Connect with us

La zi

Informare publică – Pestă Porcină Africană

PESTA PORCINĂ AFRICANĂ AMENINŢĂ SĂ SE RĂSPÂNDEASCĂ
ÎN EUROPA: FIŢI ATENŢI LA SEMNELE EI ŞI ANUNŢAŢI AUTORITĂȚILE LOCALE 

Cine cauzează pesta porcină africană?
Pesta porcină africană este cauzată de un virus.

La ce specii este întâlnită boala?
La porcii domestici şi porcii mistreţi europeni de toate vârstele, indiferent de
gen.

Pot oamenii să se infecteze cu acest virus?
Nu!

Advertisement

A mai evoluat boala în România?
Până în prezent, virusul nu a pătruns pe teritoriul României. Virusul
poate determina pagube importante prin procentul de mortalitate ridicat,
prin dificultăţile de eradicare a bolii şi prin restricţiile impuse comerţului,
de aceea, teritoriul ţării trebuie păstrat indemn.

Unde evoluează boala în prezent în Europa?
În Uniunea Europeană în Lituania, Letonia, Estonia, Polonia şi Italia (insula)
Sardinia, în Federaţia Rusă, Ukraina, Belarus, foarte aproape de graniţa cu
state ale Uniunii Europene.

Cât de mult durează de la infectarea porcilor, până la apariţia semnelor
de boală?
3-15 zile, dar în forma acută de boală semnele pot apărea în 3-4 zile.

Cum arată un porc bolnav de pestă porcină africană?
Nu există semne specifice care să indice boala, semnele pot fi atribuite şi altor
boli.
• mortalitatea ridicată, aproape de 100%, intervenită într-un timp extrem de
scurt;
• temperatură foarte ridicată (40,5 – 42 ◦C) şi stare febrilă;
• roşeaţă sau învineţire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a
abdomenului şi pieptului;
• lipsa poftei de mâncare, apatie şi împleticire în mers, care pot apărea cu 24-
48 de ore înaintea morţii;
• vomitări, diaree (uneori cu sânge) şi urdori la ochi;

Cum se transmite virusul?
Prin contact direct între animalele sănătoase şi cele bolnave sau indirect, prin:
• hrănirea porcilor cu resturi de la bucătărie, când originea cărnii de porc
folosită la gătit nu este cunoscută;
• alţi vectori infectaţi ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala.
• toate secreţiile, excreţiile, fluidele, ţesuturile provenite de la animalele
infectate, bolnave şi moarte, precum şi animale care au supravieţuit
îmbolnăvirii şi s-au recuperat;

Advertisement

În mediul extern: virusul poate rezista în fecale 6-10 zile, în produsele din porc
mai multe luni, iar în carnea congelată mai mulţi ani. Este cel mai rezistent
virus, ceea ce-l face foarte periculos.

Pot fi animalele vaccinate împotriva pestei porcine africane?
Nu există vaccin împotriva acestei boli! Măsurile de prevenire (igienă
alimentară şi a exploataţiilor, mişcările animalelor şi măsurile de control
aplicate de autorităţile împuternicite sunt singurele metode care pot ţine
bola departe.

Există tratament pentru această boală?
NU!

Ce fac în cazul în care suspectez că un porc este bolnav de pestă porcină
africană?
• anunţ imediat medicul veterinar împuternicit de liberă practică din localitate,
ori medicul veterinar oficial, ori Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru
Siguranţa Alimentelor din judeţul meu;
• izolez imediat animalul bolnav, sau cadavrul de alte animale fără semne de
boală şi îl prezint medicului veterinar;
• mă oblig să nu arunc cadavrul animalului în locuri neamenajate.

Ce vor face serviciile veterinare în cazul apariţiei unui focar de pestă
porcină africană?
• toţi porcii vor fi ucişi, iar proprietarii vor primi despăgubiri pentru pierderile
suferite;
• toate cadavrele porcilor ucişi vor fi distruse în condiţii de maximă securitate
astfel încât să se împiedice orice transmitere a bolii;
• circulaţia animalelor va fi pusă sub restricţii în perioada evoluţiei bolii, iar
animalele din curţile aflate în perimetrul de restricţii vor fi ţinute sub
observaţie;
• exploataţiile infectate vor fi dezinfectate, dezinsectate şi deratizate, primind
aprobarea pentru repopulare când condiţiile sunt întrunite.

Advertisement

De reţinut:
Este mai bine să raportaţi orice suspiciune de boală, chiar dacă ea nu se
va confirma, decât să nu raportaţi deloc!
Nu vă temeţi de penalizări ale guvernului, contribuţia dumneavoastră este
esenţială în menţinerea indemnizăţii ţării!

Advertisement

Fapt Divers

Invenții uimitoare din trecut: de la pisici-alarmă la cerneală invizibilă

Pisicile, detectoare de incendiu în Egiptul Antic

În Egiptul Antic, pisicile erau mai mult decât animale de companie adorate; ele serveau și ca sisteme de alarmă pentru incendii. Datorită simțurilor lor extrem de dezvoltate, egiptenii credeau că mieunatul pisicilor putea semnala pericolul, avertizând oamenii despre izbucnirea unui incendiu.

Fluierul muzical al porumbeilor în China Antică

În China antică, porumbeilor li se atașau fluierături mici la coadă, care produceau sunete melodioase în timpul zborului. Această practică nu era doar o sursă de amuzament, ci și un mijloc ingenios de comunicare pe distanțe lungi.

Sticlele de vin ca instrumente de măsurare a timpului în Grecia Antică

Grecii antici utilizau sticle de vin umplute cu apă, care se scurgea lent printr-o gaură mică, pentru a cronometra diverse activități. Aceste „ceasuri de apă” erau folosite în băi sau pentru a controla durata discursurilor în adunările publice.

Mesaje ascunse cu suc de lămâie în Evul Mediu

În Evul Mediu, sucul de lămâie era folosit ca cerneală invizibilă pentru a redacta mesaje confidențiale. Scrisul devenea vizibil doar atunci când hârtia era încălzită, oferind o metodă sigură pentru transmiterea informațiilor secrete.

Advertisement

Inovații Bizare din Trecut:

  1. Curelele de plută ca veste de salvare
    În secolul al XVIII-lea, marinarii foloseau curele sau veste confecționate din plută pentru a-și spori flotabilitatea în caz de naufragiu. Aceste dispozitive rudimentare au fost precursorii vestelor de salvare moderne, salvând numeroase vieți pe mare.

  2. Ochelarii de soare din os de balenă ai inuiților
    Pentru a se proteja de orbirea cauzată de zăpadă în regiunile arctice, inuiții sculptau ochelari din os de balenă, cu fante înguste care reduceau expunerea la lumina reflectată. Această invenție simplă era vitală pentru supraviețuirea în medii cu lumină intensă.

  3. Frunze de dafin contra dăunătorilor
    În perioada victoriană, frunzele de dafin erau plasate în dulapuri și printre haine pentru a alunga moliile și alți dăunători. Această metodă naturală era o soluție eficientă pentru protejarea țesăturilor fără substanțe chimice.

  4. Canarii, detectori de gaze toxice în mine
    În minele de cărbune din secolele trecute, canarii erau folosiți ca sisteme de avertizare pentru gazele toxice. Dacă pasărea își pierdea cunoștința sau murea, minerii știau că trebuie să părăsească imediat zona pentru a evita intoxicarea.

  5. Butoane pe mânecile uniformelor pentru disciplină
    În secolul al XIX-lea, armatele europene au introdus butoane pe mânecile uniformelor pentru a descuraja soldații să-și șteargă nasul sau să-și curețe mâinile pe material. Această practică inedită promova igiena și disciplina în rândul trupelor.

  6. Oasele de sepie ca „gumă de șters”
    Înainte de apariția gumei de șters, oasele de sepie erau folosite pentru a corecta greșelile de scriere pe pergament. Datorită texturii lor poroase, acestea absorbeau cerneala, fiind un instrument practic pentru scribi.

  7. Clopotele de scufundare pentru explorarea subacvatică
    În secolele trecute, exploratorii foloseau „clopote de scufundare” – structuri mari, umplute cu aer, care permiteau scufundătorilor să respire sub apă pentru perioade scurte. Aceste dispozitive primitive au fost predecesoarele echipamentelor moderne de scufundare.

  8. Lumânările cu marcaje pentru măsurarea timpului
    În Evul Mediu, lumânările gradate erau folosite ca un fel de ceas. Marcajele de pe lumânare indicau trecerea orelor pe măsură ce aceasta ardea, oferind o metodă simplă, dar eficientă, de măsurare a timpului.

  9. Sfoara cu noduri pentru navigație
    Marinarii din trecut foloseau o sfoară cu noduri legate la intervale regulate pentru a măsura viteza navelor. Aruncată în apă, sfoara era numărată timp de câteva secunde, iar numărul de noduri trecute indica viteza, de unde provine și termenul „nod” folosit în aviație și navigație.

  10. Mirodeniile ca monedă de schimb
    În Evul Mediu, mirodeniile precum piperul sau șofranul erau atât de valoroase, încât erau folosite ca monedă pentru tranzacții. Unele mirodenii valorau mai mult decât aurul, fiind un simbol al bogăției și puterii.

Continue Reading

La zi

Amestecul de nuci, miere și scorțișoară – sănătate la îndemână

Amestecul de nuci, miere și scorțișoară este o combinație tradițională apreciată nu doar pentru gustul său delicios, ci și pentru beneficiile sale pentru sănătate. Această rețetă simplă combină proprietățile nutritive ale nucilor, mierea naturală și scorțișoara, oferind un remediu natural care poate susține bunăstarea generală atunci când este consumat cu moderație, ca parte a unei diete echilibrate.

Beneficii combinate ale amestecului

Când sunt combinate, aceste ingrediente creează un remediu versatil:

  • Susținerea sănătății cardiovasculare: Grăsimile sănătoase din nuci, împreună cu efectele antiinflamatoare ale scorțișoarei și antioxidanții din miere, pot sprijini sănătatea inimii.

  • Îmbunătățirea digestiei: Fibrele din nuci și proprietățile calmante ale mierii pot promova o digestie sănătoasă.

  • Energie și imunitate: Amestecul oferă un boost de energie natural și susține sistemul imunitar datorită proprietăților antimicrobiene ale mierii și nutrienților din nuci.

  • Efect antioxidant: Toate cele trei ingrediente conțin antioxidanți care combat inflamațiile și protejează organismul de stresul oxidativ.

Cum se prepară amestecul

Ingrediente:

  • 100 g nuci (migdale, nuci de caju, alune sau un mix, crude sau ușor prăjite, fără sare)

  • 3-4 linguri de miere naturală

  • 1 linguriță de scorțișoară măcinată (de preferat scorțișoară de Ceylon, care este mai sigură pentru consum regulat)

Instrucțiuni:

  1. Mărunțiți nucile (dacă doriți o textură mai fină) sau lăsați-le întregi pentru o consistență crocantă.

  2. Într-un bol mic, amestecați mierea cu scorțișoara până se omogenizează.

  3. Adăugați nucile și amestecați bine pentru a le acoperi uniform cu mierea și scorțișoara.

  4. Păstrați amestecul într-un borcan de sticlă etanș, la temperatura camerei sau la frigider, timp de până la o lună.

Mod de consum:

  • Consumați 1-2 lingurițe pe zi, ca atare, pe pâine prăjită, în iaurt sau ca adaos în terciul de ovăz.

  • Evitați consumul excesiv, deoarece amestecul este bogat în calorii.

Precauții

  • Alergii: Asigurați-vă că nu sunteți alergic la nuci sau miere.

  • Moderație: Datorită conținutului caloric ridicat al nucilor și mierii, consumați cu moderație, mai ales dacă urmăriți greutatea sau aveți probleme cu glicemia.

  • Scorțișoară: Folosiți scorțișoară de Ceylon, deoarece scorțișoara Cassia conține niveluri mai ridicate de cumarină, care poate fi dăunătoare în cantități mari.

  • Consultați un medic: Dacă aveți afecțiuni medicale (ex. diabet) sau sunteți însărcinată, consultați un specialist înainte de a consuma regulat acest amestec.

Advertisement
Continue Reading

Fapt Divers

Lăcusta Lubber negru și roșu: o capodoperă a naturii

Lăcusta lubber negru și roșu, cunoscută și sub denumirea de lubber grasshopper, este o insectă impresionantă din familia Romaleidae, întâlnită în special în regiuni din America de Nord, precum sud-estul Statelor Unite. Aceasta se remarcă prin coloritul său distinctiv, combinând nuanțe de negru intens cu accente roșii sau portocalii, ceea ce o face ușor de recunoscut în habitatele sale naturale, cum ar fi pajiștile, câmpurile și zonele de stepă.

Caracteristici fizice

Lăcustele lubber, precum specia Romalea microptera (cunoscută și ca Eastern lubber grasshopper), au un corp robust, cu o lungime de 5-7 cm, femelele fiind de obicei mai mari decât masculii. Culoarea lor variază, dar combinația de negru și roșu este frecventă, în special la adulți. Aripile posterioare sunt adesea roșii sau rozalii, cu margini mai închise, și sunt folosite mai degrabă pentru intimidarea prădătorilor decât pentru zbor, deoarece aceste lăcuste sunt în mare parte terestre și au o capacitate limitată de zbor. Picioarele lor posterioare, bine dezvoltate, le permit să execute sărituri impresionante, de până la 20 de ori lungimea corpului.

Comportament și habitat

Lăcustele lubber preferă zonele calde și uscate, fiind active în special în timpul zilei. Spre deosebire de alte specii de lăcuste, acestea nu formează roiuri mari și nu sunt considerate dăunători agricoli majori, deși pot consuma o varietate de plante, inclusiv ierburi, frunze și chiar culturi agricole, dacă sunt prezente în număr mare. Dieta lor este exclusiv erbivoră, spre deosebire de alte insecte ortoptere care pot consuma și alte insecte.

Un aspect interesant al lăcustei lubber negru și roșu este mecanismul său de apărare. Când este amenințată, această specie eliberează o secreție chimică urât mirositoare și poate produce un sunet sâsâitor pentru a descuraja prădătorii. Culoarea sa vie servește ca un semnal de avertizare, indicând că este necomestibilă sau toxică pentru multe animale.

Advertisement

Reproducere și ciclu de viață

Lăcustele lubber au un ciclu de viață tipic pentru ortoptere, care include stadiile de ou, nimfă și adult. Femelele depun ouăle în sol, în grupuri de 20-50, în timpul verii sau toamna early. Nimfele, care seamănă cu adulții, dar sunt mai mici și fără aripi complet dezvoltate, ies din ouă în primăvara următoare. Acestea trec prin mai multe stadii de năpârlire înainte de a ajunge la maturitate. În stadiul de nimfă, ele pot avea un colorit mai închis, dominat de negru, cu accente roșii mai puțin pronunțate.

Curiozități

  • Culoare și simbolistică: Combinația de negru și roșu nu este doar estetic, ci are și un rol ecologic, avertizând prădătorii despre toxicitatea lor potențială.
  • Impact cultural: În unele regiuni, lăcustele lubber sunt considerate fascinante datorită aspectului lor și sunt studiate de entomologi pentru comportamentul lor unic.
  • Durata de viață: Lăcustele lubber trăiesc între 8 luni și 2 ani, în funcție de condițiile de mediu și de specie.

Concluzie

Lăcusta lubber negru și roșu este un exemplu fascinant al diversității insectelor, combinând un aspect vizual impresionant cu adaptări ecologice remarcabile. Deși nu este la fel de distructivă ca alte specii de lăcuste, prezența sa în ecosistem joacă un rol important, contribuind la echilibrul natural și atrăgând atenția prin culorile sale vibrante. Dacă dorești să afli mai multe detalii sau să explorezi imagini ale acestei insecte, îți recomand să consulți surse de entomologie sau să observi aceste creaturi în habitatele lor naturale, cu precauție și respect pentru mediul înconjurător.

Continue Reading