Povestea lui Annie Wilkins (cunoscută și ca Mesannie Wilkins sau „Jackass Annie”) este una dintre cele mai inspiratoare și neobișnuite din istoria americană modernă. Este povestea unei femei obișnuite din Maine care, atunci când viața i-a luat aproape totul, a ales să plece într-o aventură incredibilă în loc să se resemneze.

Contextul dramatic din 1954

Annie Wilkins s-a născut în 1891 în Minot, Maine, și a trăit toată viața pe o fermă de porci moștenită de la părinți. A rămas singură după ce și-a pierdut toți membrii familiei: părinții, frații și, în final, unchiul Waldo (ultima rudă, orb și în vârstă de 85 de ani), care a murit în septembrie 1954.

În tot acest timp ferma a fost pusă sub sechestru (pierdută pentru taxe neplătite și datorii).  Annie rămăsese săracă lipită pământului, fără bani și tocmai ce trecuse printr-o pneumonie gravă. Doctorul a diagnosticat-o cu tuberculoză (sau posibil cancer pulmonar) și i-a dat doar 2 ani de viață (cel mult 2–4 ani), sfătuind-o să se interneze într-un sanatoriu de stat și să trăiască liniștită În loc să accepte soarta, Annie a decis să-și împlinească visul din copilărie (inspirație de la mama ei): să vadă Oceanul Pacific și California, „țara soarelui”.

Plecarea epică – noiembrie 1954

Cu ultimii 32 de dolari strânși din vânzarea murăturilor făcute în casă și ipotecând casa (ceea ce a rămas din ea), Annie și-a cumpărat un cal bătrân, retras din curse, pe nume Tarzan, un cal de povară numit Rex (adăugat mai târziu pe drum) și câinele ei credincios, un cățel amestec de Depeche Toi (în franceză „Grăbește-te” – poreclit și Toby)

Pe 8 noiembrie 1954, la 63 de ani, Annie a plecat din Minot, Maine, pe cal, fără o hartă adevărată, îmbrăcată în pantaloni bărbătești, cu foarte puține lucruri. A aruncat o monedă de mai multe ori cerând un semn divin – și a ieșit cap mereu, așa că a pornit.

Călătoria incredibilă (1954–1956/1957)

A străbătut aproximativ 5.000–7.000 mile (peste 8.000–11.000 km) de la coasta Atlantică până la coasta Pacifică (a ajuns în California, inclusiv Hollywood și Los Angeles). A durat aproape 2 ani, trecând prin ierni cumplite și viscol în est, deșerturi arzătoare, munți și autostrăzi aglomerate. A supraviețuit datorită bunătății străinilor, oameni i-au oferit adăpost în grajduri, ferme, chiar și în închisori (unde șerifii o lăsau să doarmă în siguranță cu animalele), hrană și fân pentru cai. A devenit celebră în epocă – presa vorbea despre ea, oamenii o așteptau în orașe, a cunoscut inclusiv vedete (cum ar fi Art Linkletter). A fost o dovadă vie că, în anii ’50, mulți americani obișnuiți încă aveau o generozitate și o solidaritate incredibilă față de un străin excentric pe cal.

Ce s-a întâmplat după?

Annie a ajuns pe coasta Pacificului, și-a împlinit visul și a înotat în ocean. A stat o perioadă în California, apoi s-a întors în Maine în 1957 și a trăit încă mulți ani – până la 88 de ani (a murit pe 19 februarie 1980 în Whitefield, Maine). A supraviețuit prognozei medicale cu mai mult de 24 de ani! A scris și o carte de memorii împreună cu o prietenă: „The Last of the Saddle Tramps” („Ultima dintre vagabonzii de șa”), publicată în 1967, plină de umor, fotografii și povești de pe drum. Există și o carte modernă foarte bună despre ea: „The Ride of Her Life” de Elizabeth Letts (2021), care a devenit bestseller. Pe piatra ei de mormânt din Maple Grove Cemetery, Minot, Maine, scrie simplu: „The Last of the Saddle Tramps – Mesannie L. Wilkins”

O poveste despre curaj, despre cum uneori, atunci când nu mai ai nimic de pierdut, poți câștiga totul: viață, aventură și credința în oameni. Annie Wilkins rămâne un simbol al spiritului neînfrânt și al faptului că nu e niciodată prea târziu să-ți urmezi un vis.

Pe 10 ianuarie, istoria consemnează o serie de evenimente pivotal care au influențat cursul lumii. De la actul de curaj al lui Iuliu Cezar, care a traversat râul Rubicon în 49 î.Hr., semnalând începutul războiului civil roman și pronunțând faimoasa frază “Alea iacta est” (Zarurile au fost aruncate), până la victoria răsunătoare a lui Ștefan cel Mare împotriva otomanilor în Bătălia de la Vaslui din 1475, care a consolidat independența Moldovei. În era modernă, data marchează fondarea Ligii Națiunilor în 1920, precursorul ONU, și alte momente precum publicarea pamfletului “Common Sense” de Thomas Paine în 1776, care a alimentat Revoluția Americană. În context românesc, 10 ianuarie este și ziua Sfântului Grigorie în calendarul ortodox, sărbătorită de mii de români, alături de alte repere culturale precum tipărirea “Molitvelnicului” în 1545 la Târgoviște. Aceste evenimente subliniază diversitatea și impactul zilei în patrimoniul global.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:

1072 – Conduși de Robert Guiscard, normanzii din Italia cuceresc orașul Palermo de la musulmani, după un atac combinat pe mare și pe uscat; Robert se autointitulează conte de Sicilia.

1475 –  A avut loc marea Bătălie de la Podul Înalt, de  lângă  Vaslui, în care armata moldoveană și secuiască condusă de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a învins oastea otomană condusă de Suleiman Paşa.

1493 –  S-a născut la Sibiu, Nicolaus Olahus, umanist şi istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom şi guvernator al Ungariei; (d.15.01.1568).

1545 – S-a tipărit, la Târgoviște, “Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania.

1661 – Nicolae Milescu a tradus, din grecește, “Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre“.

1717 – Încercarea eșuată a unui detașament austriac de a-l lua prizonier pe domnul Moldovei, Mihai Racoviță.

1799 –  S-a născut Petrache Poenaru, revoluționar pașoptist, unul dintre organizatorii învățământului național (d. 1875)

1809/1810 – Napoleon Bonaparte a divorțat de prima lui soție Joséphine.

1839 –  Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia publicației Albina Românească, lucrarea “Atlas românesc geografic”, format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate.

1862 – A decedat inventatorul  american Samuel Colt, constructor al revolverului care îi poartă numele (n.1814).

1863 –  La Londra s-a dat în folosință linia de cale ferată metropolitană între stațiile Paddington și Farringdon Street, prima linie a metroului londonez.

1864 – S-a născut Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (d. 1931)

1869 – S-a născut Valeriu Braniste, publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1928).

1880 –  În România, gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu (Liberalii sinceri), de orientare politică conservatoare, au părăsit rândurile Partidul Liberal şi au înființat Partidul Liberalilor Sinceri.

1883 – S-a născut (29 decembrie/10 ianuarie), prozatorul si dramaturgul rus Alxei Tolstoi (d. 23 februarie 1945).

1898 – S-a născut Serghei Eisenstein, celebru regizor de film din Rusia, autorul filmului “Cuirasatul Potiomkin”, considerat unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei  universale (n.Riga, 10/22 ianuarie).

1906 –  S-a  născut la Tulcea, marele matematician român, Grigore Moisil, profesor universitar unul dintre promotorii introducerii tehnicii de calcul în țara noastră, membru al Academiei Române.

1918 – Delegația sașilor la Consiliului Dirigent din Sibiu. În data de 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919, o delegație săsească a transmis Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România.

1920 – A luat naştere  oficial Liga Natiunilor, odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei Ligii Naţiunilor, dupa ratificarea acesteia in 1919 de 42 de state. România este membru fondator.

1936 – S-a născut Robert Wilson, fizician american, laureat al Premiului Nobel.

1938 – În România, a avut loc unirea grupărilor liberale conduse de Dinu şi Gheorghe Brătianu.

1943 – A avut loc întâlnirea Hitler – Antonescu la Rastenburg. Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile.

1946 – A avut loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Au participat toţi reprezentanţii celor 51 de naţiuni, membre cu drepturi depline ale ONU.

1949 –  În Japonia a fost stabilită legal ziua de muncă de 8 ore.

1949 – S-a născut campionul american de box la categoria grea George Foreman. Fost campion mondial, care în anul 1974, a fost detronat de celebrul Muhammad Ali.

1951 – A murit  Sinclair Lewis, primul american laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1930) (“Main Street”, “Babbitt”, “Arrowsmith”, “Elmer Gantry”, “Kingsblood Royal”) (n.07.02.1885)

1955 – A încetat din viață Elena Alistar Romanescu, medic și om politic român. (n.1873)

1956 – Modificări în organizarea administrativ-teritorială – Prin Decretul nr. 12/10 ianuarie 1956 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, s-au desființat regiunile Arad și Bârlad.

1956 – Modificări în organizarea administrativ-teritorială – Prin Decretul nr. 12/10 ianuarie 1956 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, s-au desființat regiunile Arad și Bârlad.

1966 – Semnarea, în Tașkent, a “Declarației privind reglementarea conflictului indo-pakistanez“.

1971 – A murit  Coco Chanel, celebră creatoare franceză de modă; în 1916, a lansat o linie a eleganţei feminine si a fost pe parcursul întregii sale activități inițiatoarea a numeroase inovatii în modă.

1973 – S-a constituit în România Biroul Național Interpol.

1980 – A încetat din viață Petru Caraman,  savant, folclorist și filolog; membru post-mortem al Academiei Române (n. 1898)

1984 – SUA și Vaticanul au restabilit relațiile  diplomatice, întrerupte timp de 117 ani.

1993 – A încetat din viață Miltiade Filipescu, geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române. (n. 1901)

1994 – Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace; PfP) este un program NATO care are menirea să creeze încredere reciprocă între NATO și alte state din Europa și ale fostei Uniuni Sovietice.

1997 – Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat. El a fost acuzat de organizarea mineriadei din septembrie 1991 şi trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracţiuni la legea siguranţei pe calea ferata şi pentru port ilegal de armă.

2005 – Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare.

2005 – A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public.

2019 – La Ateneul Român a avut loc ceremonia oficială de lansare a președinției române a Consiliului Uniunii Europene, prin vizita președintelui Consiliului European, Donald Tusk, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și a Colegiului comisarilor. Discursul în limba română ținut de Donald Tusk a impresionat mai multă lume.

Marco Polo s-a născut la 15 septembrie 1254 în Republica Veneția și a rămas în istorie nu ca negustor obișnuit, ci drept unul dintre cei mai faimoși exploratori ai Evului Mediu. La doar 17 ani, în 1271, pleacă într-o călătorie epocală alături de tatăl său Niccolò și unchiul Maffeo – ambii negustori experimentați care traversaseră deja Asia de două ori.

Itinerariul lor a fost impresionant: au traversat Anatolia și Armenia, au coborât prin Kurdistan, au urmat cursul Tigrului până la Bagdad și Basra, au străbătut Iranul până la Ormuz, apoi, renunțând la ruta maritimă, au pornit prin deșertul Dash-i-Lut, au ocolit Takla-Makan pe la sud, au trecut pe la poalele Pamirului, au ajuns la Kashgar și, după un an de popas, au intrat în China prin nord-vest, ajungând în 1275 la reședința de vară a marelui han Kubilai – Kai-Ping Fu (Shangdu), la nord de Hanbalâk (viitorul Beijing).

Timp de aproape 17 ani (1275–1292), cei trei venețieni au trăit la curtea lui Kubilai Han, nepotul lui Genghis Han și fondatorul dinastiei Yuan. Marco s-a bucurat de încrederea hanului, îndeplinind roluri de funcționar, mesager și posibil ambasador. Abia în 1292 au plecat spre casă, alegând de data aceasta ruta maritimă prin sudul Asiei: Sumatra (unde au stat cinci luni), insulele Nicobar și Andaman, Ceylon (Sri Lanka), coasta sudică a Indiei și Persia, până la Ormuz. Au ajuns înapoi la Veneția în 1295, după 24 de ani de absență.

Întoarcerea acasă ar fi putut rămâne doar o poveste de familie, dacă soarta nu intervenea dramatic. La scurt timp după revenire, Marco Polo ajunge prizonier în temnițele genoveze – cel mai probabil în 1296 sau 1297, posibil după înfrângerea flotei venețiene în bătălia de la Curzola (1298), deși cronologia ridică semne de întrebare. În închisoare îl întâlnește pe Rustichello din Pisa, un scriitor romantic cunoscut pentru povești cavalerești. Împreună scriu „Il Milione” (cunoscută și sub numele de „Cartea minunilor lumii” sau „Descrierea lumii”), dictată în franceză veche și finalizată în 1298–1299.

După eliberare (1299), Marco trăiește încă 25 de ani ca negustor înstărit la Veneția și moare la 8 ianuarie 1324, la 69 de ani. Cartea sa se răspândește fulgerător în Europa, devenind una dintre cele mai citite opere medievale – există azi aproape 80 de manuscrise diferite, cu variații semnificative.

De ce Marco Polo rămâne controversat până astăzi?

De secole, cercetătorii se întreabă: a ajuns cu adevărat Marco Polo în China? Principalele argumente ale scepticilor sunt:

• Absența oricărei mențiuni despre familia Polo în cronicile chinezești oficiale
• Lipsa referirilor la elemente emblematice: Marele Zid, tiparul cu blocuri mobile, ceremonialul ceaiului, obiceiul bandajării picioarelor la femei
• Nume de locuri și persoane preluate aproape exclusiv din persană (asemănătoare cu cele din istoria lui Rashid al-Din), nu din chineză sau mongolă
• Relatări neverosimile: participarea la asediul Xiangyang din 1273 (cu un an înainte de sosirea lor reală), guvernarea orașului Yangzhou timp de trei ani (fără nicio dovadă chineză)
• Elemente fantastice: oameni cu cap de câine, pasărea Roc care ridică elefanți, legende împrumutate din folclorul arab și persan

Totuși, mulți istorici consideră că aceste omisiuni și exagerări nu infirmă esența călătoriei. Cartea lui Marco Polo nu este un jurnal științific, ci o operă medievală menită să uimească și să captiveze. Ea rămâne unică prin modul în care descrie societatea, economia, religia, obiceiurile și minunile Asiei pentru un public european care abia începea să viseze la Orient.

Marco Polo nu a fost primul european în China – au existat negustori și misionari înaintea lui –, dar a fost primul care a reușit să transforme experiența într-o poveste universală. „Il Milione” a deschis poarta imaginației europene către un continent misterios și a rămas, timp de secole, cea mai importantă fereastră spre China medievală.