Fapt Divers
Butoanele de pe mânecile uniformelor militare: disciplină și simbolism în secolul al XIX-lea
În secolul al XIX-lea, armatele europene, în special cea prusacă, au introdus o practică ingenioasă și aparent banală pentru a promova disciplina, igiena și aspectul impecabil al soldaților: coaserea butoanelor pe mânecile uniformelor, în special în zona manșetelor. Această măsură nu era doar o chestiune de estetică, ci reflecta valorile militare stricte ale epocii, în care ordinea și curățenia erau considerate esențiale pentru moralul și reputația unei armate. Obiceiul soldaților de a-și șterge nasul sau mâinile pe mâneci, mai ales în condițiile dure ale campaniilor militare, era văzut ca un semn de neglijență și lipsă de respect față de uniformă, care era nu doar o piesă de îmbrăcăminte, ci un simbol al autorității și disciplinei.
Butoanele, de obicei metalice și poziționate strategic pe interiorul sau exteriorul manșetelor, aveau un rol practic: făceau incomodă folosirea mânecii pentru astfel de gesturi, descurajând astfel soldații să murdărească uniforma. Această practică era în concordanță cu mentalitatea militară a vremii, în care detaliile aparent minore, precum aspectul uniformei, erau considerate esențiale pentru menținerea disciplinei și a coeziunii unității. În armata prusacă, renumită pentru rigoare, astfel de măsuri erau parte a unui sistem mai larg de reguli menite să modeleze comportamentul soldaților atât pe câmpul de luptă, cât și în afara lui.
Pe lângă funcția lor practică, butoanele de pe mâneci au căpătat și o valoare simbolică. În timp, ele au devenit un element distinctiv al uniformelor militare, fiind integrate în designul acestora chiar și după ce necesitatea inițială a dispărut. De exemplu, în unele armate, numărul sau dispunerea butoanelor putea indica gradul sau unitatea din care făcea parte soldatul, adăugând un strat suplimentar de semnificație. Această tradiție s-a păstrat în unele uniforme de paradă până în secolul XX, chiar dacă scopul lor original a fost uitat sau a devenit mai degrabă decorativ.
Contextul istoric al acestei practici este strâns legat de transformările militare ale secolului al XIX-lea, o perioadă în care armatele deveneau tot mai organizate și standardizate. Uniformele nu mai erau doar funcționale, ci și un mijloc de propagandă, menit să impresioneze și să inspire respect. În acest sens, detalii precum butoanele de pe mâneci reflectau o preocupare mai amplă pentru controlul comportamentului soldaților și pentru proiectarea unei imagini de ordine și profesionalism.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 26 aprilie 1994, zborul China Airlines 140, operat cu un Airbus A300B4-622R (înmatriculat B-1816), s-a prăbușit în timpul unei tentative de aterizare pe aeroportul din Nagoya, Japonia, marcând cea mai gravă catastrofă aviatică din istoria companiei China Airlines și al doilea cel mai mortal accident aviatic din Japonia, după prăbușirea zborului Japan Airlines 123 din 1985. Din cele 271 de persoane aflate la bord (256 de pasageri și 15 membri ai echipajului), doar 7 pasageri au supraviețuit, toți așezați în rândurile 7-15.
Zborul, care decolase de la Aeroportul Internațional Chiang Kai-shek (astăzi Taiwan Taoyuan) din Taipei, Taiwan, la ora 16:53, a avut un parcurs normal până în apropierea aeroportului din Nagoya. În momentul apropierii finale pentru aterizare pe pista 34, sub control manual al prim-ofițerului Chuang Meng-jung, maneta de „go-around” (TO/GA) a fost declanșată accidental, punând autopilotul în modul de urcare. În loc să dezactiveze autopilotul, echipajul a încercat să corecteze manual traiectoria, împingând manșa în jos, în timp ce autopilotul continua să ridice botul avionului. Această luptă între intervenția umană și automatizare a dus la o pierdere a portanței, avionul intrând în stall aerodinamic și prăbușindu-se pe sol la ora 20:15, în apropierea taxiway-ului E1, la doar câteva sute de metri de pistă. Impactul violent și incendiul ulterior au distrus complet aeronava, livrată companiei în 1991.
Investigația oficială, condusă de Comisia Japoneză de Investigare a Accidentelor Aeriene (JAAIC), a identificat drept cauză principală eroarea echipajului, care nu a dezactivat autopilotul și nu a gestionat corect viteza și comenzile. Totuși, designul sistemului de control al zborului al Airbus A300 a fost, de asemenea, pus sub semnul întrebării. Airbus emisese anterior un buletin de service (SB A300-22-6021) care recomanda modificarea computerelor de control al zborului pentru a dezactiva autopilotul la aplicarea unei forțe de peste 15 kg pe manșă, dar China Airlines nu implementase această modificare, considerând-o neurgentă. Lipsa unui simulator A300 în Taipei și antrenamentul insuficient al piloților au fost factori agravanți.
În urma accidentului, Administrația Aeronautică Civilă din Taiwan a ordonat pe 7 mai 1994 reantrenarea și reevaluarea tuturor piloților de A300-600R de la China Airlines, iar Airbus a reclasificat modificarea buletinului de service ca fiind „obligatorie”. În decembrie 2003, Curtea Districtuală din Nagoya a ordonat companiei China Airlines să plătească despăgubiri de 5 miliarde de yeni pentru 232 de victime, dar a absolvit Airbus de responsabilitate. Supraviețuitorii, printre care și trei copii, au suferit răni grave, iar tragedia a rămas un punct de cotitură în istoria aviației, evidențiind pericolele interacțiunii deficitare între piloți și automatizări.
Memoriale au avut loc în Kasugai, prefectura Aichi, în 2014 și 2024, pentru a comemora victimele la 20, respectiv 30 de ani de la accident. China Airlines a retras numărul de zbor CI140, înlocuindu-l cu CI150, și a continuat să opereze ruta cu aeronave Airbus A330-300.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Blue-bellied Roller este o pasăre exotică din familia Coraciidae, recunoscută pentru coloritul său spectaculos și comportamentul aerian acrobatic. Trăiește în regiunile de savană din vestul și centrul Africii, fiind o prezență constantă în zonele împădurite deschise, cu arbori izolați.
Descriere – Pasărea are o lungime de aproximativ 28–30 cm, cu o coadă prevăzută cu două pene alungite. Capul este alb-crem, spatele brun închis, iar abdomenul și aripile sunt de un albastru intens, metalic. Sexele sunt asemănătoare, iar juvenilii prezintă culori mai estompate.
Comportament și dietă – Este o specie insectivoră, hrănindu-se cu lăcuste, gândaci și alte insecte mari. Vânează de pe un punct de observație, lansându-se rapid spre pradă. În sezonul de împerechere, execută zboruri acrobatice și emite sunete aspre, repetitive. Cuibărește în cavități de arbori și este monogamă.
Răspândire și conservare – Distribuția sa se întinde din Senegal până în nord-estul Republicii Democrate Congo. Este o specie rezidentă, cu o populație stabilă, clasificată de IUCN ca fiind cu risc scăzut (Least Concern), datorită ariei largi de răspândire și adaptabilității la habitat.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Fapt Divers
1985 – Tragedia din Gander: Misterul zborului Arrow Air 1285 care a înghețat cerul Canadei
Pe 12 decembrie 1985, un avion DC-8 al companiei Arrow Air s-a prăbușit la scurt timp după decolarea de pe aeroportul din Gander, Newfoundland, Canada, într-un accident devastator care a curmat viețile a 256 de persoane. Zborul 1285 transporta militari americani și membri ai echipajului, fiind în drum spre Fort Campbell, Kentucky, după o misiune de menținere a păcii în Sinai, Egipt.
Incidentul s-a petrecut în condiții meteorologice dificile, cu zăpadă și temperaturi scăzute, iar ancheta oficială a indicat acumularea de gheață pe aripi drept cauza principală a prăbușirii. Cu toate acestea, speculațiile și teoriile conspirației, inclusiv posibilitatea unui act de sabotaj, au persistat ani, din cauza naturii sensibile a misiunii pasagerilor și a lipsei unor răspunsuri definitive.
Catastrofa din Gander rămâne una dintre cele mai grave accidente aviatice din istoria Canadei, marcând profund comunitatea locală și familiile victimelor. În memoria celor pierduți, un monument a fost ridicat în apropierea locului tragediei, iar evenimentul continuă să fie un subiect de reflecție asupra siguranței aeriene.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cipru – România: Cine transmite meciul din preliminariile CM 2026
Israelul zguduie Doha: Atac aerian asupra liderilor Hamas declanșează condamnări vehemente din partea Qatarului
1994 – Zborul China Airlines 140: Catastrofa care a zguduit Nagoya
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
