Astăzi, Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași a bifat un moment important: o nouă serie de agenți de poliție, tineri absolvenți ai Școlii de Agenți „Vasile Lascăr” Câmpina, a intrat oficial în structurile operative ale instituției. Pentru ei, este începutul unei cariere care presupune disciplină, responsabilitate și, mai ales, asumarea unei misiuni publice dificile, într-un județ cu provocări reale în materie de siguranță și ordine publică.

Ceremonia de primire a fost una formală, cu felicitări și urări de succes transmise din partea conducerii inspectoratului. Mesajele au fost despre profesionalism, integritate și devotament față de lege și cetățean. Toate corecte, chiar necesare.

Conducerea interimară a IPJ Călărași este reprezentată de Negru Alin, adjunct al șefului inspectoratului, un ofițer care, nu cu mult timp în urmă, s-a aflat chiar în postura de candidat la concursul pentru ocuparea funcției de inspector-șef. Un concurs oficial, organizat la nivel național, ale cărui rezultate au fost făcute publice și care au intrat rapid în atenția opiniei publice. La acel examen, Negru Alin a obținut nota 1 (UNU), punctaj minim, acordat practic pentru simpla participare.

Este un fapt, nu o opinie. Un fapt care nu poate fi ignorat atunci când vorbim despre autoritate, leadership și mesajul transmis noii generații de polițiști. Pentru agenții aflați la început de drum, exigența este maximă: examene, medii, evaluări, perioadă de tutelă, presiunea constantă a performanței. În oglindă, la vârful instituției, realitatea arată o discrepanță greu de explicat.

Ce înțeleg noii agenți atunci când sunt felicitați și îndemnați la excelență de o conducere care, la propria evaluare profesională pentru funcția supremă din inspectorat, nu a reușit să treacă pragul minim?

IPJ Călărași are nevoie de oameni bine pregătiți, în teren și la vârf. Are nevoie de lideri care să inspire prin competență, nu doar prin poziția ocupată de o împuternicire. Noii agenți merită un sistem coerent, în care meritul, performanța și rezultatele să fie criterii reale.

Privit la rece, curriculum vitae al comisarului-șef Negru Viorel-Alin este, fără îndoială, unul consistent. Vorbim despre un ofițer cu aproape trei decenii de activitate în structurile Poliției Române, cu experiență acumulată preponderent în zona de investigații criminale și management operațional, cu studii universitare și postuniversitare finalizate la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, inclusiv licență în Drept, master în științe penale și cursuri recente de management strategic și resurse umane în cadrul MAI.

Pe hârtie, parcursul profesional este coerent și ascendent: ofițer operativ, șef de birou, adjunct al șefului Poliției Municipiului Oltenița, iar din 2024, adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție Județean Călărași. Un traseu care, teoretic, ar trebui să ofere nu doar experiență, ci și o bază solidă pentru asumarea unei funcții de vârf într-un inspectorat județean.

Și totuși, acest CV intră într-un contrast frapant cu realitatea unui concurs politic, pardon, oficial(!),  organizat pentru ocuparea funcției de inspector-șef al IPJ Călărași, unde rezultatul obținut a fost nota 1, punctaj minim, echivalent practic cu prezența. Un rezultat care nu poate fi trecut cu vederea, tocmai pentru că vine în contradicție directă cu imaginea profesională proiectată de pregătirea candidatului.

Aceasta este miza reală a discuției. Nu persoana, nu atacul. Ci diferența uriașă dintre un CV care inspiră încredere și un examen care indică eșec. Într-un sistem rigid, birocratic, în care agenții și ofițerii de execuție sunt evaluați constant, sancționați la cea mai mică abatere și obligați să performeze sub presiune, întrebările devin inevitabile.

Sunt întrebări legitime, mai ales în contextul în care același ofițer se află astăzi în poziția de a felicita și încuraja o nouă generație de agenți de poliție, aflați la început de drum, pentru care nota, evaluarea și performanța nu sunt detalii, ci condiții esențiale ale carierei.

În spatele situației jenante de la Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, surse din mediul instituțional și politic indică existența unor posibile discuții și influențe politice care ar fi planat asupra concursului pentru ca funcția de inspector-șef să ajungă la cine trebuie. Nu vorbim despre probe concrete făcute publice, ci despre o situație de notorietate, larg vehiculată.

Datele cunoscute conturează trei scenarii posibile, niciunul confirmat oficial până în acest moment:

Primul scenariu presupune desemnarea actualului adjunct, Negru Viorel-Alin, ca inspector-șef, fie prin numire directă, fie printr-o formulă administrativă care să evite reluarea rapidă a unui concurs. Al doilea scenariu vizează numirea unui alt ofițer din afara județului, adus temporar, care ar urma să iasă la pensie din Călărași, o practică deja întâlnită în alte inspectorate. Al treilea scenariu – cel mai des invocat – este menținerea stării de interimat pe termen nedefinit, fără un șef validat prin concurs.

Fostul șef al IPJ Călărași, Petronel Dumitrașcu a fost pus la dispoziție anul trecut, pierzând atribuțiile operative, de comandă și control. Ulterior, Dumitrescu Cristian s-a pensionat, iar în locul său a rămas Negru, în calitate de adjunct cu atribuții de inspector-șef. O formulă legală, dar fragilă din punct de vedere al stabilității instituționale.

Sursele citate merg mai departe și susțin că, la nivel politic, nu ar exista un interes real pentru numiri definitive ale inspectorilor-șefi, nici la Călărași, nici în alte județe. Interimatele ar oferi flexibilitate, control și o zonă de manevră, mai ales într-un sistem în care mulți dintre cei aflați în funcții de conducere ar avea în spate controverse, anchete sau acuzații de fapte de abuz. În acest tablou, comisiile de evaluare și examinare ar fi instrumentul-cheie: concursuri organizate formal, dar care se încheie cu note umilitoare, similare celor înregistrate în mai multe inspectorate din țară.

La Călărași, realitatea rămâne aceeași: un inspectorat cu sute de polițiști, condus provizoriu, fără un lider validat prin concurs, fără o perspectivă clară și cu o presiune tot mai mare pe umerii celor din teren.

Mai mulți locatari din zona Direcției Agricole Călărași se confruntă cu o situație critică: alimentarea cu apă este întreruptă de aproape două zile, iar problema nu a fost încă identificată sau remediată. Incidentul se produce în plină perioadă de ger, amplificând disconfortul pentru zeci de familii.

Potrivit informațiilor transmise redacției de un locatar din zonă, echipele de intervenție au săpat de două zile pentru a identifica avaria, însă fără rezultat până în acest moment. „Sapă de două zile și nu găsesc avaria”, a transmis sursa, sub protecția anonimatului.

În lipsa unei soluții rapide, autoritățile au anunțat trimiterea unei cisterne cu apă potabilă. Între timp, oamenii au ieșit deja în fața blocurilor cu bidoane și sticle pentru a putea asigura strictul necesar. Situația afectează mai multe imobile, respectiv blocurile i1, i2 și i3 din zonă.

Imaginile surprinse la fața locului arată locatari adunați seara, pe ger, lângă recipiente de apă, așteptând intervenția autorităților. Lipsa apei pentru o perioadă atât de lungă ridică semne de întrebare privind rapiditatea și eficiența intervenției, mai ales în condiții meteo dificile.

Stația finală pentru primul “tren al morții” care a părăsit Iașiul după pogromul din 29 iunie 1941 a fost Călărași. În acel pogrom devastator, mii de evrei au fost uciși pe străzile orașului, împușcați în curtea Chesturii de Poliție sau sufocați în vagoanele sigilate ale trenurilor. Totuși, povestea celor peste o mie de supraviețuitori care au fost ținuți captivi timp de două luni la Călărași rămâne puțin cunoscută. Dacă locurile din Moldova asociate cu pogromul – precum fosta Chestură din Iași, gările și gropile comune din Târgu Frumos, Podu Iloaiei sau Roman – au devenit repere ale memoriei colective, Călărașiul a rămas un punct obscur, plin de întrebări fără răspuns.

Ce reprezenta, de fapt, “lagărul de la Călărași”? Nu era un lagăr tradițional, ci un ansamblu de clădiri improvizate pentru detenție. Regimul era dur, marcat de foamete, mizerie și abuzuri, dar cu unele ameliorări datorate intervențiilor externe. Câți au murit? Oficial, 98 până la sfârșitul lui august 1941, din cauze precum septicemie, insuficiență renală, stop cardiac sau dizenterie, deși supraviețuitorii vorbesc de până la 200 de victime. Numele lor sunt parțial cunoscute din arhive, iar trupurile au fost îngropate în gropi comune sau individual în Cimitirul Evreiesc local. Mulți deținuți au fost exploatați la muncă forțată în port sau ateliere militare, unde au suferit umilințe și violențe.

Alți 69 de muribunzi au fost plasați la Școala din Măgureni, unde 40 au decedat rapid. Circa 35 au fost internați în spitalul local, cu alte pierderi. “Personalitățile” evreiești – aproximativ 80, inclusiv copii – au fost mutate în cele două sinagogi de pe strada Sfântul Nicolae (demolate în anii ’70), cu condiții ceva mai bune, dar aglomerate. Intervenția reprezentanților Federației Uniunii Comunităților Evreiești, precum Iancu Abramovici și Fred Șaraga, a adus haine, medicamente și hrană, permițând redistribuiri. Astfel, 420 de evrei au ajuns la magaziile Finți de pe malul canalului, lăsând la cazarmă muncitori și meseriași.

Statisticile oficiale arată că majoritatea deținuților (688) aveau între 21 și 50 de ani, cu 163 minori și 110 vârstnici. Profesii variate: funcționari, comercianți, croitori, muncitori, plus intelectuali și rabini. Trei medici evrei au primit permisiune să circule între locații. Spre sfârșitul lunii august, supraviețuitorii – 1.011 în total – au fost trimiși înapoi la Iași în două tranșe, dar listele oficiale înregistrează doar 902 nume.

Morții au fost înhumați în Cimitirul Evreiesc, cu un monument ridicat ulterior lângă gropile comune – fotografiat în 1950, dar deteriorat. În 1978-1979, rămășițele au fost exhuminate în secret și reînhumate în Israel, la Holon, cu aprobarea autorităților române. Această poveste tragică, scoasă la lumină din arhive și ruine, completează harta durerii pogromului de la Iași.