Fapt Divers
Conacul Bellu din Urlați – un monument istoric învăluit în mister
Conacul Bellu din Urlați, județul Prahova, este un monument arhitectonic de o frumusețe aparte, cunoscut nu doar pentru valoarea sa istorică și culturală, ci și pentru legendele cu tentă paranormală care îl înconjoară. Deși astăzi funcționează ca muzeu, fostul conac al familiei Bellu poartă o poveste fascinantă, marcată de mister și fenomene inexplicabile, care au atras atenția iubitorilor de paranormal.
Context Istoric
Construit la mijlocul secolului al XIX-lea în stil arhitectonic românesc tradițional, Conacul Bellu a fost reședința familiei baronului Alexandru Bellu, o familie nobiliară influentă cu origini macedonene. Complexul, donat Academiei Române în 1926, a devenit ulterior muzeu, păstrând obiecte de artă, mobilier de epocă și alte artefacte valoroase. Însă, dincolo de patrimoniul cultural, conacul este asociat cu o legendă sumbră legată de Odette Ruffier, soția lui George Bellu, unul dintre ultimii descendenți ai familiei.
Legenda lui Odette
Povestea spune că Odette, o franțuzoaică frumoasă, a avut o viață dificilă alături de soțul ei, George Bellu, marcată de infidelitățile acestuia și de sărăcia care a urmat pierderii averii familiei. Se spune că, la vârsta de 92 de ani, Odette și-ar fi pus capăt zilelor otrăvindu-se, neputând suporta umilința și greutățile. După moartea sa, în 1980, localnicii au început să raporteze fenomene stranii în jurul conacului. Legenda susține că spiritul lui Odette nu și-a găsit pacea și continuă să bântuie clădirea.
Fenomene Paranormale
De-a lungul timpului, mai multe relatări au alimentat aură misterioasă a conacului:
Zgomote inexplicabile: Vizitatori și localnici au povestit despre scârțâituri, pași și bocănituri venind din podul conacului, mai ales noaptea. Unii atribuie aceste sunete veverițelor sau structurii vechi a clădirii, dar alții sunt convinși că este vorba despre prezența lui Odette.
Răcoare sinistră: În apropierea fostei catacombe care ducea spre via familiei Bellu, se simte o senzație de frig neobișnuit, chiar și în zilele călduroase, asociată de mulți cu o prezență supranaturală.
Apariții și senzații: Deși mai rare, există mărturii despre umbre sau siluete văzute în conac, precum și sentimente de neliniște resimțite de vizitatori.
Realitate sau Ficțiune?
Părerile sunt împărțite. Scepticii consideră că zgomotele și alte fenomene au explicații logice – vechimea construcției, animalele din pod sau chiar sugestia indusă de legenda lui Odette. Pe de altă parte, cei fascinați de paranormal văd în aceste relatări dovada că sufletul nefericit al lui Odette încă bântuie conacul, incapabil să își găsească odihna.
Concluzie
Conacul Bellu rămâne un loc încărcat de istorie și mister, unde frumusețea arhitecturală se împletește cu povești care stârnesc imaginația. Fie că e vorba de o legendă creată pentru a adăuga un plus de farmec locului, fie că există un sâmbure de adevăr, fenomenele raportate continuă să atragă curioși și pasionați de supranatural. Astăzi, ca muzeu, conacul este o destinație perfectă pentru cei care vor să exploreze atât cultura, cât și umbrele trecutului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
31 oct. – 6 nov. 2025 vine cu Lună Plină în Taur (31 oct.), Mercur în Scorpion și Venus în Săgetător – energie de claritate financiară, transformări relaționale și expansiune romantică.
Berbec (21 mar. – 19 apr.)
Tranzitul Lunii Pline în Taur activează sectorul financiar, aducând claritate în investiții. Marte, guvernatorul tău, în aspect armonios cu Jupiter, impulsionează acțiuni curajoase la muncă. Evită impulsurile în relații; weekendul favorizează reconcilieri.
Taur (20 apr. – 20 mai)
Lună Plină în zodia ta iluminează identitatea personală – moment de eliberare emoțională. Venus în Săgetător stimulează aventuri romantice. Stabilitate financiară prin negocieri; sănătatea cere odihnă joi-vineri.
Gemeni (21 mai – 20 iun.)
Mercur în Scorpion aprofundează gândirea, ideal pentru cercetări. Lună Plină în Taur revelează secrete din subconștient. Comunicare intensă la job; evită gossip-ul. Weekend relaxant cu prieteni.
Rac (21 iun. – 22 iul.)
Lună Plină în Taur energizează sectorul social – invitații și conexiuni noi. Venus în Săgetător aduce armonie în cuplu. Intuiție puternică marți; focus pe proiecte creative.
Leu (23 iul. – 22 aug.)
Aspecte solare cu Pluto transformă cariera – promovări posibile. Lună Plină în Taur stabilizează acasă. Creativitate explozivă; gestionează ego-ul în discuții de grup.
Fecioară (23 aug. – 22 sep.)
Mercur în Scorpion favorizează studii și călătorii scurte. Lună Plină în Taur aduce echilibru în filozofie de viață. Detalii financiare rezolvate joi; relații armonioase.
Balanță (23 sep. – 22 oct.)
Venus în Săgetător, guvernatoarea ta, expansionează dragostea și parteneriate. Lună Plină în Taur cere atenție la datorii comune. Negocieri reușite; echilibru emoțional weekend.
Scorpion (23 oct. – 21 nov.)
Mercur în zodia ta intensifică intuiția și comunicare profundă. Lună Plină în Taur transformă relațiile – clarificări esențiale. Putere personală maximă; evită controlul.
Săgetător (22 nov. – 21 dec.)
Venus în zodia ta atrage oportunități romantice și financiare. Lună Plină în Taur revelează rutine sănătoase. Aventuri la muncă; optimism joi-sâmbătă.
Capricorn (22 dec. – 19 ian.)
Lună Plină în Taur energizează creativitatea și copii. Saturn stabilizează cariera. Progrese lente dar sigure; relații profunde weekend.
Vărsător (20 ian. – 18 feb.)
Lună Plină în Taur iluminează acasă și familie – mutări sau renovări. Uranus retrograd aduce inovații. Idei geniale marți; socializare intensă.
Pești (19 feb. – 20 mar.)
Mercur în Scorpion aprofundează vise și spiritualitate. Lună Plină în Taur favorizează comunicare. Inspirație artistică; evită iluzii în finanțe.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În inima Scoției, ascuns sub apele întunecate și reci ale Loch Ness-ului, se țese una dintre cele mai persistente mistere ale lumii: legenda monstrului cunoscut sub numele de Nessie. Acest lac lung de aproximativ 37 de kilometri, cu adâncimi ce depășesc 230 de metri, a fost martorul unor relatări care datează din secolul al VI-lea. Prima mențiune documentată vine din biografia Sfântului Columba, scrisă în jurul anului 565 d.Hr. de către Adomnán. Potrivit textului, sfântul irlandez, în timp ce călătorea prin regiune, a întâlnit un “animal acvatic” care atacase un localnic. Columba a poruncit fiarei să se retragă, iar aceasta a ascultat, salvând viața omului. Deși descrierea este vagă – un “monstru al apei” – aceasta a plantat sămânța unei legende care avea să supraviețuiască mileniilor.
Secole mai târziu, în epoca modernă, Nessie a explodat în conștiința publică. Totul a început pe 2 mai 1933, când ziarul local Inverness Courier a publicat un articol despre o observație făcută de Alex Campbell, un reporter și păstrător de ape. El a descris o creatură masivă, cu un corp lung și gât alungit, care a ieșit la suprafață în timp ce el și soția sa, domnul și doamna John Mackay, conduceau de-a lungul lacului. Articolul, intitulat “Strange Spectacle in Loch Ness”, a atras atenția națională. Curând, au urmat alte mărturii: în decembrie 1933, Daily Mail a trimis un vânător de vânat mare, Marmaduke Wetherell, să investigheze. El a descoperit “urme” pe mal, care s-au dovedit a fi o farsă – amprente făcute cu o umbrelă de hipopotam uscată. Totuși, cea mai iconică dovadă a venit pe 12 aprilie 1934: fotografia “chirurgului” făcută de ginecologul londonez Robert Kenneth Wilson. Imaginea alb-negru arată un gât lung și o cap mic emergând din apă, asemănător unui plesiozaur preistoric. Publicată în Daily Mail, a devenit simbolul legendei, deși în 1994 s-a dezvăluit că era o farsă elaborată cu un submarin de jucărie și un cap sculptat.
Anii ’60 și ’70 au marcat apogeul investigațiilor științifice. În 1960, inginerul aeronautic Tim Dinsdale a filmat o secvență cu un obiect mare mișcându-se rapid pe lac, analizată de RAF ca fiind posibil un “organism viu”. Expediții majore au urmat: în 1972, Academia de Științe Aplicate din Boston a folosit sonar subacvatic, detectând obiecte mari în mișcare. În 1987, Operațiunea Deepscan, condusă de Adrian Shine, a implicat 24 de bărci cu sonar, captând ecouri de la entități de până la 6 metri lungime. Proiectul Loch Ness, inițiat de Shine în 1973 și continuat până azi, a colectat mii de observații, dar concluzia principală este că multe sunt explicate prin valuri, bușteni plutitori, foci sau sturioni mari – pești care pot atinge 3-4 metri și au un aspect preistoric.
Totuși, legenda persistă. Peste 1.000 de mărturii oficiale au fost înregistrate de-a lungul anilor, multe de la turiști și localnici de încredere. În 2003, o echipă BBC a scanat întreg lacul cu sonar avansat și nu a găsit dovezi de reptile mari, sugerând că orice “monstru” ar fi prea mic sau prea rar pentru a fi detectat constant. Teorii alternative includ supraviețuitori plesiozauri prinși în lac după ultima eră glaciară, iluzii optice cauzate de reflexii sau chiar experimente militare secrete. Turismul a explodat: Loch Ness atrage peste un milion de vizitatori anual, generând milioane de lire pentru economie.
Nessie nu este doar un mit; este o fuziune de folclor celtic, erori de percepție și dorința umană de mister. Deși știința nu a confirmat existența unui monstru, adâncurile lacului păstrează secrete – și poate, undeva în ceață, umbra lui Nessie încă pâlpâie, așteptând următorul observator.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În adâncurile pădurilor montane din nordul Anzilor, între 2.300 și 3.500 de metri altitudine, trăiește o pasăre greu de zărit, dar imposibil de uitat: Ocellated Tapaculo (Acropternis orthonyx). Membru al familiei Rhinocryptidae, această specie se distinge printr-un aspect spectaculos și un comportament discret, fiind o prezență rară în peisajul ornitologic sud-american.
Cu o lungime de aproximativ 21–22 cm și o greutate între 80 și 100 de grame, Ocellated Tapaculo este o pasăre robustă, cu corp compact și coadă scurtă. Penajul său este predominant negru, presărat cu pete albe rotunde, dispuse neregulat, ce creează un contrast vizual izbitor. Aceste semne albe, asemănătoare unor mici cercuri luminoase, dau impresia unui desen natural menit să atragă atenția sau să confere un camuflaj sofisticat. Fața și partea inferioară a spatelui sunt colorate într-un roșcat intens, oferind un contrast puternic cu restul corpului și accentuând aspectul său neobișnuit.
Această pasăre este cunoscută pentru ghearele sale posterioare lungi și ascuțite, folosite pentru a răscoli solul în căutarea insectelor, larvelor și altor nevertebrate. Hrănirea are loc aproape exclusiv la nivelul solului, în zone cu vegetație deasă, în special în desișuri de bambus și subarboret umed. Deși este o specie terestră, mobilitatea sa este remarcabilă, reușind să se strecoare cu agilitate printre rădăcini și frunziș.
Comportamentul său este dominat de prudență și izolare. Rareori este observat fără eforturi susținute, fiind mai des auzit decât văzut. Cântecul său este un fluierat descendent, puternic și penetrant, ce străbate liniștea pădurii montane. Acest semnal sonor este adesea singura dovadă a prezenței sale într-un teritoriu.
Deși este considerat o specie cu risc scăzut de dispariție, Ocellated Tapaculo rămâne vulnerabil la modificările habitatului, în special la defrișările din zonele montane. Conservarea pădurilor umede andine este esențială pentru menținerea populațiilor acestei păsări misterioase.
În ciuda discreției sale, Acropternis orthonyx fascinează prin contrastul dintre apariția sa izbitoare și comportamentul său ascuns. Este o emblemă a biodiversității andine, un simbol al echilibrului fragil dintre frumusețea naturală și nevoia de protecție.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Toamna bucuriei la Căminul „Sf. Antim Ivireanul” din Călărași
Recomandare de carte -„Crematoriul înghețat: Mărturie de la Auschwitz” – de Jozsef Debreczeni
Sprâncene albe în dansul pădurii: Povestea Robin-ului Australian
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
