David Mitchell, autorul britanic celebru pentru romane inovatoare precum „Atlasul norilor” sau „Suflete de sticlă”, ne propune în „Visul numărul 9”  o explorare fascinantă a granițelor dintre realitate și vis, inspirată în mare parte de stilul lui Haruki Murakami. Romanul, urmărește odiseea unui tânăr japonez, Eiji Miyake, care, la 20 de ani – vârsta majoratului în Japonia –, ajunge în Tokyo pentru a-și descoperi tatăl biologic, un mister pe care îl poartă din copilărie. Titlul evocă piesa lui John Lennon „#9dream”, iar numărul 9 devine un leitmotiv obsesiv, apărând în nenumărate detalii narative, de la orele de pe ceas la etajele clădirilor, sugerând o lume guvernată de coincidențe mistice și de un subconștient haotic.

Structura romanului este una dintre cele mai captivante aspecte: împărțit în nouă capitole, el alternează între narațiunea în prima persoană a lui Eiji și secvențe onirice sau paralele, care includ jurnale istorice, fabule suprarealiste și episoade de violență urbană. Eiji, un băiat naiv, dar inteligent și cu o imaginație debordantă, navighează prin labirintul metropolei Tokyo: lucrează la un magazin de închiriat videocasete, se împrietenește cu un proprietar excentric, se îndrăgostește de o pianistă cu „ceafa perfectă” și se ciocnește de lumea interlopă a Yakuza. Pe parcurs, visele sale – uneori terifiante, alteori absurde – se împletesc cu realitatea, făcând cititorul să se întrebe constant: ce este adevărat, iar ce doar o proiecție a minții lui Eiji? Un capitol memorabil alternează între așteptarea tensionată a protagonistului într-o cafenea și fantasmele sale violente despre întâlnirea cu tatăl său, culminând cu inundații apocaliptice sau confruntări armate, amintind de stilul kafkian sau de realismul magic al lui Murakami.

Personajele secundare – de la mama alcoolică internată într-o clinică izolată la sora geamănă înecată, care îi bântuie visele – creează o rețea de interconexiuni, tipică stilului autorului, unde totul pare legat de un fir invizibil…

 „Visul numărul 9” este un roman ambițios, plin de energie propulsivă și de jocuri lingvistice, care confirmă statutul lui Mitchell ca unul dintre cei mai talentați prozatori contemporani. Este o lectură intoxicantă pentru fanii literaturii postmoderne, care pune sub semnul întrebării natura realității și a identității, lăsând cititorul cu o obsesie persistentă pentru numărul 9. Recomand cu căldură celor care au iubit „Vânătorul de mielușei sălbatici” al lui Murakami sau „Norwegian Wood”, dar și celor dornici de o aventură narativă neconvențională.

Advertisement