„Elogiu mamei vitrege” de Mario Vargas Llosa este un roman care împletește cu măiestrie erotismul, arta și complexitatea relațiilor umane, oferind cititorilor o experiență literară provocatoare și rafinată. Publicat în 1988, acest roman scurt, dar intens, explorează dorințele și fanteziile unei familii neconvenționale din Lima, Peru, formată din don Rigoberto, un bărbat între două vârste pasionat de artă și senzualitate, dona Lucrecia, cea de-a doua sa soție, și Alfonso (Fonchito), fiul său preadolescent din prima căsătorie.

Povestea se concentrează pe dinamica triunghiului amoros dintre cei trei, în special pe relația ambiguă și tulburătoare dintre Lucrecia și Fonchito. Llosa construiește o atmosferă saturată de erotism, în care fiecare gest, privire sau atingere este încărcată de semnificație. Don Rigoberto își idolatrizează soția, transformând-o în centrul fanteziilor sale elaborate, inspirate de opere de artă celebre, precum picturile lui Tizian sau Bronzino, care sunt integrate subtil în narațiune. Între timp, Fonchito, cu inocența sa aparentă și farmecul de „îngeraș”, dezvoltă o atracție obsesivă față de mama sa vitregă, ducând relația lor într-o zonă de taboo care oscilează între puritate și păcat.

Stilul lui Llosa este unul dintre punctele forte ale romanului. Autorul peruan reușește să transforme scenele explicite într-o formă de artă, evitând vulgaritatea prin limbajul poetic și atenția la detalii. Capitolele dedicate fanteziilor lui don Rigoberto, alternate cu momentele tensionate dintre Lucrecia și Fonchito, creează un echilibru între introspecție și narativitate. Romanul nu judecă moral personajele, ci lasă cititorul să decidă dacă Fonchito este un copil nevinovat, un manipulator abil sau un simbol al dorinței refulate.

Un element distinctiv este modul în care Llosa leagă erotismul de artă. Fiecare fantezie este o reinterpretare a unei opere clasice, ceea ce adaugă un strat de profunzime și invită la reflecție asupra legăturii dintre estetică și carnal. Totuși, finalul abrupt, în care relația dintre Lucrecia și Fonchito este dezvăluită printr-un eseu al băiatului și duce la alungarea ei din casă, poate lăsa cititorul cu întrebări nerezolvate despre intențiile reale ale personajelor.

„Elogiu mamei vitrege” nu este o carte pentru toți. Temele sale – incestul sugerat, erotismul detaliat și lipsa unei judecăți morale explicite – pot deranja cititorii mai conservatori. Cu toate acestea, pentru cei dispuși să iasă din zona de confort, romanul oferă o explorare fascinantă a psihicului uman și a limitelor dorinței. Este, fără îndoială, unul dintre cele mai rafinate romane erotice contemporane, demonstrând talentul lui Llosa de a transforma subiecte controversate într-o operă de o frumusețe tulburătoare. Recomandată celor care apreciază literatura profundă, provocatoare și lipsită de prejudecăți.