personală (visul de răzbunare, obsesia pentru o țigară furată), comunitară (lupta pentru un polonic de supă diluată) și obiectivă (analiza cum Germania „cultă” a coborât în barbarie). Ca un diamant literar, după cum o numește The Times, cartea meditează subtil asupra limbajului în fața ororii: „Horrorul este întotdeauna kitsch, chiar când e real”, notează autorul după o execuție arbitrară, amintind că descrierea nu e suficientă; doar înțelegerea morală poate salva memoria.
Criticii internaționali au salutat-o unanim ca pe o contribuție esențială: The New York Times o laudă pentru „descrierea panoramică a iadului”, The Telegraph pentru „claritatea cinematografică face detaliile să învingă dezumanizarea în masă”, iar The Guardian pentru echilibrul între crimă epică și minuțiozitatea zilnică a degradării. Pe Goodreads, cititorii o notează cu 4.3/5, subliniind impactul ei șocant, dar și duritatea lecturii – nu din plictiseală, ci din tragicitate pură. Unele recenzii americane (cum ar fi cea din Kirkus Reviews) subliniază tonul intelectual, cu replici ironice la sadismul SS-ist, în timp ce altele (Washington Post) o văd ca pe un document vital care șochează și luminează, amintind că trecutul poate deveni prolog.
„Crematoriul înghețat” nu oferă speranță ieftină sau lecții morale facile; ea te obligă să privești în abis, să recunoști că supraviețuirea lui Debreczeni – eliberat în mai 1945 de Armata Roșie – a fost un act de rezistență prin scriitură. După război, autorul s-a refugiat la Belgrad, unde a continuat să scrie poezie și romane, dar această mărturie rămâne moștenirea sa supremă. Recomandată oricui dorește să înțeleagă nu doar ce s-a întâmplat la Auschwitz, ci cum s-a simțit – o carte de 5 stele, esențială, dar sfâșietoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Bătaie în plină zi la Independența! O elevă a fost agresată după ce a coborât din microbuzul școlar
Lucrările la noua sală de sport din comuna Borcea continuă conform planului
Accident grav la Roma: Prăbușire parțială a turnului medieval Torre dei Conti – Doi români răniți, unul prins sub dărâmături
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
