Primăria comunei Unirea anunță întreruperi temporare ale furnizării apei potabile în mai multe zone ale localității, din cauza lucrărilor de montare a apometrelor.

📍 Luni, 21 iulie și marți, 22 iulie 2025, vor avea loc întreruperi în satul Oltina, în intervalul orar 09:00 – 15:00.

📍 Începând de miercuri, 23 iulie, până vineri, 25 iulie, lucrările se mută în satul Unirea, în zona cartier Moară, cu același program de lucru.

Primăria le mulțumește cetățenilor pentru înțelegere și îi roagă să-și ia măsuri de precauție pentru a nu fi afectați de lipsa apei în intervalele menționate.

Advertisement

Cărăbușul Hercules (Dynastes hercules) este una dintre cele mai impresionante insecte din lume, renumit pentru dimensiunile sale uriașe și aspectul spectaculos. Face parte din familia Scarabaeidae și este considerat cel mai mare cărăbuș din lume, fiind un simbol al forței și al adaptării în natură.

Cărăbușul Hercules este cunoscut pentru dimensiunile sale remarcabile. Masculii pot atinge lungimi de până la 17-18 cm, incluzând cornul lung și distinctiv, care poate constitui aproape jumătate din lungimea totală a corpului. Acest corn, folosit în luptele pentru teritoriu sau partenere, este o trăsătură unică a masculilor. Femelele, în schimb, sunt mai mici și lipsite de corn, având o lungime de aproximativ 7-8 cm. Culoarea lor variază de la cafeniu închis la negru, cu elitre care pot avea nuanțe verzui sau gălbui, în funcție de condițiile de mediu.

Cărăbușul Hercules trăiește în pădurile tropicale umede din America Centrală și de Sud, fiind întâlnit în țări precum Mexic, Brazilia, Columbia și Peru. Preferă zonele împădurite cu umiditate ridicată, unde larvele se pot dezvolta în lemnul putrezit al copacilor căzuți. Adulții sunt activi mai ales pe timp de noapte, fiind atrași de sursele de lumină.

Ciclul de viață al cărăbușului Hercules este fascinant și poate dura până la doi ani. Femelele depun ouăle în lemn putrezit, iar larvele, care pot ajunge la dimensiuni impresionante (până la 11 cm lungime și 100 g greutate), se hrănesc cu materie organică timp de 1-2 ani. După stadiul de pupă, care durează câteva săptămâni, adulții ies din cocon, dar trăiesc doar câteva luni, timp în care se concentrează pe reproducere.

Advertisement

Masculii cărăbușului Hercules sunt renumiți pentru luptele lor spectaculoase, folosind cornul pentru a-și doborî rivalii. Acest corn, împreună cu cleștii puternici, le permite să ridice obiecte de până la 850 de ori greutatea lor, făcându-i unele dintre cele mai puternice creaturi din regnul animal, în raport cu dimensiunea lor. În ciuda aspectului intimidant, acești cărăbuși sunt inofensivi pentru oameni, hrănindu-se în principal cu sevă de copac și fructe fermentate.

Cărăbușul Hercules joacă un rol important în ecosistem, contribuind la descompunerea lemnului mort și la reciclarea nutrienților în pădurile tropicale. Din punct de vedere cultural, este adesea admirat pentru forța și aspectul său unic, fiind popular în colecțiile entomologice și în cultura populară, unde este asociat cu miticul erou Hercules datorită puterii sale impresionante.

Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, cărăbușul Hercules este afectat de defrișările masive din pădurile tropicale, care reduc habitatul său natural. În plus, comerțul cu insecte exotice poate pune presiune pe populațiile locale. Conservarea pădurilor tropicale este esențială pentru protejarea acestei specii și a biodiversității din regiune.

Cărăbușul Hercules este o minune a naturii, combinând forța, frumusețea și adaptările uimitoare. De la cornul său impresionant la rolul său ecologic, această insectă continuă să fascineze cercetătorii și pasionații de natură. Protejarea habitatului său este crucială pentru a ne asigura că acest gigant al lumii insectelor va continua să prospere.

Advertisement

Laika, o cățelușă maidaneză din Moscova, a intrat în istorie drept primul animal care a orbitat Pământul. Lansată pe 3 noiembrie 1957 la bordul satelitului sovietic Sputnik 2, Laika a devenit un simbol al cursei spațiale, dar și al sacrificiului în numele progresului științific.

Contextul misiunii

În anii 1950, Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii se aflau într-o competiție acerbă pentru supremația spațială. După succesul Sputnik 1, primul satelit artificial lansat cu succes, sovieticii au dorit să demonstreze că pot trimite un organism viu în spațiu. Alegerea a căzut pe câini, considerați mai rezistenți și mai ușor de antrenat decât alte animale. Laika, o cățelușă de aproximativ trei ani, a fost selectată datorită temperamentului ei calm și a dimensiunilor potrivite pentru capsula minusculă a lui Sputnik 2.

Pregătirea pentru zbor

Laika, al cărei nume înseamnă „lătrătoare” în rusă, a fost supusă unui antrenament riguros. Împreună cu alți câini, ea a fost plasată în spații extrem de mici pentru a se obișnui cu condițiile din capsulă, a fost antrenată să suporte accelerații puternice și a fost hrănită cu o dietă specială sub formă de gel. În ciuda pregătirii, tehnologia vremii nu permitea întoarcerea capsulei pe Pământ, ceea ce însemna că Laika era condamnată încă de la început.

Zborul și destinul lui Laika

Pe 3 noiembrie 1957, Sputnik 2 a fost lansat de la cosmodromul Baikonur. Laika a fost plasată într-o capsulă presurizată, dotată cu senzori pentru a monitoriza semnele ei vitale. Primele date transmise au arătat că Laika a supraviețuit lansării, dar era extrem de stresată, cu bătăile inimii accelerate. Capsula nu era proiectată pentru a disipa căldura eficient, iar temperatura din interior a crescut rapid. După câteva ore, Laika a murit din cauza supraîncălzirii și a stresului, deși sovieticii au declarat inițial că ea a supraviețuit mai multe zile și a fost eutanasiată printr-un sistem automat.

Advertisement

Impactul și moștenirea

Misiunea lui Laika a fost un succes din punct de vedere tehnic, demonstrând că un organism viu poate supraviețui lansării în spațiu. Însă prețul plătit a fost imens. Povestea ei a stârnit reacții mixte: în timp ce unii au celebrat realizarea științifică, alții au criticat cruzimea experimentului. Laika a devenit un simbol al sacrificiului în numele progresului, iar povestea ei a inspirat dezbateri despre etica utilizării animalelor în experimente științifice.

În 2008, un monument dedicat lui Laika a fost ridicat la Moscova, în apropierea unui centru de cercetare militară. Statuia o înfățișează pe Laika stând pe o rachetă, un tribut adus curajului său involuntar.

Laika a fost mai mult decât un simplu câine – a fost un pionier al explorării spațiale, dar și o victimă a limitărilor tehnologice și a ambițiilor umane. Povestea ei rămâne un memento al costurilor ascunse ale progresului și al responsabilității noastre față de ființele care ne ajută să-l atingem.

Advertisement