Codexul Voynich, considerat unul dintre cele mai enigmatice manuscrise din lume, continuă să fascineze și să încurce cercetători, criptografi și pasionați de mistere de peste un secol. Descoperit în 1912 de anticarul Wilfrid Voynich într-o mănăstire din Italia, acest manuscris datat aproximativ între secolele XV și XVI (conform datării cu carbon din 2009, realizată de Universitatea din Arizona, care plasează pergamentul între 1404 și 1438) este o enigmă care sfidează orice încercare de descifrare. Scris într-un alfabet necunoscut și ilustrat cu desene detaliate ale unor plante, diagrame astronomice și figuri umane stranii, Codexul rămâne un simbol al limitelor cunoașterii umane.

Structura și conținutul manuscrisului

Codexul Voynich este un volum de circa 240 de pagini de pergament, de dimensiuni modeste (aproximativ 23,5 x 16,2 cm), împărțit în mai multe secțiuni tematice, identificate pe baza ilustrațiilor:

1. Secțiunea botanică: Conține desene detaliate ale plantelor, multe dintre ele neidentificabile cu specii cunoscute. Frunzele, rădăcinile și florile par reale, dar nu corespund exact niciunei plante documentate, ceea ce a dus la speculații că ar putea fi fie specii dispărute, fie pură fantezie.

2. Secțiunea astronomică/ astrologică: Include diagrame circulare cu stele, soare, lună și simboluri zodiacale, sugerând o preocupare pentru observațiile celeste sau astrologie.

3. Secțiunea biologică: Prezintă figuri feminine stilizate, adesea înconjurate de tuburi sau bazine, care par să sugereze procese biologice sau alchimice.

4. Secțiunea farmaceutică: Conține imagini cu recipiente și rădăcini, posibil legate de prepararea unor leacuri sau poțiuni.

5. Secțiunea textuală: Pagini pline de text, fără ilustrații, scrise într-un script necunoscut.

Textul, scris de mână cu cerneală, folosește un alfabet unic, format din 20-25 de caractere distincte, care nu seamănă cu niciun sistem de scriere cunoscut. În ciuda a zeci de ani de studii, nimeni nu a demonstrat cu certitudine dacă textul este un limbaj real, un cifru, o invenție sau chiar un fals elaborat.

Teorii și încercări de descifrare

De-a lungul timpului, Codexul a generat numeroase teorii despre originea și scopul său:

Advertisement

• Cifru sau limbaj codificat: Criptografi celebri, precum William Friedman, care a spart coduri în al Doilea Război Mondial, au încercat fără succes să descifreze textul. Analize statistice arată că textul respectă anumite tipare lingvistice (cum ar fi frecvența literelor sau lungimea cuvintelor), similare limbilor naturale, dar nu s-a găsit nicio cheie de decriptare.

• Limbaj artificial: Unii sugerează că ar putea fi un limbaj construit, similar esperanto-ului, dar fără un context cultural clar.

• Fals istoric: Ipoteza că manuscrisul este o farsă elaborată, creată pentru a păcăli colecționari bogați, a fost susținută de unii cercetători, dar calitatea pergamentului și complexitatea ilustrațiilor fac această teorie mai puțin probabilă.

• Text alchimic sau medical: Ilustrațiile detaliate ale plantelor și diagramele par să sugereze un tratat alchimic sau medical, posibil scris într-un cod pentru a ascunde cunoaștere secretă.

• Origine extraterestră: Teorii mai exotice, fără bază științifică, sugerează că manuscrisul ar conține cunoștințe de origine extraterestră, o idee popularizată de speculații neverificate.

Recent, în 2019, cercetătorul Gerard Cheshire a susținut că textul este scris într-o limbă proto-romanică, dar afirmațiile sale au fost contestate de comunitatea academică. De asemenea, inteligența artificială a fost folosită pentru a analiza textul, dar rezultatele rămân neconcludente.

Fascinația culturală și impactul

Codexul Voynich a pătruns în cultura populară, inspirând romane, filme și jocuri video. Este păstrat astăzi la Biblioteca Beinecke de la Universitatea Yale, unde continuă să atragă atenția cercetătorilor și curioșilor. Fascinația sa derivă din misterul absolut: într-o eră a tehnologiei avansate, un manuscris din Evul Mediu continuă să reziste oricărei încercări de înțelegere.

De ce rămâne nerezolvat?

Complexitatea Codexului constă în combinația sa de text indescifrabil și ilustrații ambigue. Lipsa unui context clar – cine l-a scris, pentru cine și de ce – face ca orice ipoteză să fie speculativă. Totuși, chiar și fără o descifrare, Codexul Voynich ne amintește de dorința umană de a crea, de a ascunde și de a descifra secrete. Este o oglindă a curiozității noastre, provocându-ne să ne întrebăm ce povești nerostite ascunde.

Pentru cei interesați să exploreze mai mult, manuscrisul este disponibil online în format digital pe site-ul Bibliotecii Beinecke. Poate că următoarea generație de criptografi sau tehnologii avansate va dezlega, în sfârșit, misterul. Până atunci, Codexul Voynich rămâne o enigmă vie, o carte care spune o poveste nerostită, dar infinit de captivantă.

Advertisement

Într-un colț al României, o femeie a trăit timp de 40 de ani cu convingerea că fumatul o ferește de răceli. Povestea ei, deși pare desprinsă dintr-o altă epocă, dezvăluie cât de puternice pot fi miturile și cât de greu se risipesc fără acces la informații corecte.

Totul a început în tinerețe, când a aprins prima țigară, probabil influențată de ideea răspândită pe atunci că fumul are proprietăți curative, că „încălzește” plămânii sau alungă bolile. Așa a fumat zilnic, ani la rând, ajungând la un pachet pe zi, poate chiar mai mult. Țigările au devenit parte din rutina ei, un ritual care părea să o apere de frig și tuse, dar care, în realitate, îi măcina sănătatea.

Patru decenii mai târziu, efectele fumatului au devenit imposibil de ignorat. Pielea îi era ternă, marcată de riduri adânci, iar respirația greoaie o însoțea la fiecare pas. Tusea cronică, oboseala și o stare generală de slăbiciune s-au instalat treptat, semne ale impactului devastator al tutunului asupra plămânilor și inimii. Riscul de boli grave, precum cancerul sau infarctul, creștea cu fiecare an, dar femeia continua să creadă în mitul care o prinsese în capcană.

Momentul adevărului a venit când medicii i-au explicat că țigările nu doar că nu previn răceala, ci o fac mai vulnerabilă la infecții, slăbindu-i plămânii și sistemul imunitar. Șocul acestei revelații a fost profund, dar a deschis ușa spre o nouă înțelegere. Nu se știe dacă a găsit puterea să renunțe la fumat, un obicei care devenise parte din identitatea ei, dar povestea sa rămâne o lecție despre cât de ușor pot persista ideile greșite.

Advertisement

Această femeie, al cărei nume s-a pierdut în anonimat, reprezintă o poveste universală despre puterea dezinformării, dar și despre speranța schimbării. Renunțarea la fumat, chiar și după zeci de ani, poate aduce o gură de aer proaspăt – la propriu. Într-o țară unde fumatul este încă o problemă majoră, cazul ei ne amintește că educația și adevărul pot schimba destine, oricât de lungă ar fi fost călătoria pe un drum greșit.

Un copil în vârstă de 5 ani din Iași a fost internat de urgență la Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din municipiu, după ce a fost mușcat de un șobolan. Incidentul, care a avut loc în cursul zilei de ieri, a stârnit îngrijorare în rândul familiei și al autorităților medicale, având în vedere riscurile asociate unei astfel de mușcături. Copilul a fost adus la spital pentru evaluare și tratament, iar medicii monitorizează îndeaproape starea sa de sănătate, administrându-i îngrijirile necesare pentru a preveni eventuale complicații, cum ar fi infecțiile.

Potrivit medicilor, astfel de cazuri devin mai frecvente în perioada sezonului cald, când animalele sălbatice, inclusiv șobolanii, sunt mai active și pot intra în contact cu oamenii, mai ales în zonele urbane sau în apropierea spațiilor neigienizate. „În lunile de vară, observăm o creștere a cazurilor de mușcături de animale, inclusiv de rozătoare, din cauza condițiilor de mediu care favorizează înmulțirea acestora”, a declarat un reprezentant al Spitalului de Boli Infecțioase. Specialiștii subliniază importanța măsurilor de prevenție, precum menținerea curățeniei în gospodării, evitarea contactului direct cu animalele sălbatice și protejarea copiilor în timpul petrecerii timpului în aer liber.

Autoritățile locale au fost informate despre incident, iar familia copilului a fost sfătuită să urmeze toate recomandările medicale. În paralel, medicii îndeamnă părinții să fie vigilenți și să supravegheze copiii, mai ales în zonele unde pot exista rozătoare sau alte animale care prezintă risc. Acest caz readuce în atenție necesitatea unor campanii de conștientizare privind igiena urbană și controlul populației de rozătoare, pentru a reduce astfel de incidente în comunitate.

Advertisement