În plină eră a Prohibiției, New Yorkul anilor 1920 pulsează de jazz interzis, speakeasy-uri ascunse și un aer de libertate amețitoare, dar și de umbrele corupției și obsesiilor ascunse. Exact în acest decor efervescent plasează Suzanne Rindell, în debutul ei impresionant, povestea lui Rose Baker, o tânără dactilografă la o secție de poliție din Manhattan. Rose este prototipul femeii cuminți: crescută de maici într-un orfelinat, ea transcrie cu meticulozitate mărturiile infractorilor, pecetluind destine cu fiecare tastă apăsată, dar își păstrează o fațadă ireproșabilă, departe de tentațiile străzii. Viața ei monotonă, marcată de rutina unui cămin de fete și de o loialitate oarbă față de reguli, se clatină brusc odată cu sosirea noii colege, Odalie – o femeie enigmatică, cu un farmec magnetic, îmbrăcată în rochii de mătase și parfumată cu promisiuni de aventură.
Romanul, tradus în română la editura Corint, împletește subtil elemente de thriller psihologic cu un omagiu adus epocii jazz-ului, amintind de „Marele Gatsby” prin opulența sa decadentă, dar și de Patricia Highsmith prin explorarea obsesiilor toxice. Rose devine rapid captiva lui Odalie, care o trage în vârtejul vieții ei boeme: petreceri clandestine în apartamente luxoase, băuturi ilegale curgând în pahare de cristal și flirturi periculoase cu lumea interlopă. Ce începe ca o fascinație inocentă – o prietenie care pare să umple golul din sufletul lui Rose – se transformă treptat într-o obsesie devoratoare. Naratoarea, Rose însăși, ne ghidează prin labirintul minții ei, cu o voce narativă ingenioasă, plină de ironie și umbre de neîncredere, care ne face să ne întrebăm constant: cât de fiabilă este ea? Rindell construiește suspansul cu măiestrie, dezvăluind treptat dedesubturile sordide ale New Yorkului – corupția poliției, geloziile ascunse și identitățile fluide – culminând cu un twist final hitchcockian care răstoarnă totul și lasă cititorul cu un fior rece pe șira spinării.
Ca debut, „Dactilografa cea nouă” impresionează prin proză vie, aproape cinematografică, care recreează perfect atmosfera anilor ’20: fumul țigărilor, zumzetul mașinilor de scris și contrastul brutal între rigiditatea zilnică a lui Rose și haosul seducător al nopții. Personajele sunt conturate cu nuanțe subtile – Odalie, ca o sirenă modernă, enigmatică și manipulatoare, iar Rose, o victimă complice, prinsă între dorința de libertate și frica de haos. Criticii internaționali au lăudat-o pentru farmecul ei „dătător de fiori” și pentru modul în care țese o narațiune „delicată și plină de suspans despre falsa prietenie și obsesii”, comparând-o cu un amestec de „Marele Gatsby” și „Talented Mr. Ripley”. Pe Goodreads, unde a strâns mii de recenzii cu o medie de peste 3.5 stele, cititorii o numesc „un page-turner addictiv”, deși unii observă că ritmul lent din prima jumătate cere răbdare înainte de explozia finală.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
