La zi
Călărași: Prima zi la școală cu amenințări și țipete | Povestea lui Alex, un profesor dezamăgit de sistemul de învățământ
Amenințări, țipete și reproșuri. Așa și-a început Alex anul școlar la catedra Școlii din comuna Nana. A fost dirigile clasei a VI-a până anul acesta. A venit aici să predea celor mici, însă a rămas cu un gust amar.
Marcat de dezamăgire și frustrare, Alex a ales să părăsească Școala Nana și, în același timp, sistemul preuniversitar de stat. Pare o poveste de curaj și devotament care ne amintește că educația este o muncă de iubire și sacrificiu.
Alex Brincoveanu-Șagă a fost diriginte clasei a VI-a B din Școala Nana până anul acesta. Pe o rețea de socializare, el a împărtășit gândurile și sentimentele sale sincere cu privire la experiența sa din școală. A muncit cu pasiune și dedicație pentru a oferi elevilor săi o educație mai bună, încercând să schimbe tiparele și să le inspire. Cu toate acestea, s-a lovit de un sistem care părea că nu apreciază eforturile sale.
“(…) Încă din prima zi, am fost întâmpinat de conducere cu țipete, amenințări și reproșuri. Acest lucru s-a perpetuat un an de zile. Încetul cu încetul, simțeam cum colegilor le era teamă să-mi vorbească, știind că dacă vor face asta, vor fi apostrofați. Nu m-am ferit să vorbesc și am încercat să rezolv unele probleme ale școlii. Un an întreg, la toate ședințele consiliului profesoral, conducerea nu a reușit să ne ofere propria-i viziune referitoare la dezvoltarea școlii. De fiecare dată, părea că asistam la o improvizație în care eu sau domnul de matematică eram arătați cu degetul. Noi făceam totul greșit și nu respectam „directivele”. Cu toate acestea, copiii ne respectau orele și se implicau în activitățile de la clasă,” se arată într-o postare pe care Alex a făcut-o pe o rețea de socializare.
Profesorul a împărtășit cum, încă de la începutul anului școlar, a fost întâmpinat de conducerea școlii cu țipete, amenințări și reproșuri. Această situație a persistat pe tot parcursul anului, creând o atmosferă tensionată în cadrul instituției de învățământ. Colegii săi s-au simțit intimidați și au devenit reticenți în a-i vorbi, de teama consecințelor.
“Teoria conducerii era următoarea: profesorii sunt șefii, iar copiii/ părinții trebuie să facă ce le spunem noi. O prostie, din punctul meu de vedere. Nu suntem profesori pentru a fi „șefi”, meseria de profesor nu se rezumă la autoritate. Inițial, nu am vrut să plec din școala Nana, intenționând să merg la titularizare, să dau examenul pentru a doua oară (de mult timp, orele de română de la Nana sunt scoase la concurs, profesorul trebuind să dea examen anual, postul fiind distribuit pe perioadă determinată), dar am realizat că răzbunările începeau să se reverse și asupra copiilor, doar pentru că aceștia deveneau apropiați de mine”, scrie Alex Brâncoveanu în postare.
Cu toate acestea, profesorul nu s-a lăsat descurajat și a continuat să lupte pentru îmbunătățirea școlii.
La Școala Nana, profesorul a descoperit că lucrurile erau făcute mai mult din inerție decât din pasiune pentru educație, iar copiii erau considerați o simplă “cantitate neglijabilă”. Această abordare l-a deranjat profund, deoarece credea că educația ar trebui să se bazeze pe respect și empatie, nu pe autoritate. Cu toate că intenționa inițial să rămână în școală și să își continue munca, profesorul a observat că repercusiunile negative ale deciziei sale de a critica sistemul începeau să se reflecte și asupra copiilor, care deveneau ținta unor represalii din partea autorităților școlare.
“Astfel, am decis să mă retrag. E mai bine așa. Nu mă voi opri să lupt pentru comuna Nana și voi continua să le fiu aproape copiilor din localitate, chiar dacă nu le mai sunt profesor. Plec cu un gust amar și mă enervează gândul că la mijloc este viitorul unor copii care trebuie să îndure dezastrul produs de politizarea sitemului de învățământ…” a mai scris Alex Brâncoveanu în postarea sa pe Facebook.
În cele din urmă, profesorul a hotărât să părăsească Școala Nana și sistemul preuniversitar de stat, cu o amărăciune în inimă, dar cu determinarea de a continua să lupte pentru comunitatea sa și pentru viitorul copiilor din localitate.
Alex Brincoveanu-Șagă a devenit o figură care s-a evidențiat ușor în peisajul politic local, reușind să agite apele administrației locale și să atragă atenția cetățenilor asupra problemelor comunei. Momentul de cotitură în cariera politică a lui Alex Brincoveanu-Șagă a avut loc în anul 2020, când a decis să candideze pentru funcția de primar al comunei Nana, reprezentând USR.
Această mișcare neașteptată a stârnit interesul și curiozitatea localnicilor, iar campania sa electorală a fost marcată de discuții aprinse și dezbateri publice pe teme de dezvoltare locală, infrastructură și transparență în administrație.
Deși nu a reușit să câștige alegerile pentru Primăria Nana în acel an, Alex nu a renunțat la implicarea sa în politică. A decis să meargă mai departe și să-și extindă influența în domeniul legislativ, candidând pentru Camera Deputaților în alegerile ulterioare. De atunci, scena politică din comuna Nana a fost marcată de ceea ce unii numesc “războaie politice” de diverse forme.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Primăria comunei Independența reamintește cetățenilor că, potrivit Legii nr. 260/2008, toate locuințele din România trebuie să fie asigurate obligatoriu împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor.
Anunțul vine în contextul intensificării fenomenelor meteo extreme din ultimii ani, care au provocat pagube majore în mai multe localități, inclusiv în județul Constanța.
Reprezentanții administrației locale atrag atenția că nerespectarea acestei obligații poate atrage sancțiuni contravenționale. În plus, conform Hotărârii de Guvern nr. 663/2025, ajutoarele de urgență în caz de calamități vor fi acordate diferențiat, în funcție de existența poliței PAD. Proprietarii care nu au locuința asigurată nu vor putea primi compensații integrale.
Primăria recomandă tuturor locuitorilor să verifice valabilitatea polițelor existente și, dacă este cazul, să reînnoiască polița PAD cât mai curând. Aceasta asigură protecția financiară în caz de dezastre naturale și evitarea sancțiunilor legale.
O poliță PAD are un cost anual accesibil, de 20 sau 10 euro, în funcție de tipul locuinței, și oferă despăgubiri de până la 20.000 de euro în cazul producerii unor riscuri asigurate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În pădurile dese ale Americii de Nord, unde lumina soarelui abia pătrunde prin coronamentul copacilor seculari, se ascunde o legendă vie care a captivat imaginația a generații întregi: Bigfoot, cunoscut și sub numele de Sasquatch. Această creatură uriașă, descrisă ca un hominid acoperit cu blană groasă, înalt de peste doi metri și cântărind sute de kilograme, nu este doar un mit inventat la foc de tabără. Ea se bazează pe sute de mărturii oculare reale, urme de picioare uriașe descoperite în noroi și zăpadă, și chiar înregistrări audio cu urlete ciudate care răsună noaptea prin munți.
Povestea începe în anii 1800, când triburile native americane din Pacificul de Nord-Vest vorbeau deja despre “Sasquatch” – un spirit al pădurii, un uriaș blănos care trăia în armonie cu natura, dar care putea deveni agresiv dacă era deranjat. Aceste relatări indigene, transmise oral de secole, descriu o ființă inteligentă, capabilă să evite contactul uman, care lăsa în urmă urme de picioare de până la 43 de centimetri lungime, cu degete distincte și fără urme de gheare – un detaliu care sugerează o creatură bipedă, asemănătoare omului, dar mult mai primitivă.
Prima observație modernă documentată a avut loc în 1811, când exploratorul britanic David Thompson a descoperit urme uriașe în zăpada din Munții Stâncoși, în ceea ce este acum statul Idaho. Acestea măsurau 35 de centimetri și păreau să aparțină unui picior uman, dar de proporții imposibile. De atunci, rapoartele s-au înmulțit. În 1924, minerul Albert Ostman a susținut că a fost răpit de o familie de Bigfoot în British Columbia, Canada – o poveste detaliată, cu descrieri vii ale creaturilor care miroseau a animale sălbatice și comunicau prin sunete guturale.
Cel mai faimos incident rămâne cel din 1958, în Bluff Creek, California, unde muncitorul Jerry Crew a găsit urme masive în noroiul șantierului forestier. Aceste amprente, turnate în ipsos și fotografiate, au declanșat o adevărată isterie media. Ziarele au botezat creatura “Bigfoot”, iar mii de oameni au început să caute dovezi. În 1967, Roger Patterson și Bob Gimlin au filmat un clip de 59 de secunde în aceeași zonă: o femelă Bigfoot traversând un pârâu, privind direct în cameră, cu mișcări fluide și musculatură vizibilă sub blana maronie. Analizele moderne, inclusiv cele cu tehnologie digitală, arată că filmul nu a fost falsificat ușor – mersul creaturii respectă anatomia unui primat mare, cu un centru de greutate imposibil de reprodus de un om în costum la acea vreme.
De-a lungul deceniilor, organizații precum Bigfoot Field Researchers Organization (BFRO) au colectat peste 5.000 de rapoarte credibile din SUA și Canada. Martori din toate categoriile – polițiști, rangeri, vânători – descriu întâlniri similare: un miros puternic de mosc, crengi rupte la înălțime mare, pietre aruncate ca avertisment și urlete care seamănă cu un amestec între urlet de lup și strigăt uman. În 2008, un exemplar presupus de Bigfoot a fost prezentat presei în Georgia, dar s-a dovedit a fi un costum – un hoax care a întărit scepticismul, dar nu a șters miile de alte dovezi.
Știința rămâne divizată. Biologi precum Jeffrey Meldrum de la Universitatea de Stat Idaho analizează urmele și susțin că ar putea aparține unei specii necunoscute, poate un descendent al Gigantopithecus, un urangutan uriaș dispărut acum 100.000 de ani în Asia. ADN-ul din probe de păr colectate nu a dat rezultate conclusive – uneori uman, alteori de urs sau cerb. Totuși, lipsa unui corp sau schelet complet ridică întrebări: oare Bigfoot îngroapă morții, așa cum fac elefanții?
Astăzi, legenda trăiește în parcuri naționale precum Olympic sau Yosemite, unde turiști și cercetători continuă vânătoarea. Bigfoot nu este doar o creatură; este un simbol al misterului naturii sălbatice, al frontierelor neexplorate ale lumii noastre. Poate că într-o zi vom găsi dovada finală – un corp, un cuib, o fotografie clară. Până atunci, pădurile șoptesc: el este acolo, ascuns în umbre, păzind secretele străvechi ale pământului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Rachetă cu Coada de Rachetă (Coracias spatulatus), cunoscută și sub numele de Rachetă cu Coada Spatula, este o pasăre spectaculoasă din familia Coraciidae, înrudită îndeaproape cu alte specii de râchetă precum racheta europeană. Această specie este endemică în Africa subsahariană, fiind întâlnită în principal în regiuni deschise precum savane, păduri ușoare de miombo și zone riverane din țări ca Angola, Botswana, Republica Democrată Congo, Malawi, Mozambic, Namibia, Zambia și Tanzania. Preferă habitate cu copaci înalți izolați, unde poate vâna de pe un punct de observație ridicat.
Cu o lungime de aproximativ 35-40 cm (incluzând coada prelungită), pasărea adultă cântărește între 120 și 160 de grame. Penajul său este un amestec vibrant de culori: capul, gâtul și partea inferioară sunt de un albastru deschis, iar spatele și aripile prezintă nuanțe de verde-turcoaz și albastru intens. Cea mai distinctivă trăsătură este coada lungă și modificată, cu două pene centrale prelungite în formă de rachetă sau spatulă, de unde și numele științific “spatulatus”. Aceste pene exterioare sunt negre cu vârfuri albastre, creând un efect vizual dramatic în zbor. Ciocul este robust, negru, adaptat pentru capturarea prăzii, iar picioarele sunt galbene.
Comportamentul său este tipic pentru rachete: este o pasăre teritorială și acrobatică, executând zboruri spectaculoase cu rostogoliri și picaje pentru a atrage partenerul sau a apăra teritoriul în sezonul de împerechere (care variază regional, dar adesea coincide cu sezonul ploios, între septembrie și martie). Se hrănește predominant cu insecte mari – lăcuste, gândaci, termite – dar și cu șopârle, broaște și ocazional fructe. Vânează prin pândă de pe crengi înalte, lansându-se în picaj rapid asupra prăzii.
Reproducerea implică și cuiburile din în cavități naturale de copaci sau în găuri de ciocănitori abandonate, la înălțimi de 5-10 metri. Femela depune 2-4 ouă albe, pe care le clocește timp de 18-20 de zile, în timp ce masculul asigură hrana. Puii părăsesc cuibul după circa 25-30 de zile, dar rămân dependenți de părinți câteva săptămâni.
Deși nu este considerată amenințată global (statut IUCN: Least Concern), populațiile locale pot fi afectate de pierderea habitatului prin defrișări și agricultură intensivă. Totuși, adaptabilitatea sa la medii modificate o face rezilientă în multe zone protejate, precum parcurile naționale din Zambia sau Botswana.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Scandal la Roseți. Polițiștii au tras focuri de avertisment pentru a calma doi frați recalcitranți
Primăria Independența amintește proprietarilor despre obligativitatea asigurării locuințelor
HALLOWEEN MAGIC LA BIBLIOTECĂ: OLTENIȚENII, INVITAȚI LA UN EVENIMENT PLIN DE CREATIVITATE ȘI DISTRACȚIE
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
