În noaptea de 5 spre 6 iunie 1944, cerul de deasupra Normandiei era brăzdat de sute de avioane și de mii de parașute albe care coborau în întuneric. Mii de parașutiști americani din Diviziile 101 și 82 Aeropurtate fuseseră lansați cu misiunea de a cuceri poduri, de a distruge poziții germane și de a bloca drumurile spre plajele de debarcare. Vântul puternic, focul antiaerian și ceața au transformat acea noapte într-un coșmar: mulți parașutiști au fost purtați kilometri întregi departe de zonele prestabilite.
Unul dintre ei a fost caporalul John Marvin Steele, din compania F a Regimentului 505 Parașutiști, Divizia 82. Lansat deasupra localității Sainte-Mère-Église – primul oraș francez care trebuia eliberat –, Steele a văzut cu groază cum parașuta lui se îndrepta direct spre centrul localității aflată în flăcări. Un incendiu violent, declanșat accidental de focurile trase de germani asupra parașutiștilor, lumina piața ca ziua. În acel moment, Sainte-Mère-Église era apărată de un batalion german bine înarmat, iar parașutiștii care aterizau în piață erau împușcați înainte să atingă pământul.
Parașuta lui Steele s-a agățat exact de colțul turlei bisericii gotice din inima orașului, la aproape 40 de metri înălțime. Cordonul de eliberare rapidă fusese rupt, iar un glonț german îi străpunsese deja piciorul. Neputincios să se elibereze, Steele a rămas suspendat acolo, legănându-se ușor în bătaia vântului, cu casca înclinată peste ochi. Sub el, în piață, camarazii săi erau măcelăriți: unii erau trași în jos de parașute și împușcați în aer, alții cădeau direct în flăcări. Zgomotul era asurzitor – explozii, rafale de mitralieră, strigăte în germană și engleză, urlete de durere.
Timp de peste două ore, John Steele a stat nemișcat, prefăcându-se mort. A văzut cum un camarad ateriza lângă el pe acoperișul bisericii și era imediat împușcat. A auzit cum clopotul bisericii bătea ora, acoperind pentru o clipă vacarmul luptei. A simțit sângele curgându-i din rană pe cizmă. A închis ochii și a așteptat, știind că orice mișcare l-ar fi trădat. În tot acest timp, a fost spectatorul involuntar al uneia dintre cele mai dramatice bătălii din Ziua Z.
În cele din urmă, doi soldați germani l-au observat pe „mortul” atârnat de turlă. L-au coborât cu o scară, l-au dezarmat și l-au luat prizonier. Steele a fost dus într-o casă folosită drept post de prim-ajutor. Dar soarta i-a surâs din nou: în zorii zilei de 6 iunie, când parașutiștii americani au contraatacat și au cucerit definitiv Sainte-Mère-Église, un grup de soldați a intrat în clădire și l-a eliberat. Rănit, dar viu, Steele s-a alăturat imediat luptei și a participat la consolidarea pozițiilor.
Povestea lui a devenit legendă. Localnicii au păstrat cu sfințenie amintirea acelui american care a privit moartea de sus și a supraviețuit prin sânge rece. În 1944, biserica avea o gaură în turlă făcută de parașuta lui; astăzi, pe același loc atârnă un manechin cu parașută și cască, exact în poziția în care a fost John Steele. În fiecare an, la comemorările din 6 iunie, mii de oameni ridică privirea spre turla bisericii din Sainte-Mère-Église și își amintesc de caporalul care a stat două ore deasupra iadului… și a trăit să povestească.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
