Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 5°C | Anul XI Nr. 547

Știri

Misterele paranormale ale Cetății Ardud

Published

on

În inima județului Satu Mare, acolo unde dealurile se pierd în orizont și vânturile șoptesc povești uitate, se ridică Cetatea Ardud, o fortăreață medievală ale cărei ziduri ascund nu doar urmele istoriei, ci și ecouri ale unor fenomene care scapă explicațiilor raționale. Construită în secolul al XV-lea, cetatea a fost martora intrigilor nobiliare, a bătăliilor crâncene și a dramelor personale care par să fi lăsat urme nevăzute, dar simțite, în aerul său. Localnicii vorbesc cu o reverență amestecată cu teamă despre spirite neliniștite care bântuie pivnițele și turnurile, iar poveștile lor au transformat Ardudul într-un magnet pentru iubitorii de paranormal.

Legenda Elenei, Sufletul Pierdut al Cetății

Cea mai cunoscută poveste care învăluie cetatea este cea a Elenei, o tânără nobilă din secolul al XVII-lea, fiica unui căpitan al garnizoanei Ardud. Conform legendei, Elena era o femeie de o frumusețe răpitoare, cu ochii de un căprui cald și o fire blândă, dar naivă. Într-o perioadă de tensiuni între nobilimea maghiară și forțele imperiale habsburgice, un tânăr ofițer străin, trimis sub pretextul negocierilor, a sosit la cetate. Era fermecător, cu un zâmbet care ascundea intenții obscure, și a cucerit rapid inima Elenei.

Dragostea lor s-a țesut în secret, în umbra coridoarelor de piatră și în grădinile ascunse ale cetății. Elena, orbită de pasiune, i-a dezvăluit iubitului său detalii despre tunelurile subterane și punctele slabe ale fortăreței, crezând că el plănuia să fugă împreună cu ea. Însă adevărul a ieșit la iveală când străinul a dispărut, iar cetatea a fost atacată în miez de noapte, trădată chiar de informațiile oferite de Elena. În haosul bătăliei, tatăl ei, mânios și îndurerat, a condamnat-o pe tânără la închisoare în temnițele umede ale cetății. Se spune că Elena și-a petrecut ultimele zile plângând și implorând iertare, dar blestemul trădării a legat-o pentru eternitate de zidurile care o închiseseră.

Fenomene inexplicabile

De-a lungul timpului, cei care au vizitat sau lucrat în preajma cetății au raportat experiențe care sfidează logica. Turiștii povestesc despre umbre care par să alunece pe ziduri, chiar și în absența unei surse de lumină. În serile târzii, când ceața coboară peste Ardud, unii jură că aud pași ușori pe podelele de piatră ale turnului principal, ca și cum cineva ar păși cu grijă, dar nimeni nu e acolo. Șoaptele sunt un alt fenomen recurent – fraze nedeslușite, ca un murmur îndepărtat, care par să vină din pereți sau din adâncul pivnițelor.

Advertisement

Un ghid local, care a petrecut ani în preajma cetății, povestește despre o noapte în care a simțit o prezență apăsătoare în timp ce închidea porțile. „Era ca și cum cineva mă privea din spate, dar când m-am întors, nu era nimeni. Apoi am auzit un oftat, clar, ca al unei femei care plânge. Am fugit și n-am mai intrat singur noaptea acolo,” a mărturisit el. Alți vizitatori au raportat senzații de frig brusc în anumite zone ale cetății, chiar și în zilele călduroase de vară, în special în apropierea intrării în tunelurile subterane, astăzi în mare parte închise publicului.

Un incident notabil a avut loc în anii ’90, când un grup de tineri a organizat o expediție nocturnă în cetate, atrași de legende. Echipați cu lanterne și camere foto, au explorat ruinele, dar au fost nevoiți să plece în grabă când aparatura lor a început să funcționeze defectuos, iar unul dintre ei a susținut că a văzut o siluetă feminină, translucidă, stând nemișcată la capătul unui coridor. Fotografiile făcute în acea noapte au arătat doar pete neclare, dar povestea lor a alimentat și mai mult aura misterioasă a locului.

Tunelurile și secretele lor

Tunelurile subterane ale cetății sunt considerate epicentrul activității paranormale. Legenda spune că acestea se întind pe kilometri, conectând Ardudul de alte fortificații din regiune. În trecut, ele serveau drept căi de scăpare sau pentru transportul proviziilor în timpul ce era atacat. Astăzi, multe dintre ele sunt prăbușite sau sigilate, dar cei care au avut acces în porțiunile încă intacte descriu o atmosferă apăsătoare, ca și cum aerul însuși ar fi încărcat de o energie nevăzută.

Unii cercetători ai paranormalului speculează că tunelurile ar putea acționa ca un fel de „conductă” pentru energii spirituale, amplificând prezența entităților. În 2010, o echipă de amatori de fenomene supranaturale a efectuat o investigație în cetate, folosind detectoare de câmp electromagnetic și înregistratoare audio. Deși nu au capturat imagini clare, au înregistrat sunete ciudate – gemete slabe și ceea ce părea a fi un murmur feminin, imposibil de atribuit vreunei surse fizice.

Ce atrage spiritele la Ardud?

Ce face Cetatea Ardud un loc atât de propice pentru astfel de povești? Istoricii sugerează că tragedia și violența care au marcat trecutul fortăreței – de la trădări și execuții la bătălii sângeroase – ar putea fi un factor. În plan esoteric, se crede că locurile cu o încărcătură emoțională intensă, cum ar fi Ardudul, devin „puncte de ancorare” pentru spirite care nu și-au găsit liniștea. Elena, sau oricare ar fi entitatea care bântuie cetatea, pare prinsă într-un ciclu de regrete și dorințe nerostite.

Advertisement

Pe de altă parte, scepticii argumentează că aceste povești sunt doar folclor local, amplificat de imaginația vizitatorilor și de atmosfera sumbră a ruinelor. Umbrele pot fi explicate prin jocuri de lumină, șoaptele prin curenții de aer din tuneluri, iar senzațiile de frig prin condițiile naturale ale pivnițelor. Totuși, chiar și cei mai raționali admit că există ceva aparte la Ardud – o energie care te face să privești peste umăr.

Ardudul astăzi

Astăzi, Cetatea Ardud este o atracție turistică, restaurată parțial, dar păstrând farmecul său misterios. Vizitatorii vin să admire arhitectura medievală, să asculte poveștile ghizilor și, uneori, să spere că vor întâlni ceva dincolo de obișnuit. Evenimente culturale, precum festivaluri medievale, au loc în curtea cetății, dar nopțile rămân domeniul legendelor.

Pentru cei fascinați de paranormal, Ardudul este un loc care merită explorat, dar cu respect față de istoria și spiritele care, poate, încă îl locuiesc. Fie că este vorba de sufletul Elenei sau de altceva, cetatea continuă să fie un loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc, iar granița dintre real și supranatural devine tulburător de subțire. Dacă te aventurezi acolo, ia cu tine o lanternă bună – și poate o rugăciune, pentru orice eventualitate.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement

Știri

Yuhina brunneiceps – bijuteria ascunsă a munților Taiwan

Published

on

Pasăre mică, foarte activă, endemică exclusiv Taiwanului. Are un moț castaniu-închis, lung și ridicat, care o face imediat recognoscibilă. Obrajii sunt intens roșcați-ruginii, contrastând frumos cu gâtul și pieptul alb-gălbui. Spatele, aripile și coada sunt cenușiu-maronii, cu o nuanță caldă, discretă.

Trăiește doar în pădurile montane umede și dese, între 1000 și 2500 m altitudine, mai ales în zonele centrale și estice ale insulei. Se mișcă aproape întotdeauna în grupuri mici sau medii, foarte zgomotoase și agitate. Caută insecte, larve, muguri și nectar printre frunze și flori, deseori atârnând cu capul în jos sau sărind rapid din ramură în ramură.

Vocea este clară, ascuțită, insistentă – un țârâit repetat și un fel de „tsii-tsii-tsii” rapid care răsună des prin canion. Se aude de obicei înainte să o vezi. Cuibărește în tufe dese sau copaci joși, cuibul fiind un mic coșuleț compact din fibre vegetale și mușchi.

Una dintre cele mai simpatice și ușor de observat endemice montane din Taiwan, mai ales primăvara și vara târziu.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Cine conduce de azi Poliția Călărași. Numirea oficială a lui Ionel Mătăsaru

Published

on

Schimbare la vârful Inspectoratului de Poliție Județean Călărași. Comisarul-șef Ionel Mătăsaru a fost numit oficial la conducerea IPJ Călărași, potrivit informațiilor confirmate de instituție.

Ionel Mătăsaru vine la Călărași din Poliția Capitalei, unde a ocupat funcția de șef al Secției 18 Poliție București. Înainte de această poziție, a fost adjunct al șefului Secției 7 Poliție – Sector 2, acumulând experiență de conducere într-una dintre cele mai aglomerate structuri din țară.

Parcursul său profesional include și o etapă în teritoriu. În 2022, comisarul-șef Mătăsaru a ocupat funcția de șef al Biroului de Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului Câmpulung, post care a fost ulterior scos la concurs de IPJ Argeș, după plecarea sa din funcție, fapt consemnat în presa locală de la acea vreme.

Numirea sa la conducerea IPJ Călărași vine într-un moment în care inspectoratul se află într-o etapă de reorganizare managerială, iar așteptările sunt ridicate în ceea ce privește combaterea infracționalității și relația Poliției cu comunitatea.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Deputatul AUR de Călărași, Dragoș Coman, critică sancțiunile aplicate după manifestațiile de Ziua Unirii: „Libertatea de exprimare nu trebuie penalizată”

Published

on

Deputatul AUR de Călărași, Dragoș Coman, a reacționat public, printr-o postare pe rețelele sociale, față de amenzile și sesizările penale aplicate unor participanți la manifestațiile organizate de Ziua Unirii Principatelor Române, la Iași și Focșani. Parlamentarul ridică semne de întrebare cu privire la modul în care autoritățile gestionează exprimarea nemulțumirilor civice și avertizează asupra riscului de a limita drepturi fundamentale.

În mesajul său, Dragoș Coman susține că dreptul la liberă exprimare și la protest pașnic reprezintă „o piatră de temelie a democrației” și trebuie protejat, chiar și atunci când opiniile exprimate sunt critice la adresa liderilor politici sau a instituțiilor statului. Potrivit deputatului, critica sau exprimarea nemulțumirii nu pot fi asimilate automat unor acte de violență.

Deputatul AUR atrage atenția că sancțiunile aplicate pentru huiduieli sau proteste pot avea efecte contrare, descurajând participarea publică și alimentând polarizarea socială. „În loc să ne unim, devenim din ce în ce mai divizați”, transmite acesta, subliniind că dialogul și respectul reciproc sunt esențiale pentru coeziunea socială.

În finalul postării, Dragoș Coman face apel la respectarea opiniilor diferite și la construirea schimbărilor prin dialog, nu prin constrângere sau forță, considerând că doar astfel pot fi obținute rezultate durabile în societate.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading