Glaucomul este una dintre cele mai grave afecțiuni oftalmologice și, în același timp, una dintre cele mai înșelătoare. În multe situații, boala evoluează ani la rând fără simptome evidente, iar pacienții ajung la medic abia atunci când vederea este deja afectată ireversibil.
În primul episod al seriei „Picături de Oftalmologie”, realizată de CălărașiPress în parteneriat cu Eye Center – Dr. Camelia Ispas, medicul primar oftalmolog explică pe înțelesul tuturor ce este glaucomul, cine este expus riscului și de ce controalele periodice pot face diferența dintre păstrarea și pierderea vederii.
O presiune prea mare în interiorul ochiului poate distruge nervul optic
Potrivit medicului Camelia Ispas, glaucomul este o afecțiune cronică a ochiului, caracterizată, în cele mai multe cazuri, prin creșterea presiunii intraoculare. În mod normal, presiunea din interiorul globului ocular se menține într-un echilibru fin, prin producerea și eliminarea continuă a lichidului ocular.
Atunci când acest mecanism este perturbat, fie pentru că lichidul este produs în exces, fie pentru că drenajul său este deficitar, presiunea începe să crească. Această presiune exercită un efect direct asupra nervului optic, structura responsabilă cu transmiterea imaginilor către creier.
În timp, fibrele nervului optic sunt afectate progresiv, iar dacă boala nu este diagnosticată și tratată, acestea se atrofiază. Consecința este pierderea definitivă a vederii, motiv pentru care glaucomul reprezintă una dintre principalele cauze de orbire la nivel mondial.
Boala care poate evolua ani întregi fără niciun semn
Unul dintre cele mai periculoase aspecte ale glaucomului este faptul că poate să nu producă niciun simptom în stadiile incipiente.
Medicul explică faptul că există pacienți care trăiesc ani de zile fără să știe că au această afecțiune, deoarece vederea pare normală, iar modificările apar lent și progresiv.
Există însă și forme în care simptomele sunt intense și includ durere oculară, înroșirea ochiului, lăcrimare excesivă, dureri de cap sau chiar greață și vărsături.
În plus, glaucomul poate afecta inițial un singur ochi. Pentru că oamenii folosesc ambii ochi simultan și rareori își testează vederea separat pentru fiecare ochi, scăderea vederii poate trece neobservată o perioadă îndelungată.
Tocmai de aceea, simplul fapt că o persoană consideră că vede bine nu exclude existența bolii.
Cine prezintă un risc mai mare
Deși glaucomul poate apărea la orice persoană, există categorii la care probabilitatea este mai mare.
Înaintarea în vârstă reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc. De asemenea, istoricul familial are o influență semnificativă, persoanele care au rude de gradul întâi diagnosticate cu glaucom fiind mai predispuse să dezvolte aceeași afecțiune.
Dr. Camelia Ispas atrage atenția și asupra unor boli generale care favorizează apariția glaucomului, precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială sau sindroamele migrenoase.
Există și afecțiuni oculare care cresc riscul, printre care miopia forte și anumite forme de cataractă, care pot împiedica drenajul normal al lichidului din interiorul ochiului și favorizează creșterea presiunii intraoculare.
Simptome care nu trebuie ignorate
Chiar dacă glaucomul poate fi complet silențios, există manifestări care ar trebui să determine prezentarea rapidă la medic.
Scăderea vederii, senzația de presiune în ochi, durerile oculare, înroșirea ochiului, lăcrimarea persistentă sau senzația de corp străin sunt semnale care necesită un consult oftalmologic.
Medicul subliniază că presiunea oculară nu rămâne constantă pe parcursul zilei. Din acest motiv, o singură măsurătoare nu este întotdeauna suficientă pentru stabilirea diagnosticului.
În numeroase cazuri este necesară efectuarea unei curbe tonometrice, ceea ce presupune măsurarea presiunii intraoculare în mai multe momente și chiar în zile diferite, pentru a obține o imagine cât mai fidelă a evoluției acesteia.
Diagnosticul nu se pune doar prin măsurarea tensiunii oculare
Potrivit medicului oftalmolog, diagnosticul corect al glaucomului este unul complex și presupune corelarea mai multor investigații.
Pe lângă monitorizarea presiunii intraoculare, medicul analizează grosimea corneei, deoarece aceasta poate influența valorile măsurate. De asemenea, este evaluat atent nervul optic în cadrul examinării fundului de ochi.
Astăzi, una dintre cele mai importante investigații este tomografia în coerență optică (OCT), care permite măsurarea precisă a grosimii fibrelor nervului optic și identificarea modificărilor încă din fazele incipiente ale bolii.
În trecut, câmpul vizual reprezenta principala metodă de monitorizare, însă modificările apăreau de regulă după ce o parte importantă a fibrelor nervului optic era deja pierdută. OCT-ul oferă posibilitatea unui diagnostic mult mai precoce și permite urmărirea anuală a evoluției bolii.
Glaucomul nu se vindecă, dar poate fi ținut sub control
Un aspect pe care medicul îl consideră esențial este înțelegerea faptului că glaucomul este o boală cronică.
Odată confirmat diagnosticul, pacientul va avea nevoie de tratament și monitorizare pe tot parcursul vieții.
În cele mai multe cazuri, tratamentul începe cu administrarea zilnică a unor picături care reduc presiunea intraoculară. Dacă acestea nu reușesc să controleze evoluția bolii, există posibilitatea intervențiilor chirurgicale moderne, precum implantarea de șunturi sau valve, iar în anumite situații se poate recurge și la chirurgia clasică.
Există însă și o formă particulară de glaucom, cel cu unghi închis, în care tratamentul laser poate rezolva episodul acut și poate preveni reapariția acestuia, pacientul rămânând ulterior sub monitorizare.
Cea mai mare greșeală: abandonarea tratamentului
În experiența clinică a medicului Camelia Ispas, principala problemă nu este lipsa tratamentelor, ci lipsa consecvenței pacienților.
Mulți renunță la picături pentru câteva zile, uită să le administreze sau consideră că o pauză în timpul concediului nu are consecințe.
În realitate, glaucomul continuă să evolueze chiar și atunci când pacientul nu simte nimic. Tocmai de aceea, respectarea tratamentului și controalele regulate, inclusiv efectuarea anuală a tomografiei nervului optic, sunt esențiale pentru încetinirea evoluției bolii și prevenirea pierderii ireversibile a vederii.
Mesajul medicului: prevenția rămâne cea mai bună soluție
La finalul interviului, dr. Camelia Ispas a transmis un mesaj simplu, dar esențial: prevenția este cea mai eficientă metodă de a evita complicațiile.
Un consult oftalmologic efectuat la timp poate identifica glaucomul înainte ca acesta să producă leziuni ireversibile, iar tratamentul început precoce poate păstra vederea pentru mulți ani.
În cazul acestei afecțiuni, timpul este unul dintre cei mai importanți aliați ai pacientului. Cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme, cu atât șansele de a controla boala și de a preveni orbirea sunt mai mari.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
