La zi
Taipanul de uscat – Regele veninului din lumea șerpilor
În vasta și misterioasa lume a reptilelor, puține creaturi stârnesc la fel de multă fascinație și teamă ca șerpii. Printre aceștia, taipanul de uscat (Oxyuranus microlepidotus) deține un titlu cu totul aparte: cel mai veninos șarpe cunoscut de om. Deși puțin cunoscut publicului larg din cauza habitatului său izolat, taipanul de uscat este o adevărată legendă a herpetologiei.
Taipanul de uscat este un șarpe de talie mare, ce poate atinge lungimi de până la 2,5 metri, cu un corp suplu și agil. Coloritul său variază în funcție de sezon: în lunile mai calde este de un maro-deschis sau galben-auriu, în timp ce iarna devine mai închis la culoare, ajutându-l să absoarbă mai bine căldura solară. Capul este bine diferențiat de corp, iar ochii mari au pupile rotunde.
În ciuda aspectului său impunător și a faimei sale letale, taipanul de uscat este o creatură timidă și retrasă, care preferă să evite contactul cu oamenii.
Taipanul de uscat este endemic pentru Australia, mai exact pentru regiunile aride și semi-aride din zonele centrale și nord-vestice ale continentului. Poate fi întâlnit în statele Queensland, Australia de Sud, Teritoriul de Nord și New South Wales. Locuiește în câmpii uscate, soluri argiloase și zone acoperite cu iarbă sau tufărișuri, rareori în apropierea așezărilor umane.
Acest habitat izolat este motivul pentru care taipanul de uscat este rar văzut și, în ciuda veninului său puternic, a cauzat extrem de puține incidente umane.
Veninul taipanului de uscat este considerat cel mai toxic dintre toți șerpii, pe baza testului LD50 (doza letală mediană) efectuat pe șoareci.
-
Este neurotoxic, afectând sistemul nervos.
-
Are componente miotoxice (distruge țesutul muscular) și procoagulante (favorizează formarea cheagurilor de sânge).
-
Poate provoca insuficiență respiratorie, paralizie, stop cardiac și moarte dacă nu este tratat rapid.
-
O singură mușcătură conține suficient venin pentru a ucide teoretic între 100 și 250 de oameni adulți sau 250.000 de șoareci.
-
Există antivenin specializat produs în Australia.
-
Cu intervenție medicală promptă, șansele de supraviețuire sunt foarte mari.
-
Incidentele reale sunt rare, iar de la descoperirea sa în anii 1950, nicio victimă nu a murit dacă a fost tratată la timp.
Taipanul de uscat este un vânător eficient, care se bazează pe viteza, agilitatea și veninul său devastator. Este un prădător diurn, activ în special dimineața devreme.
Dieta sa include:
-
Rozătoare, în special șoareci sălbatici
-
Ocazional alte mamifere mici sau păsări
Când atacă, taipanul mușcă repetat, injectând o cantitate mare de venin, spre deosebire de alți șerpi care preferă o singură mușcătură.
Este, totodată, un animal solitar și neagresiv, care preferă să fugă decât să se confrunte cu un pericol.
Sezonul de împerechere are loc de obicei în lunile de primăvară australă (septembrie–noiembrie). Femela depune între 7 și 20 de ouă, pe care le ascunde în locuri protejate și calde (scorburi, sub pietre, crăpături). Puii eclozează complet formați, cu venin deja activ, dar sunt independenți din prima clipă.
Deși nu este o specie amenințată în mod direct, taipanul de uscat este protejat de lege în Australia. Habitatul său relativ inaccesibil îl apără de impactul uman, dar este vulnerabil la schimbările climatice și la pierderea habitatului natural.
De asemenea, taipanul este studiat intensiv în laboratoare pentru potențialul medical al veninului său, care conține enzime ce pot fi folosite în tratamente împotriva accidentelor vasculare sau în dezvoltarea de anticoagulante.
Curiozități
-
Taipanul de uscat a fost descris științific abia în 1958.
-
A fost denumit „ferocious snake” (șarpele feroce) datorită toxicității sale, nu din cauza temperamentului.
-
Deși este cel mai veninos, nu este cel mai periculos pentru oameni — viperele, cobrele sau mamba negru provoacă mult mai multe decese anual, din cauza proximității față de așezări umane.
Taipanul de uscat este un exemplu perfect al contrastului dintre aparență și realitate. Deși posedă cea mai toxică otravă din lumea reptilelor, este o ființă tăcută, retrasă și departe de imaginea unui monstru. Cunoașterea sa nu doar că ne oferă o perspectivă asupra complexității naturii, dar ne ajută și să înțelegem importanța conservării biodiversității, chiar și în cele mai aride colțuri ale lumii.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 19 august 1980, o catastrofă aviatică de proporții a zguduit lumea, când zborul 163 al companiei Saudia, operat de un avion Lockheed L-1011 TriStar, a fost cuprins de un incendiu devastator la bord, la scurt timp după decolarea de pe Aeroportul Internațional din Riad, Arabia Saudită. Tragedia a dus la pierderea tuturor celor 301 de persoane aflate la bord – 287 de pasageri și 14 membri ai echipajului – devenind unul dintre cele mai grave accidente aviatice din istorie la acea vreme.
Zborul 163, cu destinația Jeddah, a decolat fără probleme, dar la câteva minute după ce a părăsit pista, un incendiu a izbucnit în compartimentul de marfă din spate al avionului. Echipajul a decis să revină pe aeroportul din Riad și a aterizat cu succes. Cu toate acestea, din motive care au rămas controversate, avionul a rămas pe pistă timp îndelungat după aterizare, fără ca pasagerii să fie evacuați imediat. Focul s-a extins rapid, iar fumul toxic a invadat cabina, ducând la moartea tuturor celor aflați la bord prin asfixiere sau arsuri.
Ancheta a indicat drept cauză probabilă a incendiului un echipament de gătit defect din compartimentul de marfă, dar a scos în evidență și deficiențe majore în procedurile de evacuare și răspunsul la urgențe. Tragedia a condus la revizuirea standardelor de siguranță privind materialele inflamabile din avioane și la îmbunătățirea antrenamentelor pentru situații de urgență.
Zborul 163 Saudia rămâne un simbol al riscurilor asociate incendiilor la bord și al necesității unor proceduri rapide și eficiente în gestionarea crizelor aviatice.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Kookaburra cu aripi albastre (Dacelo leachii) este o pasăre impresionantă, originară din nordul Australiei, sudul Noii Guinee și părți ale Indoneziei. Renumită pentru strigătul său zgomotos, asemănător unui râs, această specie din familia martin-pescar preferă prada terestră în locul peștilor.
Aspect și caracteristici
Cu un penaj viu colorat, kookaburra cu aripi albastre are capul crem-alb, o dungă oculară maro închis și aripi și coadă de un albastru strălucitor, mai accentuat la masculi. Ciocul său mare și robust este adaptat pentru o dietă carnivoră, care include insecte, reptile mici, broaște și, ocazional, păsări sau mamifere mici. Are o lungime de 38–42 cm și o greutate de până la 310 grame, fiind ceva mai mică decât ruda sa, kookaburra râzătoare.
Habitat și răspândire
Această pasăre trăiește în păduri deschise, savane și zone de coastă cu mangrove, preferând apropierea de surse de apă, care susțin prada sa. În Australia, este comună în Queensland, Teritoriul de Nord și Australia de Vest. Kookaburra cu aripi albastre este sedentară, rămânând de obicei în același teritoriu pe tot parcursul anului.
Comportament și strigăt
Strigătul său distinctiv, un „râs” zgomotos, este folosit pentru a marca teritoriul și a „vorbi” cu grupul. Kookaburra cu aripi albastre trăiește în grupuri familiale, unde membrii cooperează pentru apărarea teritoriului și creșterea puilor. Vânează de pe crengi, plonjând rapid pentru a prinde prada cu ciocul.
Conservare și importanță culturală
Deși nu este considerată o specie amenințată, kookaburra cu aripi albastre se confruntă cu provocări din cauza pierderii habitatului. În cultura australiană, această pasăre este un simbol al sălbăticiei și al spiritului vibrant al naturii, fiind adesea celebrată în povești și cântece.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Sâmbătă dimineața, Cristian Popescu Piedone a dezvăluit pe Facebook planurile sale de a înființa un nou partid, dedicat „binelui, siguranței și bunăstării cetățenilor”. Într-o postare energică, acesta a subliniat că dorește să lupte „parte în parte cu balaurii, hienele și slugile lor” de la un nou nivel politic.
„A sosit momentul să sprijin cetățenii dintr-o poziție care să-mi permită să înfrunt toate obstacolele! Împreună, vom crea un partid al cetățenilor, pentru cetățeni!”, a declarat Piedone.
Totodată, fostul candidat la Primăria Capitalei în 2024 a anunțat că a părăsit Partidul Umanist Social Liberal (PUSL), fondat de Dan Voiculescu. „Am demisionat din PUSL, dar merg mai departe pe calea cetățenilor care m-au susținut și m-au propulsat în politică!”, a adăugat acesta, marcând un nou capitol în parcursul său politic.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Tragedia zborului 163 Saudia: Incendiul Fatal din 1980
Kookaburra cu aripi albastre: „Râsul” colorat al Australiei
Piedone lansează un nou partid al cetățenilor pentru binele și siguranța românilor
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
