Boualem Sansal, unul dintre cei mai curajoși voci ale literaturii nord-africane contemporane, revine cu un roman care disecă fin cu precizie chirurgicală vulnerabilitățile societăților noastre în fața extremismului religios. Publicat inițial în franceză în 2019 sub titlul Le Train d’Erlingen ou la métamorphose de Dieu și tradus în română de Mădălina Ghiu în 2020 la editura Humanitas, Trenul de Erlingen nu este doar o distopie, ci o oglindă terifiantă a realității actuale, unde indiferența și frica hrănesc monștrii ideologici. Sansal, inginer convertit la scris și critic asiduu al fundamentalismului islamist – temă recurentă în operele sale precum 2084: O odisee a memoriei – construiește aici o lume fictivă care seamănă alarmant de mult cu a noastră, avertizând asupra modului în care religia, deturnată de manipulări politice și sociale, suferă o “metamorfoză” demonică.
Acțiunea se petrece într-un sat european imaginar, Erlingen, izolat și vulnerabil, unde o epidemie misterioasă – un fel de ciumă modernă – lovește brutal. Autoritățile, paralizate de birocrație și negare, trimit un tren pentru a evacua supraviețuitorii, dar ceea ce urmează este o spirală a haosului: un grup de extremiști religioși preia controlul, transformând vehiculul într-un microcosmos al fanatismului. Personajele, de la primarul la ridicol la preotul confuz și jurnalistul cinic, sunt croite cu un realism crud, reflectând slăbiciunile umane universale: lașitate, oportunism și o sete disperată de sens într-o lume secularizată. Structura narativă este una dintre cele mai inovatoare trăsături ale romanului – nu o linie cronologică dreaptă, ci un mozaic de voci, documente și relatări fragmentate, care derutează inițial cititorul, dar îl obligă să reconstruiască adevărul pas cu pas. Această tehnică, departe de convențiile romanești clasice, amplifică senzația de dezorientare, mirroring perfect haosul descris.
Ce face cartea memorabilă este profunzimea criticii sale sociale: Sansal nu se limitează la un denunț al jihadismului, ci explorează cum societățile “civilizate” – prin indiferență sau orbire voluntară – permit proliferarea acestor ideologii în zonele fragile, de la periferiile urbane la sate uitate. “Prima rațiune a vieții este de a te apăra și de a-ți apăra libertatea”, spune autorul într-un citat emblematic, subliniind că lupta nu e doar împotriva dușmanului extern, ci împotriva propriei inerții. Romanul tulbură prin virulența sa, amintind de Supunerea lui Houellebecq sau de distopiile lui Orwell, dar cu o notă personală, ancorată în experiența algeriană a autorului, marcată de războiul civil din anii ’90.
Nu e lipsit de defecte: ritmul poate părea sacadat, iar unele digresiuni filozofice riscă să dilueze tensiunea narativă. Totuși, potențialul său de roman-cult este evident – o lectură care nu doar diversifică, ci provoacă, obligându-te să privești în abisul propriu. Dacă ești fan al literaturii care taie adânc în carne vie, Trenul de Erlingen merită un loc pe noptiera ta.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.