Pe 16 august 2025, o tragedie cutremurătoare a zguduit localitatea Șanț, județul Bistrița-Năsăud. Un băiețel de doar doi ani și jumătate și-a pierdut viața după ce a fost lovit accidental de autoturismul condus de propriul tată, în timp ce acesta efectua manevre în curtea locuinței. Incidentul, petrecut sâmbătă dimineața, a lăsat o familie îndurerată și o comunitate în stare de șoc.

Potrivit autorităților, bărbatul, în vârstă de 38 de ani, încerca să parcheze mașina când, din neatenție, nu l-a observat pe copilul său aflat în apropiere. În urma impactului, băiețelul a suferit răni grave, fiind găsit inconștient de echipajele medicale sosite rapid la fața locului. Un echipaj al Serviciului de Ambulanță Județean, sprijinit de un elicopter SMURD, a încercat să stabilizeze victima, dar, în ciuda tuturor eforturilor, copilul a fost declarat decedat.

Polițiștii din cadrul Compartimentului Rutier Sângeorz-Băi au confirmat că tatăl a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ, ceea ce indică faptul că accidentul nu a fost influențat de consumul de alcool. În prezent, ancheta este în desfășurare pentru a stabili cu exactitate cauzele și circumstanțele acestui incident tragic, fiind deschis un dosar penal.

Advertisement

Cocoșul andin, cunoscut și sub numele de „cocoșul stâncilor” sau Rupicola peruvianus, este una dintre cele mai fascinante păsări din America de Sud, renumită pentru coloritul său vibrant și comportamentul său unic. Această specie trăiește în pădurile tropicale și subtropicale din regiunea Anzilor, în țări precum Peru, Bolivia, Ecuador, Columbia și vestul Braziliei, la altitudini cuprinse între 900 și 2.400 de metri.

Caracteristici fizice

Cocoșul andin este ușor de recunoscut datorită penajului său spectaculos. Masculii sunt deosebit de impresionanți, cu un colorit intens de portocaliu-roșcat, care acoperă cea mai mare parte a corpului, și o creastă distinctivă în formă de evantai pe cap. Această creastă, formată din pene lungi și subțiri, le conferă un aspect regal și îi face să iasă în evidență în habitatul lor. Femelele, în schimb, sunt mai puțin colorate, având un penaj brun-oliv care le ajută să se camufleze în pădure.

Masculii au o lungime de aproximativ 32-35 cm, iar greutatea lor variază între 200 și 250 de grame. Creasta lor nu doar că atrage atenția, ci joacă și un rol important în ritualurile de împerechere.

Habitat și distribuție

Cocoșul andin preferă pădurile umede din regiunea andină, în special zonele cu vegetație densă și stânci abrupte. Această pasăre este adesea găsită în apropierea cursurilor de apă sau a cascadelor, unde umiditatea este ridicată, iar vegetația oferă hrană și protecție. Habitatul său este amenințat de defrișări și activități umane, ceea ce face ca populațiile de cocoș andin să fie vulnerabile în anumite zone.

Advertisement

Comportament și reproducere

Unul dintre cele mai captivante aspecte ale cocoșului andin este ritualul său de împerechere. Masculii se adună în grupuri numite „lek-uri” pentru a efectua dansuri elaborate și a emite sunete puternice, încercând să atragă atenția femelelor. Aceste dansuri implică mișcări rapide ale capului, sărituri și expunerea crestei colorate, creând un spectacol vizual impresionant.

Femelele sunt responsabile de construirea cuiburilor, care sunt de obicei plasate pe stânci sau în scorburi, și depun 1-2 ouă pe sezon. Puii sunt îngrijiți exclusiv de femele, masculii neparticipând la creșterea acestora.

Dieta

Cocoșul andin este omnivor, hrănindu-se în principal cu fructe, semințe și insecte. Fructele suculente, cum ar fi cele din pădurile tropicale, reprezintă o parte semnificativă a dietei lor, contribuind la dispersarea semințelor în ecosistem.

Conservare

Deși cocoșul andin nu este considerat o specie pe cale de dispariție, habitatul său este afectat de defrișări, minerit și extinderea agriculturii. Unele populații sunt protejate în parcuri naționale, cum ar fi Parcul Național Manu din Peru, dar eforturile de conservare sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea acestei specii pe termen lung.

Curiozități

• Cocoșul andin este pasărea națională a Peru, fiind un simbol al biodiversității țării.

• Creasta masculilor este atât de mare încât uneori le acoperă ciocul, dând impresia unui „capac” colorat.

• Sunetele emise de masculi în timpul ritualurilor de împerechere pot fi auzite de la sute de metri distanță.

Cocoșul andin este, fără îndoială, una dintre cele mai impresionante păsări ale lumii, un adevărat spectacol al naturii care merită protejat și admirat

Advertisement

Balenele albastre, cele mai mari mamifere de pe Pământ, sunt cunoscute pentru cântecele lor complexe, care răsună pe distanțe de kilometri în oceane. Aceste vocalizări, formate din gemete, clicuri și fluierături, sunt esențiale pentru comunicare, împerechere și semnalarea surselor de hrană. Însă, în ultimii ani, cercetătorii au observat un fenomen îngrijorător: balenele albastre cântă din ce în ce mai puțin, iar această tăcere ridică semne de întrebare cu privire la sănătatea ecosistemelor marine.

Un mister dezvăluit de cercetări recente

Studiile efectuate între 2015 și 2025, în zone precum South Taranaki Bight din Noua Zeelandă și Ecosistemul Curentului California, au arătat o scădere semnificativă a vocalizărilor balenelor albastre, în special a celor legate de hrănire (D-calls) și împerechere. Cercetătorii de la Monterey Bay Aquarium Research Institute și Marine Mammal Institute al Oregon State University au utilizat hidrofoane subacvatice pentru a înregistra aceste sunete și au descoperit că perioadele de liniște coincid cu reducerea surselor de hrană, în special a krill-ului, principala sursă de hrană a balenelor albastre.

Impactul schimbărilor climatice

Principala cauză a acestei tăceri pare a fi încălzirea globală. Valurile extreme de căldură marină, din ce în ce mai frecvente, au dus la dispariția sau dispersarea krill-ului, micile crustacee de care depind balenele albastre. În absența hranei, balenele își reduc vocalizările legate de hrănire, deoarece nu mai au ce să semnaleze. De asemenea, lipsa hranei afectează și activitatea de reproducere, cântecele asociate împerecherii fiind mai rare în perioadele de penurie. Studiile au arătat că, în anii cu valuri de căldură, precum 2015-2016, cântecele balenelor albastre au scăzut dramatic, în timp ce în anii cu hrană mai abundentă, vocalizările au revenit parțial.

Vulnerabilitatea balenelor albastre

Spre deosebire de alte specii, cum ar fi balenele cu cocoașă, care sunt mai adaptabile în alegerea hranei, balenele albastre au o dietă strictă bazată pe krill, ceea ce le face mai vulnerabile la schimbările din mediu. Cercetătorul John Ryan, de la Monterey Bay Aquarium Research Institute, a subliniat că strategia lor de hrănire mai puțin flexibilă, combinată cu o populație mai mică, amplifică impactul scăderii resurselor de hrană. În plus, zgomotul generat de activitățile umane, cum ar fi traficul maritim, interferează cu capacitatea balenelor de a comunica, limitându-le comunicarea la adâncimi de maximum 100 de metri.

Advertisement

Un avertisment pentru viitor

Tăcerea balenelor albastre este mai mult decât un fenomen curios – este un semnal de alarmă privind starea oceanelor. Schimbările climatice, poluarea fonică și reducerea resurselor de hrană amenință nu doar balenele, ci întregul ecosistem marin. Cercetătorii îndeamnă la reglementări mai stricte pentru reducerea zgomotului subacvatic și la măsuri urgente pentru combaterea încălzirii globale. „Când balenele nu mai cântă, e ca și cum oceanul își pierde vocea”, a declarat Dawn Barlow, cercetătoare la Oregon State University.

Conservarea balenelor albastre necesită eforturi globale. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, protejarea zonelor de hrănire ale balenelor și limitarea zgomotului generat de nave sunt pași esențiali pentru a asigura supraviețuirea acestor giganți ai mării.