Mânăstirea Chiajna – aură de mister și legende paranormale

Mânăstirea Chiajna, situată la marginea Bucureștiului, în cartierul Giulești-Sârbi, este cunoscută nu doar pentru ruinele sale impresionante, ci și pentru aura de mister și legendele paranormale care o înconjoară. Construită în secolul al XVIII-lea, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti și finalizată sub Nicolae Mavrogheni, mănăstirea nu a fost niciodată sfințită, ceea ce a alimentat ideea unui blestem. Se spune că turcii au bombardat-o, confundând-o cu o cetate, iar ulterior a fost abandonată în timpul unei epidemii de ciumă, posibil cea din 1792, când mitropolitul Cosma Popescu ar fi murit acolo.

Printre fenomenele paranormale asociate locului, cea mai răspândită legendă este cea a clopotului. Localnicii povestesc că acesta ar fi fost aruncat în Dâmbovița sau îngropat de săteni de frica otomanilor, iar în nopțile cu lună plină se aud încă bătăile sale fantomatice. Alte relatări vorbesc despre umbre stranii văzute mișcându-se printre ruine, sunete inexplicabile și o atmosferă apăsătoare, amplificată de ciorile care planează constant deasupra și de apropierea a două cimitire vechi. Unele povești menționează chiar ritualuri sataniste desfășurate acolo, cu urme de focuri găsite dimineața.

Deși multe dintre aceste istorisiri sunt considerate mituri urbane, amplificate de aspectul dezolant al locului – cu gunoaie, câini vagabonzi și trenuri care trec la câțiva metri –, ele persistă în imaginația colectivă. Un scurt-metraj din 2008, „București, 13”, a întărit misterul, pretinzând că doi studenți au dispărut în 1995 după ce au explorat mănăstirea, deși s-a dovedit a fi ficțiune. Realitatea istorică și degradarea fizică a construcției (accentuată de cutremurul din 1977 și zborurile joase ale avioanelor) se împletesc astfel cu folclorul, făcând din Mânăstirea Chiajna un simbol al paranormalului bucureștean.