Samoilă Mârza nu a fost niciodată un atlet de performanţă, dar era un „sportsman” al epocii sale: militar disciplinat, bun gimnast şi, mai ales, un maestru al bicicletei. Pe portbagajul ruginit al „cailui său de fier” trăia, de ani, cel mai de preţ obiect: aparatul foto cu burduf.

S-a născut în septembrie 1886 în satul Galtiu (comuna Sântimbru, judeţul Alba). După şase clase de liceu, între 1909–1911 învăţă meserie la fotograful sibian Iainek. Iubea fotografia din tot sufletul, dar în 1914 a fost mobilizat în armata austro-ungară. Ca român transilvănean, a luptat pe frontul din Galiţia şi apoi în Italia, unde a făcut parte din secţia de fotografiere şi topografiere. Timp de patru ani a umblat prin tranşee cu bicicleta şi aparatul în spinare, imortalizând ororile războiului.

La 11 noiembrie 1918 se afla în Trieste. Împreună cu alţi soldaţi ardeleni a pornit spre casă pe un drum plin de peripeţii: Viena – Zagreb – Belgrad – Timişoara (drumul prin Budapesta era blocat de unguri). Pe 14 noiembrie, în curtea unei cazărmi din Viena, fotografiază sfințirea drapelului Consiliului Naţional Român. Aude zvonul că la 1 Decembrie va fi o mare adunare la Alba Iulia şi nu mai stă pe gânduri.

Ajunge în satul natal Galtiu pe 27 noiembrie 1918 – după exact patru ani de absenţă. E epuizat, dar nu se odihneşte. Schimbă doi boi pe un aparat foto mai bun (lumea îl crede nebun), îşi recondiţionează bicicleta şi, în doar câteva zile, improvizează un portbagaj solid.

Advertisement

1 Decembrie 1918.

Dimineaţa, înainte de plecare, face trei fotografii în sat: fetele şi flăcăii din Galtiu, gătiţi în straie de sărbătoare, gata să pornească spre Alba Iulia. Apoi pedalează cei 11 km până în cetatea Unirii, ţinând cu o mână ghidonul şi cu cealaltă aparatul care nu încăpea bine pe portbagaj.

Ajunge pe la ora 11. Fotograful oficial angajat, germanul Bach, nu apare niciodată. Lui Samoilă i se refuză categoric accesul în Sala Unirii – nu avea „credenţial”. Rămâne afară, pe câmpul romanilor, şi reuşeşte să tragă exact cinci clişee:

• trei cu mulţimea uriaşă (peste 100.000 de oameni, cât vedeai cu ochii)
• două cu tribunele oficiale, în momentul în care dr. Aurel Vlad şi episcopul Iuliu Hossu citesc Proclamaţia de Unire.

Era o zi mohorâtă, timpul de expunere foarte lung; trebuia să strige cât îl ţineau plămânii ca oamenii să stea nemişcaţi zeci de secunde. Echipamentul – trepied, burduf, clişee de sticlă – cântărea enorm; nu putea alerga după cadre.

Aceste opt fotografii (trei din sat + cinci de la Alba Iulia) sunt singurele imagini autentice care au rămas de la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918.

În anii următori, Samoilă Mârza devine furnizor al Casei Regale: fotografiază vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia (1919), încoronarea de la Alba Iulia (1922), serbările de la Ţebea (1924) şi alte momente importante. În 1924 intervine personal la prim-ministrul Brătianu și obține fonduri ca pictorul Costin Petrescu să termine pictura Catedralei Încoronării.

Advertisement

Dar gloria a fost scurtă. În anii ’60 trăia singur, sărac, într-o căsuță modestă de pe strada Vasile Alecsandri din Alba Iulia. Ca să supraviețuiască, vânduse de-a lungul timpului o parte din clișeele de sticlă… unor negustori de oglinzi, care le foloseau ca suport. În 1967 donează muzeului din Alba Iulia ce mai avea: aparatul, clișeele rămase şi aparatul de mărit.

Ziua de 22 decembrie marchează unul dintre cele mai importante momente din istoria modernă a României – căderea regimului comunist și victoria Revoluției din 1989. În acea zi, după proteste masive începute la Timișoara și extinse la București, Nicolae Ceaușescu și soția sa au fugit cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central, în timp ce mulțimi de oameni ocupau străzile cerând libertate și democrație. Armata a trecut de partea poporului, iar Frontul Salvării Naționale a preluat puterea, anunțând sfârșitul dictaturii. Acest eveniment a pus capăt unui regim opresiv de peste patru decenii și a deschis drumul spre democrație, deși cu un preț greu: sute de vieți pierdute în confruntările sângeroase.

Deși nu este sărbătoare națională oficială (aceasta fiind 1 Decembrie, Marea Unire din 1918), 22 decembrie rămâne simbolul eliberării de sub comunism și este comemorat anual pentru jertfa eroilor Revoluției.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1095 – S-a născut regele normand al Siciliei, Roger al II-lea, din dinastia Hauteville, fiul contelui Roger I și succesor al fratelui său mai mare Simon.

Advertisement

1603 – A murit Mahomed al III-lea, sultan al Imperiului Otoman din 1595, până la moartea sa (n. 26 mai 1566).

1639 – S-a născut Jean Racine, poet şi dramaturg francez; este considerat, alături de Corneille, fondatorul tragediei clasice franceze (piesele “Andromaca”, “Ifigenia”, “Fedra”);

1646 – A decedat Petru Movilă, teolog moldovean, om de cultură, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului în spaţiul românesc şi fondator a mai multe tipografii ; (n. 21 decembrie 1596).

1769 – Al doilea război chino-birman, se încheie cu un armistiţiu incomod pentru China.

1790 – Asediul Ismailului – A avut loc în timpul Războiului Ruso-Austro-Turc din 1787–1792. Ruşii conduşi de Suvorov, i-au învins pe otomani în repetate rânduri la Kinburn, Oceac şi Focşani, şi se apropiau tot mai mult de acest „avanpost turcesc” în regiune.

Advertisement

1807 – A fost votată în Congresul Statelor Unite, la inițiativa președintelui Thomas Jefferson, Legea Embargoului care interzicea comerțul cu țările europene. Embargoul a fost impus ca răspuns la încălcările neutralității SUA de către Anglia, în timpul războaielor napoleoniene, când navele comerciale americane au fost sechestrate și încărcăturile confiscate de către marina de război britanică.

1808 – Ludwig van Beethoven a dirijat concertul la Theater an der Wien, Viena, cu premiera Simfoniei a cincea, Simfoniei a șasea, a Concertul pentru pian nr. 4 (realizat de Beethoven însuși) și a Fanteziei corale (cu Beethoven la pian).

1858 – S-a născut compozitorul italian Giaccomo Puccini (opere: “Tosca”, “La Boheme”, “Madame Butterfly”, “Turandot”). (m.29 noiembrie 1942)

1864 – În timpul Războiului Civil din Statele Unite, oraşul Savannah, important centru al rezistenţei sudiste, a fost ocupat de nordiști comandaţi de generalul W.T.Sherman.

1867 – A încetat din viaţă Jean-Victor Poncelet, matematician francez, fondatorul geometriei proiective.

Advertisement

1867 – A încetat din viaţă Théodore Rousseau, pictor francez (n. 1812)

1869 – S-a născut la  Iași, Nicolae Ghica-Budeşti, arhitect român, promotor al renașterii vechii arhitecturi românești și al afirmării specificului național, al stilului neoromânesc în arhitectură. Din 1930 a fost membru de onoare al Academiei Române și membru al Comisiei monumentelor istorice.

1880 – A încetat din viaţă George Eliot (Mary Ann Evans), scriitoare britanică, reprezentativă pentru epoca victoriană a culturii britanice; (n. 22.11.1819).

1885 – Fizicianul german Wilhelm Konrad Röntgen a efectuat prima radiografie, cea a mâinii soţiei sale. Savantul german a descoperit razele X pe 8 noiembrie a aceluiaşi an.

1889 – S-a născut Nichifor Crainic (pseudonim pentru Ion Dobre), eseist şi poet, director al revistei “Gândirea” (1928-1944) şi principalul teoretician al ortodoxismului autohton (“Nostalgia Paradisului”, “Ortodoxie şi etnocraţie”).

Advertisement

1894 – În Franța a început „Afacerea Dreyfus“, când Alfred Dreyfus a fost acuzat de trădare.

1904 – Guvernul liberal din România, condus de Dimitrie A.Sturdza a demisionat. Totodată se formează noul Guvern conservator (fără junimişti), prezidat de Gheorghe Grigore Cantacuzino.

1912 – S-a născut Lady Bird Johnson, prima doamnă a Americii, soția președintelui american Lyndon B.Johnson;(d.11.07.2007).

1914 – A murit Ion Bălăceanu, memorialist şi om politic liberal; (n.25.01.1828). A fost ministru de externe al României, bunicul patern al lui Constantin Balaceanu-Stolnici. Ion Bălăceanu a fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878,de către Austro-Ungaria.

1927 – Se înfiinţează Societatea de Difuziune Radiofonică din România. Ulterior societatea a fost redenumită în Societatea Română de Radiodifuziune.

Advertisement

1930 – A încetat din viaţă Vintilă I.C. Brătianu, om politic şi economist. (n. 1867).

1942 – Al Doilea Război Mondial – Adolf Hitler a semnat ordinul de dezvoltare a rachetei V-2 ca armă.

1947 – A fost adoptată Constituția Republicii Italiene, care a consfințit trecerea la forma de guvernământ republicană.

1956 – A încetat din viaţă Nicolae Labiş, poet-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion “buzduganul unei generaţii” (“Primele iubiri”, “Moartea căprioarei”); (n. 1935).

1989 – Revoluția Română din 1989 – Nicolae și Elena Ceauşescu au părăsit sediul CC al PCR cu elicopterul. S-a creat un vid de putere, pe fondul căruia au avut loc acţiuni violente necontrolate.

Advertisement

1989 – Poarta Brandenburg din Berlin, care timp de 30 de ani a despărțit Germania de Est de cea de Vest, a fost redeschisă.

1990 – Lech Wałęsa a depus jurământul în calitate de preşedinte al Poloniei.

2008 – Emil Boc a devenit prim-ministrul României.

2014 – A decedat popularul cântăreț de rock și blues englez Joe Cocker.

Advertisement

Născută la 22 martie 1895, Ioana era fiica marelui savant Ioan C. Cantacuzino, fondatorul școlii românești de microbiologie, și a Sophiei Cantacuzino. Crescută într-un mediu aristocratic, cu conace, biblioteci imense și călătorii în Europa, nimic nu părea să o destine unei vieți atât de neconvenționale. Totuși, încă din tinerețe a arătat un spirit rebel și o poftă de libertate pe care puține femei și-o permiteau în acei ani.

Pasiunea pentru zbor i-a venit prin fratele ei mai mare, Mircea Cantacuzino, prinț, aventurier și el însuși aviator entuziast. În 1930, când aviația românească era încă la începuturi, cei doi frați au decis să se înscrie la cursurile școlii de pilotaj de la Băneasa. Ioana avea 35 de ani – vârstă considerată târzie pentru asemenea îndrăzneli. După luni de antrenamente intense, la 10 iulie 1930, ea a devenit oficial prima femeie din România care a obținut brevetul de pilot civil, primind numărul simbolic 1. Zborul ei solo deasupra Bucureștiului a fost sărbătorit în presă ca un eveniment istoric.

Dar Ioana nu s-a mulțumit doar cu titlul de „prima”. Împreună cu Mircea, a pus bazele primei școli private de pilotaj cu motor din România, cunoscută sub numele de Școala Cantacuzino de la Băneasa. Ioana nu era doar asociată – ea preda efectiv, corecta elevii, verifica aparatele și zbura ori de câte ori era nevoie. Era o prezentă impresionantă pe aerodrom: înaltă, elegantă, mereu îmbrăcată impecabil, cu fustă-plissé și eșarfă de mătase, dar capabilă să urce în carlingă cu aceeași dezinvoltură ca piloții bărbați.

Viața personală a fost la fel de tumultuoasă. Prima căsătorie, cu Grigore Carp, s-a sfârșit prin divorț. A doua, cu inginerul Aurel Persu – inventatorul mașinii aerodinamice în formă de picătură – a adus-o mai aproape de lumea tehnicii avansate. Cei doi formau un cuplu fascinant: ea, regina cerului, el, vizionarul roților.

Advertisement

Tragedia a venit în 1937, când Mircea Cantacuzino s-a prăbușit cu avionul în timpul unui zbor demonstrativ. Moartea fratelui iubit a devastat-o. Ioana a preluat singură conducerea școlii și a tuturor afacerilor de aviație ale familiei, continuând să zboare și să formeze noi generații de piloți până târziu în anii ’40.

După 1940, destinul ei a luat o turnură dramatică. Din cauza poziției sale sociale, a relațiilor familiei şi probabil a unor declarații prea sincere, a intrat în conflict deschis cu regimul mareșalului Ion Antonescu. În 1942 a fost arestată și internată pentru câteva luni în lagărul de la Târgu Jiu, alături de alte personalități incomode regimului. Eliberată, dar cu sănătatea șubrezită și cu averea confiscată în mare parte, s-a retras la vila familiei de la Călimănești, pe Valea Oltului.

Acolo, în liniștea munților, departe de motoarele care o făcuseră celebră, şi-a petrecut ultimii ani. Prietenii care o vizitau povesteau că păstra încă în cameră fotografia fratelui ei și o mică elice de avion pe birou. A murit la 21 iunie 1951, la doar 56 de ani, răpusă de o boală necruțătoare.

Ioana Cantacuzino a rămas în memoria celor care au cunoscut-o ca o femeie de o frumusețe rece, cu un curaj de oțel și o eleganță care nu se clintea nici în carlingă, nici în fața destinului potrivnic. A fost nu doar prima femeie pilot a României, ci și una dintre cele mai puternice dovezi că, atunci când îți dorești cu adevărat să zbori, nici cerul, nici epoca nu te pot opri.

Advertisement