Era o zi de primăvară a anului 1620, când râul Tamisa curgea liniștit prin inima Londrei, ascunzând sub oglinda apei un secret ce avea să schimbe lumea. Pe mal, lângă palatul Westminster, stătea un bărbat înalt, cu barba roșcată și ochii plini de vise: Cornelis Drebbel, olandezul venit din Alkmaar, alchimist, inginer și, mai presus de toate, visător al adâncurilor.

Regele Iacob I îl chemase. „Vreau să văd ceva ce nimeni n-a mai văzut”, îi spusese monarhul, cu vocea răgușită de tutun și curiozitate. „O barcă ce merge sub apă, ca un pește de fier.” Drebbel zâmbise. Știa că poate. Mulți ani încercase în atelierul său: tuburi de sticlă, piele de vacă unsă cu seu, lemn de stejar bine închegat. Îi luase trei încercări eșuate, dar a patra… a patra fusese perfectă.

Barca era mică, ca o luntre de pescar, dar cu un trup ciudat: coaste de lemn, acoperite cu piele groasă, unsă până strălucea. Înăuntru, două rânduri de bănci pentru 12 vâslași și un loc special, în față, pentru „căpitanul adâncurilor” – însuși Drebbel. Deasupra, șase tuburi lungi, ca niște coșuri de fum, dar goale pe dinăuntru, ieșeau din acoperișul de piele și se ridicau până la suprafață, ca niște nări de balenă.

Ziua testului venise. Soarele apunea peste Greenwich când barca fu coborâtă în apă. Vâslașii, oameni curajoși aleși dintre marinarii regelui, intrară tremurând. „Dacă nu mai ieșim?”, șopti unul. Drebbel râse blând: „Atunci vom fi primii oameni care au dormit cu peștii.”

Advertisement

Regele stătea pe mal, cu mantia fluturând, alături de curteni și nobili. Un murmur se ridică atunci când barca începu să se scufunde. Lent, ca o frunză care cade, dispăru sub apă. Doar cele șase tuburi rămâneau la suprafață, ca niște degete ridicate spre cer.

Înăuntru, era întuneric și umezeală. Vâslașii trăgeau de lopeți prin găuri etanșate cu cârpă unsă. Aerul era greu, dar Drebbel scoase dintr-o ladă o substanță ciudată – salpetru ars lent – și o puse într-un vas de fier. Flacăra mică, albăstruie, începu să „mănânce” aerul rău și să scoată unul proaspăt. „Magie!”, șoptiră vâslașii. „Nu magie”, spuse Drebbel, „doar știință.”

Timpul trecea. O oră. Două. Trei. Pe mal, regele își mușca buza. „S-au înecat?”, întreba un nobil. Dar atunci… tuburile începură să se miște. Barca urca. Lent, ca un vis care se trezește.

Când capacul se deschise, Drebbel ieși primul, ud, dar zâmbind. Vâslașii îl urmară, palizi, dar vii. Regele alergă spre ei. „Cât ați stat jos?”, întrebă. „Trei ore, Maiestate”, răspunse Drebbel. „Și am parcurs drumul până la Greenwich și înapoi. Sub apă. Fără să vedem soarele.”

Un vuiet se ridică. Applauze. Strigăte. Un nobil plângea. Regele îl îmbrățișă pe olandez: „Ai învins marea, omule!”

Advertisement

Barca lui Drebbel nu a intrat niciodată în război. A rămas o minune, o poveste spusă la focuri de tabără. Dar în adâncul ei, în lemnul acela uns cu seu, în tuburile care respirau pentru oameni, se născuse viitorul. Câteva secole mai târziu, alți oameni, în alte submarine, aveau să ducă războaie sub valuri, să exploreze abisuri, să caute comori pierdute.

Dar primul… primul a fost al lui Drebbel. Un vis olandez, împlinit pe Tamisa, într-o zi de primăvară, când omul a învățat să respire sub apă.

Ziua de 22 noiembrie rămâne una dintre cele mai încărcate simbolic din istoria secolului XX și nu numai. Cel mai cunoscut eveniment este asasinarea președintelui american John F. Kennedy la Dallas în 1963, un moment șocant care a schimbat cursul politicii mondiale și a generat nenumărate teorii ale conspirației. Totuși, data marchează și alte repere importante: de la adoptarea semnalului SOS în 1906, moartea piraților celebri precum Blackbeard (1718), până la evenimente moderne precum începutul Revoluției Portocalii în Ucraina (2004) sau instalarea Angelei Merkel ca prima femeie cancelar al Germaniei (2005). În România, 22 noiembrie evocă momente precum deschiderea Muzeului de Istorie al Bucureștiului (1931) sau primul tur al alegerilor prezidențiale din 2009. O zi care împletește dramă, inovație și schimbări politice profunde.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1286 – Regele danez Eric al V-lea este ucis în Iutlanda de asasini îmbrăcați în călugări franciscani.

1574 – Navigatorul spaniol Juan Fernández, care naviga spre sud între Callao și Valparaíso descoperă un arhipelag și numește insulele Más Afuera, Más un Tierra și Santa Clara. Mai târziu arhipeleagul va fi denumit Insulele Juan Fernández.

Advertisement

1806 – Rusia a declarat război Imperiului Otoman. Izbucnea noul Război ruso-turc 1806-1812, purtat în întregime pe teritoriul țărilor române, conflict care se va încheia prin Pacea de la București din 28 mai 1812, în urma căreia Basarabia, teritoriu aparținând Principatului Moldova situat intre Prut si Nistru, intra în componența Rusiei.

1819 – S-a născut George Eliot (Mary Ann Evans), scriitoare reprezentativă pentru epoca victoriană a culturii britanice (romane “Adam Bede”, “Moara de pe Floss”); (m. 22 decembrie 1880).

1850 – Domnul Munteniei, Barbu Ştirbei, dă un ofis prin care se interzice ca familiile de țigani să mai fie despărțite prin donație sau vânzare. Totodată, prin același ofis, se interzic vânzările de țigani între particulari.

1850 – Se finalizează amenajarea grădinii Cișmigiu din București, Muntenia, ale cărei lucrări începuseră încă din 1837.

1861 – În urma consensului stabilit la Conferința reprezentanților Porții Otomane și ai Puterilor garante, Poarta Otomană emană “Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei” prin care admite unirea administrativă și politică a Principatelor.

Advertisement

1869 – S-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București. Primul decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu.

1880 – Principele Carol I primește acordul scris din partea familiei sale privind succesiunea la tronul României, reglementată prin Constituție: “În lipsă de descendenți de sex masculin în linie dreaptă ai A.S.R. Carol Hohenzollern–Sigmaringen, succesiunea la tron va reveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau descendenților lor…”

1890 – S-a născut Charles de Gaulle, președinte al Franței (1959-1969); (m. 9 noiembrie 1970).

1901 – A decedat Vasile Urechia-Alexandrescu, istoric, scriitor și politician român, membru fondator al Societății Academice Române; (n. 15.02.1834).

1906 – La Convenția Internațională de Radio și telegrafie de la Berlin, s-a aprobat utilizarea mesajelor SOS în caz de pericol.

Advertisement

1913 – A fost inaugurată clădirea Teatrului “Mr. Gh. Pastia” din Focșani.

1916 – A încetat din viaţă scriitorul Jack London (John Griffith Chaney), cunoscut pentru romanele (“Colţ Alb” – 1906 “Călcîiul de fier”, “Martin Eden”); (n. 22 noiembrie 1876).

1918 – Adunarea populară din Sighetu Marmației. La 22 noiembrie 1918 a avut loc adunarea națională a românilor maramureșeni care a ales Sfatul Național şi a hotărât trimiterea delegațiilor la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

1918 – Marele Duce Friedrich al II-lea de Baden, care renunțase deja la 13 noiembrie provizoriu la afacerile de stat, demisionează anunțând oficial abdicarea liniei de Baden.

1931 – Se deschide pentru public în Casa Moruzi din Calea Victoriei nr.117, Muzeul de Istorie al Bucureștiului.

Advertisement

1942 – Al Doilea Război Mondial: Bătălia de la Stalingrad, generalul Friedrich Paulus comandantul trupelor germane, îi trimite lui Adolf Hitler o telegramă spunându-i că armata a 6-a germană este înconjurată de Armata Roșie .

1943 – Președintele american Franklin Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill și liderul chinez Chiang Kai-Shek, se întâlnesc la Cairo pentru a pune la punct un plan de înfrângere a Japoniei.

 1943 – Libanul își câștigă independența față de Franța.

1963 – Președintele Statelor Unite John F. Kennedy a fost asasinat la Dallas de către Lee Harvey Oswald. Vicepreșdintele Lyndon B. Johnson a depus jurământul ca nou președinte.

1975 – La două zile după moartea lui Francisco Franco, Juan Carlos a fost proclamat rege al Spaniei.

Advertisement

1989 – În Beirut, o bombă explodează lângă mașina președintelui libanez Rene Moawad, omorându-l.

1990 – Premierul Margaret Thacher al Marii Britanii a demisionat.

2003 – Revoluţia Trandafirilor din Georgia – Opoziţia, purtând trandafiri în mâini, ocupă Parlamentul din Tbilisi şi cere demisia preşedintelui Eduard Şevardnadze.

2005 – Trupa Rolling Stones lansează noul album intitulat Rarities; albumul conține 16 piese și este realizat de Hear Music în colaborare cu Virgin Records.

2009 – Primul tur al alegerilor prezidențiale din România și Referendumul pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari.

Advertisement

2011 – A decedat fiica lui Stalin, Svetlana Allilueva (n.1926). A fost al treilea copil și singura fiică a dictatorului sovietic Stalin.. Allilueva a cauzat un scandal internațional în 1967,atunci când s-a refugiat în SUA.

În imaginarul popular, cowboy-ul este un erou singuratic, călare pe un cal nobil, apărător al dreptății în Vestul Sălbatic. Filmele și poveștile ne-au pictat o imagine idealizată: un bărbat curajos, cu pălărie largă și revolver la șold, luptând împotriva răufăcătorilor. Realitatea istorică este însă mult mai dură și mai puțin strălucitoare. Adevărații cowboy erau adesea oameni marginalizați, fugari de justiție, foști soldați rămași fără ocupație după Războiul Civil American, sau simpli aventurieri atrași de promisiunea unei vieți libere, dar periculoase.

Munca lor zilnică nu era una de glorie. Ei conduceau turme uriașe de vite pe distanțe lungi, de la ferme izolate din Texas până la piețele din nord, precum cele din Kansas. Drumul era plin de pericole: furtuni, râuri umflate, atacuri ale animalelor sălbatice sau ale triburilor indigene. Dar mulți dintre acești păstori nu erau simpli angajați cinstiți. O mare parte din ei proveneau din rândurile proscrișilor – bărbați care scăpaseră de închisoare, dezertori din armată sau fugari de datorii. Ei nu ezitau să fure vite de la alți crescători, să le schimbe ștanța cu fierul fierbinte și să le vândă mai departe ca pe ale lor.

Negoțul cu vite furate era o practică răspândită. În anii de după 1865, când mii de vite sălbatice rătăceau libere pe câmpiile din sud, oricine putea revendica o turmă fără a dovedi proprietatea. Cowboy-ii profitau de această haos: furau animale noaptea, le mânau rapid peste granițe și le vindeau la prețuri mari în orașele feroviare. Bande organizate, precum cele conduse de figuri notorii ca Billy the Kid sau Jesse James – care uneori se dădeau drept cowboy – transformau această activitate într-o afacere profitabilă. Ei nu erau eroi; erau bandiți care trăiau din hoție, violență și evaziune.

Viața lor era una de nomadism dureros: dormeau sub cerul liber, mâncau hrană simplă și se confruntau cu singurătatea și bolile. Salariul era mic, iar riscurile uriașe – mulți mureau tineri, uciși în dispute pentru vite sau în confruntări cu șerifi. Societatea îi tolera doar cât timp aduceau carne ieftină pe mesele americanilor, dar îi disprețuia ca pe niște sălbatici needucați. Mitul eroului s-a născut mai târziu, prin romane ieftine și spectacole de circ, pentru a vinde o Americă romantică.

Advertisement

Astfel, adevărații cowboy nu erau salvatori ai frontierelor, ci supraviețuitori ai unei epoci haotice, unde legea era slabă și supraviețuirea dicta regulile. Ei au modelat Vestul, dar nu prin curaj nobil, ci prin viclenie și cruzime. Istoria reală ne arată că legendele ascund adesea umbrele cele mai întunecate ale omenirii.