Cultură
Recomandare de carte – „Sutton” de J.R. Moehringer
Romanul Sutton al lui J.R. Moehringer este o poveste captivantă care reconstituie, cu o combinație de cercetare riguroasă și imaginație vie, viața lui Willie Sutton, unul dintre cei mai celebri spărgători de bănci din America secolului XX. Publicat în 2012, acest roman biografic ficționalizat explorează nu doar cariera infracțională a lui Sutton, ci și contextul social, economic și personal care l-a propulsat în această direcție, oferind o meditație profundă asupra naturii crimei, dragostei și visului american.
Acțiunea romanului se concentrează pe ziua de Crăciun a anului 1969, când Willie Sutton, proaspăt eliberat din închisoare printr-o grațiere surprinzătoare, pornește într-o călătorie prin New York alături de un jurnalist și un fotograf. Aceștia vizitează locurile semnificative din viața lui Sutton – de la mahalalele irlandeze din Brooklyn, unde și-a petrecut copilăria, la băncile pe care le-a jefuit și închisorile din care a evadat. Fiecare oprire declanșează o serie de flashback-uri, care dezvăluie treptat povestea vieții lui Sutton, de la sărăcia copilăriei și prima dragoste, Bess, până la ascensiunea sa ca figură legendară a lumii interlope.
Moehringer folosește o structură narativă ingenioasă, alternând între prezent (1969) și trecut, ceea ce permite cititorului să înțeleagă treptat complexitatea personajului principal. Această abordare, combinată cu un stil literar care îmbină umorul, melancolia și suspansul, face ca Sutton să fie o lectură captivantă, care transcende genul biografiei tradiționale.
Unul dintre marile merite ale romanului este capacitatea lui Moehringer de a surprinde spiritul epocii. Prin ochii lui Sutton, cititorul parcurge America de la începutul secolului XX, prin Marea Criză Economică și până în anii postbelici, o perioadă marcată de inegalități sociale și crize financiare. Sutton, care jefuia băncile fără a trage vreun foc de armă, devine un simbol al revoltei împotriva unui sistem corupt, fiind transformat de publicul american într-un erou popular, un fel de Robin Hood modern.
Personajul Willie Sutton este conturat cu mare finețe. Moehringer nu îl prezintă doar ca pe un infractor, ci ca pe un om complex, un autodidact pasionat de lectură (în camera sa au fost găsite operele lui Proust la ultima arestare), un romantic incurabil bântuit de dragostea pentru Bess și un individ prins în capcana circumstanțelor. Dragostea sa neîmplinită pentru Bess, prima sa complice, adaugă o notă de melancolie și umanitate, transformând romanul într-o poveste de dragoste atemporală, pe lângă o cronică a crimei.
Stilul lui Moehringer este un alt punct forte. Vocea narativă este sentimentală, dar puternică, comparată de critici cu cea a lui John Irving sau Roddy Doyle. Autorul reușește să creeze o poveste care „te prinde ca o febră” (Filip Florian), datorită capacității sale de a transforma istoria în ficțiune vibrantă și ficțiunea în ceva ce pare real.
Deși romanul a fost bine primit, unii critici au semnalat anumite slăbiciuni. Finalul, descris de unii ca fiind „fantezist”, nu a fost pe placul tuturor cititorilor, care au simțit că nu se ridică la nivelul restului poveștii. De asemenea, unii au considerat că Moehringer simplifică anumite aspecte ale vieții lui Sutton, în special rolurile feminine, care tind să fie stereotipice (Bess ca iubire idealizată, alte personaje feminine ca figuri secundare). În plus, accentul pus pe realitatea lui Sutton este uneori exagerat, personajul exprimând idei care par mai degrabă clișee decât reflecții profunde.
Sutton nu este doar povestea unui spărgător de bănci, ci și o meditație asupra naturii justiției și a luptei de clasă. Într-o epocă în care băncile erau văzute ca responsabile pentru sărăcia maselor, acțiunile lui Sutton rezonau cu publicul, care îl aclama chiar și în momentele arestării. Această temă rămâne surprinzător de actuală, romanul fiind descris ca „cea mai potrivită carte pe timp de criză” datorită modului în care surprinde resentimentele față de instituțiile financiare.
Sutton de J.R. Moehringer este un roman captivant, care combină cercetarea istorică alături de o poveste emoționantă despre crimă, dragoste și supraviețuire. Deși nu este lipsit de imperfecțiuni, talentul narativ al lui Moehringer și capacitatea sa de a aduce la viață un personaj complex fac din această carte o lectură memorabilă. Recomandată iubitorilor de ficțiune istorică, biografii și povești care explorează latura umană a figurilor legendare, Sutton este o călătorie fascinantă prin viața unui om care a sfidat sistemul și a cucerit imaginația unei națiuni.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Romanul „La Caracas va fi mereu noapte” al Karinei Sainz Borgo este o poveste sfâșietoare și profundă, care explorează trauma, pierderea și lupta pentru supraviețuire într-un oraș măcinat de haos, violență și colaps social. Cartea, tradusă în peste 20 de limbi, a atras atenția internațională pentru portretul său visceral al Venezuelei contemporane, dar și pentru modul în care universalizează experiența umană în fața adversității.
Cartea o urmărește pe Adelaida Falcón, o tânără care se confruntă cu pierderea mamei sale și cu destrămarea treptată a vieții pe care o cunoștea în Caracas, un oraș sufocat de criză politică, economică și socială. Povestea este narată cu o intensitate care alternează între introspecție și brutalitatea realității exterioare. Adelaida devine martoră și victimă a violenței omniprezente, a corupției și a disperării, în timp ce încearcă să găsească un sens în haosul din jur.
Titlul, „La Caracas va fi mereu noapte”, sugerează o stare perpetuă de întuneric, nu doar fizic, ci și metaforic – o metaforă a speranței pierdute, a fricii și a alienării. Romanul abordează teme precum exilul interior, identitatea, memoria și costul uman al conflictelor sociale. Sainz Borgo construiește o poveste care, deși ancorată în contextul specific al Venezuelei, rezonează cu oricine a experimentat pierderea sau dezrădăcinarea.
Karina Sainz Borgo impresionează prin proza sa densă, dar accesibilă, care combină imagini poetice cu o descriere cruntă a realității. Stilul său este unul visceral, capabil să surprindă atât fragilitatea emoțiilor umane, cât și duritatea unui mediu ostil. Dialogurile sunt concise, dar încărcate de semnificație, iar descrierile orașului Caracas devin aproape un personaj în sine – un spațiu viu, dar amenințător, care modelează destinele celor care îl populează.
Autoarea reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, dar nu lipsită de momente de frumusețe melancolică, în special în pasajele în care Adelaida reflectează asupra relației cu mama sa sau asupra amintirilor dintr-o Venezuelă mai luminoasă, acum pierdută. Această dualitate – între lumină și întuneric – este un fir roșu al romanului, care subliniază contrastul dintre trecut și prezent.
- Autenticitatea emoțională: Povestea Adelei este profund umană, iar durerea și reziliența ei sunt descrise cu o sensibilitate care evită sentimentalismul exagerat.
- Portretul unei societăți în colaps: Romanul reușește să surprindă complexitatea crizei venezuelene fără a cădea în clișee sau judecăți simpliste.
- Universalitatea temelor: Deși ancorată în contextul specific al Caracasului, povestea vorbește despre supraviețuire și pierdere într-un mod care transcende granițele geografice.
Unii cititori ar putea considera că ritmul narativ este, pe alocuri, inegal, cu momente de introspecție care încetinesc acțiunea. De asemenea, anumite aspecte ale crizei politice și sociale ar putea fi mai puțin accesibile pentru cei care nu sunt familiarizați cu contextul istoric al Venezuelei. Totuși, aceste elemente nu diminuează impactul emoțional al poveștii.
„La Caracas va fi mereu noapte” este un roman cutremurător, care combină o poveste personală cu o critică subtilă, dar necruțătoare, a unei societăți în derivă. Karina Sainz Borgo creează o operă care este, în același timp, o elegie pentru o țară pierdută și un strigăt de rezistență al spiritului uman. Este o carte care te bântuie mult timp după ce ai întors ultima pagină, recomandată celor care apreciază literatura ce explorează profunzimile condiției umane în contexte extreme.
Notă finală: O lectură obligatorie pentru cei interesați de ficțiunea contemporană cu mize sociale și emoționale, dar și pentru cei care vor să înțeleagă, printr-o lentilă literară, complexitatea crizei din Venezuela.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cultură
CJCC / Călărașiul se pregătește pentru cel mai colorat weekend al verii: CARNAVAL CULTURAL în Parcul Dumbrava!
Centrul Județean de Cultură și Creație Călărași dă start distracției cu un eveniment plin de culoare, veselie și activități pentru toate vârstele! Timp de trei zile, în perioada 8-10 august, Parcul Dumbrava se transformă într-un tărâm de poveste, unde magia copilăriei revine la viață prin jocuri, filme în aer liber, costume tematice, concursuri și ateliere creative.
📅 Programul complet:
- Vineri, 8 august și duminică, 10 august – proiecții de filme în aer liber, într-o atmosferă relaxată, sub cerul înstelat.
- Sâmbătă, 9 august – punctul culminant al evenimentului: Carnavalul de costume. Organizatorii au pregătit concursuri cu premii pentru cel mai bun costum, cel mai talentat dansator și cel mai curajos cântăreț la karaoke.
🎭 Dresscode obligatoriu pentru sâmbătă: costum tematic! Fiecare participant costumat are șansa să intre în cursa pentru marele premiu.
🎉 În fiecare seară, începând cu ora 18:00, distracția prinde viață cu:
- Ateliere creative pentru copii
- Mascote și animatori
- Colțul magic inspirat de Disneyland
- Jocurile copilăriei: elasticul, șotronul, pătrățica și multe altele
- O surpriză educativă pentru cei mici
📍 Participarea este gratuită.
„Carnaval Cultural” promite să fie cel mai frumos weekend al verii, dedicat bucuriei, familiei și copilăriei în cea mai pură formă. Organizatorii promit decoruri de poveste, atmosferă de festival și momente memorabile pentru întreaga familie.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Sticlăreasa (The Glassmaker), cel mai recent roman al lui Tracy Chevalier, este o poveste fascinantă care împletește ficțiunea istorică cu o notă subtilă de realism magic, purtând cititorul prin secole de istorie venețiană, pe insula Murano, renumită pentru arta sticlăriei. Publicat în 2024 și tradus în română de Veronica D. Niculescu pentru Editura Polirom, romanul este considerat de critici drept una dintre cele mai ambițioase și luxuriante opere ale autoarei, datorită structurii narative inovatoare și bogăției detaliilor istorice.
În centrul poveștii se află Orsola Rosso, o tânără care sfidează convențiile sociale ale epocii sale pentru a-și croi un loc în lumea exclusivistă a sticlăriei, dominată de bărbați. Povestea începe în 1486, în plină Renaștere italiană, și urmărește familia Rosso de-a lungul a peste 500 de ani, până în zilele noastre. Un element distinctiv al romanului este conceptul de „timp alla Veneziana”, o tehnică narativă prin care personajele îmbătrânesc în ritmul obișnuit al vieții, în timp ce lumea din jurul lor avansează cu decenii sau chiar secole între capitole. Astfel, Orsola, protagonista, trece de la copilărie la maturitate, confruntându-se cu provocări precum interdicțiile impuse artizanilor, ciuma, războaiele, inundațiile și chiar pandemia de COVID-19, păstrându-și mereu pasiunea pentru crearea mărgelelor millefiori.
Chevalier construiește o narațiune densă, care explorează nu doar meșteșugul sticlăriei, ci și teme precum reziliența feminină, dinamica familială și lupta pentru recunoaștere într-o societate restrictivă. Fiecare epocă istorică este meticulos documentată, oferind o frescă vie a transformărilor sociale și culturale din Veneția și Murano. Criticii au lăudat această „joacă cu timpul”, care permite o reflecție profundă asupra permanenței frumuseții și a spiritului creator.
Tracy Chevalier excelează în crearea unei atmosfere captivante, evocând cu măiestrie frumusețea lagunei venețiene și complexitatea atelierelor de sticlărie. Detaliile despre procesul de creare a mărgelelor millefiori sunt atât de vii, încât cititorul aproape că poate simți căldura furnalelor și delicatețea sticlei topite. Orsola Rosso este o eroină memorabilă, a cărei determinare și pasiune pentru arta sa o fac să fie un personaj de neuitat. Romanul reușește să echilibreze momentele de triumf cu cele de adversitate, oferind o poveste emoționantă despre dragoste, pierdere și perseverență.
Criticii au apreciat în mod special structura narativă neconvențională. Veronica D. Niculescu, traducătoarea romanului, subliniază densitatea ideilor și complexitatea structurii, care fac din Sticlăreasa o operă ce „transcende timpul”. La fel, scriitoare precum Elif Shafak și Philippa Gregory au descris romanul drept „captivant” și „meticulos documentat”, un omagiu adus meșteșugului sticlăriei și spiritului feminin.
Deși structura temporală inovatoare este un punct forte, unii cititori ar putea găsi dificilă adaptarea la salturile mari în timp, care pot părea inițial dezorientante. În plus, ritmul narativ este uneori lent, mai ales în descrierile detaliate ale procesului de sticlărie, ceea ce ar putea încetini lectura pentru cei care preferă o poveste mai dinamică. Totuși, aceste momente sunt compensate de profunzimea emoțională a personajelor și de bogăția contextului istoric.
De ce să citești Sticlăreasa?
Sticlăreasa este o carte pentru cei care iubesc romanele istorice cu personaje feminine puternice și teme universale. Tracy Chevalier reușește să creeze o poveste care este, în același timp, o călătorie prin istorie și o meditație asupra artei și rezilienței. Dacă ai fost fascinat de alte romane ale autoarei, precum Fata cu cercel de perlă sau Doamna și licornul, vei găsi în Sticlăreasa aceeași combinație de cercetare istorică riguroasă și povestire captivantă.
Recomand această carte cititorilor care apreciază ficțiunea istorică cu o notă de originalitate și celor interesați de arta sticlăriei sau de istoria Veneției. Este o lectură care te poartă printr-o poveste de dragoste ce străbate secolele, oferind în același timp o fereastră către un meșteșug fascinant și o eroină care inspiră.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Misterul Mariei Celeste: ce s-a întâmplat cu echipajul dispărut?
Sucul de roșii: secretul sănătății tale într-un pahar
Recomandare de carte – „Sutton” de J.R. Moehringer
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
