Adiva Geffen, prolifica autoare israeliană cunoscută pentru romanele istorice și thrillerele sale captivante, ne oferă în „În liniștea pădurii” (Editura RAO, 2024, traducere de Roxana-Cristina George) o poveste sfâșietoare, inspirată din evenimente reale, care explorează limitele supraviețuirii și puterea de neclintit a maternității în mijlocul haosului celui de-al Doilea Război Mondial. Publicat inițial în ebraică sub titlul „Surviving the Forest”, romanul a fost tradus în română anul trecut și a atras atenția cititorilor pasionați de ficțiune istorică, fiind lăudat pentru autenticitatea sa emoțională și pentru modul în care îmbină documentul istoric cu narațiunea ficțională.
Acțiunea se deschide în Polonia anului 1939, într-un sat idilic unde Shurka, o tânără evreică vibrantă și plină de viață, trăiește un basm domestic alături de soțul ei iubitor și cei doi copii mici. Viața lor, marcată de râsete, vecini prietenoși și o comunitate aparent armonioasă, se năruie brusc odată cu invazia nazistă. Geffen construiește cu măiestrie contrastul dintre inocența cotidiană și brutalitatea istoriei: familia este smulsă din căminul lor, forțată să se refugieze într-un ghetou sufocant, unde noaptea Gestapoul răpește suflete în tăcere, iar speranța devine un lux interzis. Dar adevăratul calvar începe când Shurka, ghidată de un instinct matern primordial, decide să fugă în inima pădurilor poloneze – un labirint de copaci seculari, mlaștini și buncăre improvizate, unde supraviețuirea înseamnă să te contopești cu natura, să mănânci rădăcini și să te ascunzi de raidurile germane.
Pădurea, personaj central al romanului, nu este doar un decor, ci un simbol ambivalent: un adăpost protector, dar și un dușman nemilos, unde liniștea ascunde amenințări constante – trădări din partea localnicilor, ierni crunte și pierderi ireparabile. Geffen, bazându-se pe mărturii istorice autentice despre partizanii evrei din pădurile Poloniei, descrie cu o precizie dureroasă condițiile de viață subterane: colibe săpate în pământ, camuflate sub tufe, unde familia și alți refugiați împart spații claustrofobice, hrăniți de speranța unei eliberări îndepărtate. Vocea naratoare alternează perspectivele, trecând fluid de la copilăria Shurkei la maturitatea ei marcată de traume, oferind cititorului o cronologie sinuoasă care oglindește haosul războiului. Totuși, unii critici au remarcat o anumită sacadare în ritm, cu tranziții temporale care pot părea fragmentate, ca și cum narațiunea ar fi fost țesută din bucăți de memorie.
Ce face cartea memorabilă nu este doar realismul crud – foametea, bolile, execuțiile sumare –, ci și profunzimea personajelor. Shurka nu este o eroină idealizată, ci o femeie obișnuită transformată de circumstanțe: fragilă, dar feroce în dragostea ei pentru copii, capabilă de sacrificii inimaginabile. Geffen, membră a Asociației Scriitorilor Israelieni și autoare a peste 20 de volume, excelează în conturarea psihologiei umane sub presiune, explorând teme precum loialitatea vecinilor (unii polonezi ajută, alții trădează pentru recompense) și moștenirea supraviețuirii postbelice. Finalul, cu emigrarea Shurkei spre Israel, oferă un răgaz optimist, amintind că din cenușă poate renaște speranța.
„În liniștea pădurii” nu este o lectură ușoară – lasă urme, ca o rană deschisă –, dar este esențială pentru a înțelege rezistența evreiască dincolo de lagărele de concentrare. Geffen ne amintește că istoria nu uită, iar noi nu ar trebui s-o facem. Recomand cu căldură fanilor lui Ken Follett sau Deborah Harkness, celor care caută ficțiune cu rădăcini adânci în realitate. Notă: 4.5/5 – o carte care șoptește, dar răsună puternic.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
