În inima pădurilor tropicale umede, unde lumina soarelui se strecoară printre frunze ca aurul topit, trăiește una dintre cele mai fermecătoare minuni ale naturii: pasărea soarelui a doamnei Gould, trăiește exclusiv în Asia de Sud-Est, Thailanda, Malaezia, Indonezia (în special Sumatra și Borneo), Brunei, sudul Myanmar și sud-vestul Cambodgiei.
Micuță, dar orbitor de frumoasă, masculul poartă pe piept un scut de smarald strălucitor, iar gâtul îi arde în mov intens, ca un amurg aprins. Coada lungă, bifurcată elegant, flutură în zbor ca o panglică de catifea neagră presărată cu stele albastre. Femela, discretă și caldă, îmbracă tonuri de verde-oliv și galben pal, perfect adaptată să dispară printre crengi.
Această pasăre minusculă, cu cioc subțire și curbat ca o seceră fină, zboară neobosit de floare în floare, sorbind nectarul cu o precizie de bijutier. În zbor, aripile îi vibrează atât de rapid încât par invizibile, iar zumzetul lor seamănă cu un cântec șoptit al vântului cald. Doar masculul dansează în fața femelei, legănându-se în aer, deschizând larg coada în evantai solar, luminând întreg colțul de pădure cu irizații vii.
Femela depune 2–3 ouă albe sau alb-gălbui, cu pete fine maronii. Clocește singură 13–15 zile. Masculul nu participă la clocit, doar apără teritoriul și hrănește ocazional femela.
Puțini au văzut-o de aproape, dar cine a întâlnit-o poartă pentru totdeauna în suflet o fărâmă din acea lumină vie, curată și ireală, pe care doar pasărea soarelui a doamnei Gould o poate dărui.
