Curiozități și Istorie
Semnificația istorică a zilei de 10 decembrie
10 decembrie este Ziua Internațională a Drepturilor Omului, marcată anual în amintirea adoptării, la 10 decembrie 1948, a Declarației Universale a Drepturilor Omului de către ONU – documentul fondator al drepturilor și libertăților fundamentale în lumea modernă.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1389 – Se încheie intre domnul muntean Mircea cel Bătrân si regele Poloniei, Wladislaw Iagello, Tratatul de la Radom. Principala prevedere consta în sprijin reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun – regele Ungariei – iar sprijinul împotriva altor inamici ai uneia dintre părți era lăsat la aprecierea celuilalt. Tratatul a fost înnoit în 1404 si în 1410.
1510 – Portughezii conduși de amiralul Albuquerque cuceresc orașul indian Goa, puternic centru comercial aflat sub stăpânire musulmană.
1588 – S-a născut Isaac Beeckman, om de știință olandez și filosof; (d. 1637).
1787 – S-a născut pedagogul american Thomas Hopkins Gallaudet, fondatorul școlii pentru copii surdo-muți; (d. 10.09.1851).
1799 – Franța adopta oficial metrul ca unitate de măsură a lungimii.
1804 – S-a născut Carl Gustav Jacob Jacobi, matematician german (d. 1851)
1817 – Mississippi devine cel de-al douăzecilea stat al Statelor Unite ale Americii.
1845 – A fost patentată prima anvelopă pneumatică, creată de inginerul britanic Robert Thompson.
1848 – Charles-Louis-Napoleon Bonaparte a fost ales președinte al Franței, funcție pe care a deținut-o pana in 2 decembrie 1852, când s-a proclamat împărat, sub numele de Napoleon al III-lea.
1868 – La Londra, la intersecția Bridge Street cu Parliament Square, este montat primul semafor din lume: un felinar aflat în vârful unui stâlp metalic înalt de șapte metri, care, alimentat cu gaz, avea o lumină când verde când roșie. Primul semafor electric pentru reglementarea circulației pe străzi, a fost instalat în 1914, în SUA, la Cleveland.
1870 – S-a născut la Craiova, Nicolae Vasilescu-Karpen, fizician și inventator român. (d. 02.03.1964, București).
1896 – A încetat din viață Alfred Nobel, savant suedez, inventatorul dinamitei și inițiatorul Premiului Nobel, cel mai prestigios premiu internațional, decernat anual din 1901 (n. 1833)
1898 – Războiul Hispano-American a luat sfârșit prin semnarea păcii de la Paris, prin care Spania a recunoscut independența Cubei și a cedat Guamul, Filipinele și Porto Rico, Statelor Unite ale Americii.
1901 – La Stockholm, Suedia, au fost decernate primele premii Nobel pentru cercetările în fizică, medicină, chimie, literatură și pace.
1903 – Savanta franceză de origine poloneză, Marie Curie, a primit, alături de soțul ei Pierre Curie și de fizicianul Henri Bequerell, Premiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperirile făcute în domeniul radioactivității, devenind prima femeie laureată a acestui premiu.
1904 – Cercetătorul rus Ivan Pavlov a fost recompensat cu premiul Nobel pentru cercetările sale privind sistemul digestiv, in cadrul cărora a descoperit așa-numitele reflexe condiționate.
1919 – România a semnat tratatele de pace cu Austria si Bulgaria, după încheierea Primului Război Mondial.
1922 – A avut loc în marele amfiteatru al Facultății de Medicină din București, un Congres al delegaților studenților anticomuniști din România, care inițiază lupta mișcării studențești împotriva amenințării comuniste si trage un semnal de alarma fata de primejdia care se ridica la granița de răsărit a României, ca urmare a provocărilor sovietice.
1924 – Premiul Nobel pentru Medicină a fost atribuit fiziologului olandez Willem Einthoven, pentru inventarea electrocardiografului.
1924 – S-a născut Mitzura Arghezi, fiica poetului Tudor Arghezi. A avut o carieră de succes în showbizul anilor din perioada comunistă.
1929 – Se inaugurează, în București, Biserica studențească Sf. Anton (Curtea-Veche).
1933 – Prin hotărârea Consiliului de Miniștri, guvernul național liberal scoate în afara legii “Garda de Fier“.
1935 – Primăria orașului București ia hotărârea de a-l proclama pe George Enescu “cetățean de onoare”.
1936 – A murit la vârsta de 69 de ani, scriitorul italian Luigi Pirandello, unul din întemeietorii teatrului modern european.
1936 – Regele Marii Britanii Edward VIII-lea abdicat de pe tron pentru a se putea căsători cu americanca Wallis Simpson, o femeie divorțată, fără sânge albastru.
1938 – Au început filmările la pelicula Pe aripile vântului.
1945 – Olanda devine membră a ONU.
1948 – Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului.
1950 – Doctorul american Ralph Burke a devenit primul laureat de culoare al Premiului Nobel pentru pace.
1975 – La Oslo, Elena Bonner, soția lui Andrei Saharov, disident rus, unul dintre fondatorii Comitetului pentru Apărarea Drepturilor Omului, a primit, în numele soțului, Premiul Nobel pentru Pace.
1976 – S-a constituit, la nivel central, Organizația Șoimii Patriei. Aceasta avea rolul de a contribui la „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei și respectului față de patrie și popor, față de Partidul Comunist Român”.
1981 – O boala misterioasa ucide homosexuali in America, informează BBC. Epidemie care făcea victime printre bărbații homosexuali, este în creștere în Statele Unite ale Americii. Boala este declanșată de virusul imunodeficienţei umane (HIV) care a fost pentru prima dată descoperit în 1983., iar boala s-a numit SIDA.
1984 – Adunarea Generala a ONU adopta “Convenția împotriva torturii și altor suferințe sau tratamente pline de cruzime, inumane sau degradante” (Rezoluția 39/46 intrată în vigoare la 26 iun. 1987).
1984 – În Plenara CC al PCR este ales prim-secretar al UTC, Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
1990 – A avut loc, la Oslo, ceremonia decernării premiului Nobel pentru pace, președintelui sovietic Mihail Gorbaciov.
1992 – La Geneva, a fost semnat Acordul privind zona de comerț liber dintre România si statele Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS).
1993 – A avut loc la Oslo ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru pace, liderului Congresului Național African, Nelson Mandela si președintelui Africii de Sud, Frederik de Klerk.
1995 – Rețeaua americană de televiziune prin cablu CNN a transmis, în premieră, ceremonia de decernare a Premiilor Nobel, organizată la Primăria din Oslo.
1999 – A murit Franjo Tudjman, președintele Croației, considerat părintele Croației independente; (n. 1922).
2000 – Ion Iliescu câștigă al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale impunându-se în fața ultranaționalistului Corneliu Vadim Tudor.
2008 – La o licitație Christie din Londra, diamantul Wittelsbach Blue este vândut cu 16,4 milioane de lire sterline, cel mai mare preț plătit vreodată la o licitație pentru un diamant.
2017 – În București precum și în multe alte orașe dim România și din afara țării, au avut loc proteste împotriva modificării legilor justiției.
2020 – Autoritățile anunță că Bucureștiul va găzdui Centrul Cyber al Uniunii Europene, prima structură a Uniunii Europene de pe teritoriul României.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În toiul nopților tropicale din America de Sud și Centrală, acolo unde lumina lunii abia pătrunde prin frunzișul des, își face simțită prezența o umbră uriașă și tăcută: bufnița Stygiană (Asio stygius). Cu o anvergură a aripilor ce poate depăși un metru și jumătate, această pasăre impunătoare este una dintre cele mai mari bufnițe din lume și poartă un nume inspirat direct din mitologia greacă – Styx, râul care despărțea lumea viilor de tărâmul morților.
Penajul său este o capodoperă a camuflajului: negru-cenușiu profund, striat cu dungi fine ca scoarța copacilor bătrâni, iar discul facial întunecat încadrat de sprâncene albe care îi dă o expresie severă, aproape demonică. Ochii săi galben-portocalii ard ca două cărbuni în bezna nopții, oferindu-i o privire pătrunzătoare care a speriat generații de oameni.
Deși pare un spectru al întunericului, bufnița Stygiană este un vânător extrem de eficient. Zborul său complet silențios îi permite să se apropie de pradă fără cel mai mic sunet – șoareci, lilieci, broaște și chiar alte păsări mai mici cad victime penelor sale moi și a ghearelor puternice. Preferă să vâneze în păduri primare mature, în special în regiunile muntoase umede din Brazilia, Bolivia, Ecuador sau Mexic, dar a fost observată și în plantații de cafea sau păduri secundare, dovadă a unei remarcabile adaptabilități.
Cea mai mare amenințare pentru această specie magnifică este defrișarea masivă a habitatului său. Considerată „aproape amenințată” de specialiști, populația sa scade constant odată cu dispariția pădurilor tropicale. Cuibărește în scorburi vechi sau profită de cuiburile abandonate ale altor rapitoare, depunând de obicei doar două ouă albe, rotunde.
În cultura locală, bufnița Stygiană este adesea asociată cu spirite ale nopții și superstiții, dar în realitate este un indicator prețios al sănătății ecosistemelor forestiere. Când glasul său grav și răgușit răsună în noapte, nu este un semn al răului, ci o chemare a sălbăticiei care încă mai rezistă în fața progresului distrugător.
Într-o lume care își pierde încet umbrele, bufnița Stygiană rămâne una dintre ultimele păzitoare ale întunericului adevărat – acolo unde misterul încă mai are loc să respire.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Copila salvată cu ajutorul legii pentru animale: povestea care a născut protecția copilului
În martie 1864 se năștea în New York o fetiță pe nume Mary Ellen Wilson. Primii ei ani au fost un coșmar ascuns după ușile unui apartament aparent respectabil. Rămasă fără tată și abandonată de mamă, a fost dată în grija lui Mary și Francis Connolly. Acolo nu a existat niciodată copilărie – doar muncă silnică, foame, lovituri cu biciul și nopți petrecute încuiată în întuneric. La zece ani, Mary Ellen nu mai era copil: era o umbră palidă, plină de vânătăi și cicatrici, cu privirea stinsă.
Nimeni nu intervenea. Legea din acele vremuri nu considera copiii persoane cu drepturi. Erau proprietatea părinților sau a tutorilor, iar cruzimea era o treabă „de familie”.
Totul s-a schimbat datorită unei femei curajoase: Etta Angell Wheeler, o voluntară care ajuta săracii. Intrând într-o zi în clădirea unde locuia Mary Ellen, a auzit plânsetul și a văzut trupul schingiuit al fetiței. A bătut la toate ușile instituțiilor – poliție, orfelinate, biserici – dar răspunsul era același: „Nu avem lege pentru așa ceva”.
Atunci a făcut un gest care părea absurd: s-a dus la Societatea Americană pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale. Dacă un cal bătut putea fi salvat, de ce nu și un copil?
Henry Bergh, fondatorul societății, nu a ezitat. Împreună cu un avocat, a obținut un mandat special și, pe 9 aprilie 1874, au intrat în forță în apartament. Imaginea pe care au găsit-o i-a îngrozit chiar și pe polițiști: o fetiță de nici 1,20 m, cu pielea tăiată de curea, picioarele umflate și ochii plini de spaimă.
Procesul care a urmat a fost primul de acest fel din lume. Mary Ellen, cu vocea ei subțire și tremurândă, a descris bătăile, foamea, frigul, nopțile închise în dulap. Juriul a rămas fără cuvinte. Mary Connolly a fost condamnată la un an de închisoare cu muncă silnică – o premieră istorică.
Dar cel mai important lucru s-a întâmplat după sentință: doar câteva luni mai târziu, în decembrie 1874, lua ființă Societatea din New York pentru Prevenirea Cruzimii față de Copii – prima organizație din lume dedicată exclusiv protecției minorilor. În câțiva ani, modelul s-a răspândit în toată America și apoi în Europa.
Mary Ellen a fost salvată. A trăit mai întâi cu bunica ei, apoi a fost adoptată de o familie iubitoare. A învățat să citească, s-a căsătorit, a avut patru copii și a murit la 92 de ani, în 1956, știind că suferința ei nu fusese în zadar.
Un copil abia văzut, abia auzit, a reușit să schimbe legile unei întregi lumi. Pentru că, în 1874, o fetiță din New York a dovedit că până și cei mai mici și mai neputincioși pot schimba istoria – atunci când cineva îndrăznește să le dea o voce.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Curiozități și Istorie
Femeia care a făcut din greșeală un imperiu: povestea inventatoarei corectorului alb
În anul 1951, Bette Graham Nesmith, mamă singură cu un băiat de crescut, lucra ca dactilografă la o bancă mare din Dallas. Noile mașini de scris electrice apăruseră și ele schimbaseră totul: tastele loveau mult mai repede, dar și greșelile se înmulțeau îngrozitor. O singură literă greșită însemna să scoți foaia, să arunci pagina perfectă și să o iei de la capăt. Zile întregi se pierdeau doar pentru că o linie nu era impecabilă.
Bette observa de ceva vreme cum pictorii care decorau sediul băncii rezolvau ușor greșelile: pur și simplu puneau un strat de vopsea albă peste și pictau deasupra. „De ce n-aș putea face și eu asta pe hârtie?” și-a spus într-o zi.
Acasă, în mica bucătărie, a început să experimenteze. A luat vopsea albă pe bază de apă, i-a adăugat diverse substanțe ca să se usuce repede și să nu pătrundă în hârtie, a amestecat totul într-un borcănel și a pus soluția într-o sticluță obișnuită de ojă, cu pensuliță inclusă. Când greșea la mașină, scotea sticluța, trecea un strat subțire peste greșeală, aștepta câteva secunde și tasta mai departe. Funcționa perfect.
La început, colegele au rugat-o să le dea și lor puțin „miracol alb”. Apoi întreg etajul. Bette a început să prepare amestecul în blender noaptea, după ce băiatul ei adormea, și să-l vândă în sticluțe de la birou, sub numele „Mistake Out” – Greșeala Afară. Cererea a crescut atât de mult încât, în 1956, și-a dat demisia de la bancă și a transformat garajul casei în fabrică.
Zece ani mai târziu, în 1968, firma ei, redenumită Liquid Paper, producea sute de mii de sticluțe pe lună și avea zeci de angajați. În 1979 a vândut compania unui gigant american pentru 47,5 milioane de dolari – o avere astronomică pentru o fostă secretară care începuse cu un blender și o idee simplă.
Bette Nesmith Graham a demonstrat că uneori cea mai mare invenție nu vine din laboratoare scumpe, ci dintr-o problemă zilnică și din dorința de a nu mai irosi timp și hârtie din cauza unei singure litere greșite. Greșelile ei au devenit succesul a milioane de oameni din întreaga lume.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Recomandare de carte – „Privighetoarea” de Kristin Hannah
Bufnița Stygiană: Păzitoarea tainică a nopții
Copila salvată cu ajutorul legii pentru animale: povestea care a născut protecția copilului
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
