Pe 19 august 1980, o catastrofă aviatică de proporții a zguduit lumea, când zborul 163 al companiei Saudia, operat de un avion Lockheed L-1011 TriStar, a fost cuprins de un incendiu devastator la bord, la scurt timp după decolarea de pe Aeroportul Internațional din Riad, Arabia Saudită. Tragedia a dus la pierderea tuturor celor 301 de persoane aflate la bord – 287 de pasageri și 14 membri ai echipajului – devenind unul dintre cele mai grave accidente aviatice din istorie la acea vreme.

Zborul 163, cu destinația Jeddah, a decolat fără probleme, dar la câteva minute după ce a părăsit pista, un incendiu a izbucnit în compartimentul de marfă din spate al avionului. Echipajul a decis să revină pe aeroportul din Riad și a aterizat cu succes. Cu toate acestea, din motive care au rămas controversate, avionul a rămas pe pistă timp îndelungat după aterizare, fără ca pasagerii să fie evacuați imediat. Focul s-a extins rapid, iar fumul toxic a invadat cabina, ducând la moartea tuturor celor aflați la bord prin asfixiere sau arsuri.

Ancheta a indicat drept cauză probabilă a incendiului un echipament de gătit defect din compartimentul de marfă, dar a scos în evidență și deficiențe majore în procedurile de evacuare și răspunsul la urgențe. Tragedia a condus la revizuirea standardelor de siguranță privind materialele inflamabile din avioane și la îmbunătățirea antrenamentelor pentru situații de urgență.

Zborul 163 Saudia rămâne un simbol al riscurilor asociate incendiilor la bord și al necesității unor proceduri rapide și eficiente în gestionarea crizelor aviatice.

Advertisement

Pe 25 mai 1979, cerul de deasupra orașului Chicago a fost martorul uneia dintre cele mai devastatoare catastrofe aviatice din istoria Statelor Unite. Zborul 191 al American Airlines, operat de un avion McDonnell Douglas DC-10, s-a prăbușit la doar câteva momente după decolarea de pe Aeroportul Internațional O’Hare. Tragedia a curmat viețile tuturor celor 271 de pasageri și membri ai echipajului de la bord, împreună cu două persoane aflate la sol, totalizând 273 de victime. Aceasta a fost, la acea vreme, cea mai gravă catastrofă aeriană din istoria SUA.

Zborul 191 era programat să zboare de la Chicago la Los Angeles. În timpul decolării, motorul stâng al avionului s-a desprins de aripă, provocând daune critice sistemelor hidraulice și electrice. Avionul a intrat într-o înclinare necontrolată și s-a prăbușit într-un câmp din apropiere, explodând la impact. Ancheta ulterioară a stabilit că accidentul a fost cauzat de o eroare de mentenanță: proceduri necorespunzătoare utilizate de American Airlines pentru demontarea și reinstalarea motorului au slăbit structura de susținere a acestuia.

Dezastrul a avut un impact profund asupra industriei aviatice, ducând la revizuirea procedurilor de mentenanță și la interzicerea temporară a zborurilor DC-10 în SUA. Tragedia zborului 191 rămâne un memento al importanței rigorii în mentenanța aeronavelor și al consecințelor fatale ale erorilor umane.

Advertisement

Abumarkubul, cunoscut și sub denumirea științifică Balaeniceps rex, este una dintre cele mai fascinante și neobișnuite păsări din lume. Supranumită „pasărea cioc de pantof” datorită ciocului său masiv, care seamănă cu un pantof, această specie trăiește în mlaștinile și zonele umede din estul Africii, în special în țări precum Sudanul de Sud, Uganda, Tanzania și Zambia.

Caracteristici fizice

Abumarkubul este o pasăre de talie mare, atingând o înălțime de 1,2-1,5 metri și o anvergură a aripilor de până la 2,5 metri. Cea mai distinctivă trăsătură este ciocul său lat, lung de aproximativ 20 cm, care îi conferă un aspect preistoric. Penele sunt de un cenușiu-albăstrui, iar picioarele lungi și subțiri sunt adaptate pentru a se deplasa prin stuf și ape puțin adânci. Ochii săi mari și galbeni par să ascundă o poveste nerostită, contribuind la aura sa enigmatică.

Habitat și comportament

Această pasăre preferă mlaștinile și zonele umede cu vegetație densă, unde vânează în principal pești, broaște și chiar pui de crocodil. Abumarkubul este o pasăre solitară, care își petrece mare parte din timp stând nemișcată, așteptând prada. Mișcările sale lente și deliberate, combinate cu ciocul său care produce un sunet asemănător unui ciocănit, o fac un vânător eficient.

Un aspect interesant este ritualul său de împerechere. Abumarkubul execută un dans ciudat, înclinându-și capul și ciocănind ciocurile între parteneri, ca parte a unui ceremonial de curte. Cuiburile lor sunt construite din stuf și sunt adesea plasate în zone izolate pentru a proteja ouăle de prădători.

Advertisement

Stare de conservare

Din păcate, abumarkubul este o specie vulnerabilă, conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Distrugerea habitatului, poluarea și braconajul reprezintă amenințări majore. Populația estimată este de doar 5.000-8.000 de indivizi, ceea ce face ca eforturile de conservare să fie esențiale pentru supraviețuirea acestei specii unice.

Curiozități

• Ciocul abumarkubului este atât de puternic încât poate zdrobi oasele prăzii.

• Deși pare o pasăre calmă, poate emite sunete surprinzător de puternice, asemănătoare unui mârâit.

• În cultura locală, abumarkubul este uneori considerat un simbol al misterului și al puterii.

Abumarkubul rămâne una dintre cele mai enigmatice creaturi ale naturii, o adevărată fosilă vie care ne amintește de diversitatea incredibilă a vieții sălbatice. Protejarea habitatului său este crucială pentru a asigura că această pasăre extraordinară va continua să fascineze generațiile viitoare.