Andrei Gabriel Benghea Mălăieș, funcționar public și consultant în vârstă de 45 de ani, a devenit simbolul cumulului excesiv de funcții în România. În ultimii ani a strâns simultan 11 surse de venit oficiale, majoritatea plătite din bani publici sau din contracte cu instituții de stat.

A ocupat sau ocupă poziții precum: consilier personal la un minister, expert în cadrul mai multor autorități publice centrale, membru în consilii de administrație la companii de stat, consultant pe proiecte europene, lector universitar plătit cu ora, director interimar la o instituție publică, membru în comisii de licitație, evaluator de proiecte naționale și europene, consilier local într-o localitate mică, președinte sau membru în asociații finanțate public și alte activități de consultanță contractuală.

Veniturile lunare cumulate au depășit de mai multe ori salariul mediu net pe economie, iar unele funcții se suprapuneau temporal, ridicând semne de întrebare privind compatibilitatea și timpul efectiv dedicat fiecăreia. Cazul său a fost intens mediatizat ca exemplu clasic de cumul aberant de sinecuri, în care un singur om poate încasa bani de la stat pe mai multe canale în același timp.

Deși a fost criticat public și semnalat în rapoarte de integritate, Benghea Mălăieș a continuat să dețină majoritatea acestor poziții ani la rând, profitând de lacunele legislative și de lipsa controalor stricte privind conflictul de interese și cumulul funcțiilor publice.

Un bărbat de 69 de ani, posesor al dublei cetățenii română și americană, a fost oprit în trafic de polițiștii din Corabia. Avea doar permisul de conducere valabil în Statele Unite, nu și pe cel românesc. A fost legitimat și condus la sediul Poliției Municipiului Corabia pentru verificări suplimentare.

Câteva minute mai târziu, în interiorul clădirii, omul s-a prăbușit. A lovit violent capul de pardoseală, a suferit un traumatism cranio-cerebral grav. Polițiștii au încercat resuscitarea, au chemat ambulanța, dar bărbatul a murit pe loc. Autopsia a indicat infarct miocardic acut urmat de stop cardio-respirator, combinat cu leziunile de la cădere.

IPJ Olt a transmis un comunicat extrem de laconic: „persoana s-a dezechilibrat și a căzut”. Nicio explicație clară despre ce s-a întâmplat exact în acele minute din sediu, nicio mențiune despre eventuale lovituri prealabile, despre starea sănătății lui înainte de eveniment sau despre martori. Niciun detaliu despre comportamentul polițiștilor în momentul în care cetățeanul a intrat în clădire.

Procurorii au deschis dosar penal pentru ucidere din culpă și continuă cercetările. Totuși, lipsa comunicării oficiale detaliate alimentează speculații și nemulțumire publică. Oamenii se întreabă: cum moare cineva în custodia poliției într-un interval atât de scurt? De ce autoritățile refuză să ofere informații concrete și transparente?

Cazul rămâne învăluit în tăcere oficială. Familia așteaptă răspunsuri. Societatea așteaptă adevărul. Până atunci, un om a intrat viu într-o secție de poliție și a ieșit mort – iar explicațiile lipsesc cu desăvârșire.

Situația apelor uzate din sudul județului Călărași, prezentată recent într-un material video realizat de jurnalistul Alex Dima, readuce în atenția publică o problemă veche, generată de investiții realizate în urmă cu mai bine de un deceniu și care nu au fost niciodată funcționale la capacitate normală.

În municipiul Oltenița, imaginile surprinse arată că o parte din apele provenite din canalizare ajung direct în Dunăre. Stația de epurare existentă funcționează doar parțial, cu o epurare preponderent mecanică, insuficientă pentru protejarea mediului. În apropiere se află o stație nouă, construită din fonduri europene în urmă cu aproximativ 16 ani, care însă nu a fost pusă în funcțiune nici până astăzi.

Este important de precizat că această situație nu poate fi pusă exclusiv în sarcina actualei administrații locale. La nivelul municipiului Oltenița, conducerea administrației publice s-a schimbat în anul 2024, iar problema stației de epurare este una moștenită, rezultatul unor decizii, întârzieri și blocaje administrative acumulate în timp. Asta nu înseamnă că responsabilitatea trebuie pasată între autorități.

O situație similară se regăsește și la Budești, unde stația de epurare construită în jurul anului 2010, printr-o investiție de aproximativ 3,5 milioane de euro, nu mai funcționează corespunzător, iar apele uzate ajung în râul Dâmbovița, cu impact indirect asupra Dunării.

În prezent, problema rămâne una deschisă și necesită soluții concrete, investiții suplimentare și o colaborare reală între autoritățile locale, județene și instituțiile de mediu, pentru ca efectele asupra mediului și sănătății publice să fie limitate și, în final, eliminate.